EXCLUSIV Drama lui Tony Kanalos, fost coleg al lui Ianis Hagi și Andrei Rațiu la naționala U17/U18 a României: „Voi mai merge cu greu maximum cinci ani, apoi cad la pat, spre moarte” + Licitație de tricouri pentru transplant cu celule stem

„Anul trecut, de Crăciun, am făcut bradul pe 23 decembrie. M-am urcat pe un scaun să pun steaua în vârf, mi-am pierdut brusc echilibrul și am căzut cu capul direct de masă. Soția mi-a zis că e ceva în neregulă, dar n-am luat în serios întâmplarea”.

Tony Kanalos redă cu voce tremurată episodul din urmă cu 12 luni care a declanșat alarma printre ai săi, la Satu Mare. Are 26 de ani, a fost coleg la naționalele U17 și U18 cu Ianis Hagi, Florinel Coman, Andrei Rațiu, Alex Pașcanu, Denis Ciobotariu, Virgil Ghiță sau Adrian Petre, iar azi se luptă cu o maladie îngrozitoare: scleroză laterală amiotrofică (SLA), o boală incurabilă, care topește încet toți mușchii, conduce la paralizie și la un sfârșit dramatic.

E povestea unui tânăr de etnie rromă, crescut într-o sărăcie lucie, cățărat un timp pe scara visului său de a deveni fotbalist, dar lovit apoi de un destin necruțător.

Tony Kanalos: „Nu o dată s-a întâmplat să sufăr de foame”

Tony provine dintr-o familie sărmană, cu patru odrasle, trei băieți și o fată. Și-a trăit copilăria într-un cartier nevoiaș de la marginea orașului Satu Mare, într-o baracă.

„Nu o dată s-a întâmplat să sufăr de foame. Erau zile în care nu mă duceam la școală de rușine. Tata îmi dădea trei lei. Doi lei îi plăteam pe biletul de autobuz dus-întors și îmi mai rămânea un singur leu să-mi cumpăr ceva. Preferam de multe ori să nu merg la clasă și veneam la terenul de fotbal, să alerg, să mă antrenez de la 8 dimineața până la prânz”, își amintește bărbatul cu dublă cetățenie, româno-maghiară.

În perioada 2015-2016, pe când era legitimat la Olimpia/LPS Satu Mare, Kanalos a intrat în circuitul naționalelor de juniori U17 și U18, după o preselecție regională. A prins generația lui Ianis Hagi și Florinel Coman, și-a trecut în CV și câștigarea „Roma Caput Mundi”, un tradițional turneu de juniori organizat de italieni. Evolua cu numărul 8 pe tricou, mijlocaș ofensiv, și i-a avut antrenori la loturi pe Bogdan Vintilă și Costel Enache.

Lucrurile au decurs bine un timp la naționale. Dar, la un moment dat, clubul n-a vrut să-mi dea drumul la vreo două convocări, invocând că e nevoie de mine la Satu Mare. N-a mai venit apoi niciun apel de la lot. Iar Dacian Nastai, antrenorul, mă certa uneori de ce mă duc la școală și mai lipseam de la antrenament. Nici nu mai știam cum e bine: să merg sau să nu merg la școală?
Tony Kanalos, fost mijlocaș România U17/U18

„Am amețit și nu mai nimeream mingea”

Puștiul era deja supranumit „noul Bănel”, grație poveștii similare de viață cu a lui Nicoliță, fostul mijlocaș dreapta de la Steaua și echipa națională.

Cariera lui Tony a apucat-o însă pe o spirală alambicată, cu încercări repetate în primele două ligi din Ungaria și o revenire abruptă tocmai în campionatul județean Satu Mare, la Academia Partium, club coordonat de Tiberiu Csik, ex-stoperul Stelei din anii ‘90.

Aici s-a produs un alt declic legat de starea sa de sănătate. „La un meci, am picat la un contact, am amețit și nu mai reușeam să nimeresc mingea. La fel, la antrenamente îmi dispăruse forța de a lovi balonul.

Csik a sesizat ceva nefiresc și m-a rugat să trimit câteva lansări în adâncime. Nu reușeam. Mingea nici nu se ridica de pe sol, abia se ducea 30 metri la nivelul ierbii. Eu tot n-am dat mare importanță, dar tata a aflat și am pornit împreună pe un circuit de teste medicale ca să vedem dacă e vreo problemă reală”, și-a amintit Kanalos.

+16 FOTO

„Degetul arătător de la mâna stângă mi-a paralizat brusc”

Povestește Tony: „Am mers la vreo patru controale, am și fost internat de două ori, am făcut o grămadă de analize și, de fiecare dată, răspunsul a fost că nu rezultă nimic negativ. Eu însă mă simțeam tot mai slăbit, mai lent, cu dureri pregnante de spate, picioare amorțite, mers greoi și degetul arătător de la mâna stângă brusc paralizat!”.

Detaliază: „Am ajuns în ianuarie 2024 la un neurolog, i-am explicat pe larg situația și, la un moment dat, când i-am arătat degetul cu probleme, și-a dat jos ochelarii nervos de pe nas. A realizat gravitatea problemei și m-a certat puțin de ce nu am început chiar cu asta. Am mai făcut un set de analize, nu mi-a pus însă niciun diagnostic ferm, doar bănuia că este o miopatie”.

Termenul medical desemnează o afecțiune a fibrelor musculare, care determină o slăbiciune generalizată, având caracter degenerativ.

Aveam inclusiv necazul că, dacă mișcam degetele mai alert, se bloca mâna câteva zeci de secunde, după care își revenea când mușchii se relaxau
Tony Kanalos, fost mijlocaș România U17/U18

Celulele nervoase mor, mușchii se atrofiază, membrele devin inutilizabile

Verdictul decisiv a venit însă la următorul pas: „M-a văzut ulterior un alt neurolog, Alin Brădeanu, la Spitalul din Satu Mare. El a identificat prima dată boala mea, scleroza laterală amiotrofică. N-a vrut să mă dezamăgească direct, iar vestea i-a dat-o tatălui meu șefa de secție”.

SLA mai este denumită și „boala Lou Gehrig”, după numele unui jucător american de baseball, răpus în 1941 de această maladie incurabilă. Simptomele se instaurează treptat, pe măsură ce celule nervoase mor, mușchii se atrofiază, membrele devin inutilizabile, victima vorbește tot mai greu, apar dificultăți la mestecat și înghițit, iar pericolul maxim vine de la complicații respiratorii. Mintea rămâne însă, în general, neafectată, dar captivă într-un trup neputincios.

„Situația se agravează de la o zi la alta, iar pentru a mai încetini boala iau deocamdată un medicament numit Rilutek. Previziunile sunt că voi mai putea sta în picioare doi-cinci ani, după care ajung la pat, spre moarte”, se aud explicațiile triste ale lui Kanalos.

„Mi se rupe inima când fi-miu îmi cere ajutorul, dar nu pot face nimic. Mi-e tot mai greu să merg!”

Amănuntele sunt absolut tulburătoare: „Față de începutul anului, mersul e tot mai dificil, mi-e greu să mă îmbrac sau să mănânc singur. La duș mă ajută deseori soția. Deocamdată, boala nu m-a atacat la vorbire.

Am pățit însă un episod care se putea termina foarte rău. În urmă cu circa o lună și jumătate, singur fiind în casă, am căzut, mi-am spart capul. Bine că n-am pățit vreun AVC! Noroc că e un spital aproape și am putut să ajung acolo destul de repede!”.

Dar momentul cel mai încărcat al mărturisirilor sale apare când vine vorba despre fiul său în vârstă de 5 ani. Tace câteva secunde, își păstrează cu dificultate vocea netulburată de lacrimi.

„Mental, stau bine, dar mi se rupe efectiv inima dacă cel mic îmi cere sprijinul la ceva și eu nu pot face nimic! Și am un sentiment de mare durere când văd cum alți părinți se joacă cu copiii lor, iar eu n-am cum, fiindcă nu mă mai lasă corpul.

Capăt însă o energie suplimentară în momentele în care mă ia uneori de mână și mă ajută să cobor scările sau să mă deplasez. Se roagă și el pentru mine, drăguțul!”, cad, grele, cuvintele lui Tony.

Ambii părinți sunt pensionari și încearcă să ne mai ajute cu ce pot. Le e însă și lor foarte greu să se descurce
Tony Kanalos, fost mijlocaș România U17/U18

Suferă și de intoxicație cu metale grele

Scleroza laterală amiotrofică nu e însă, din păcate, singura suferință a lui Kanalos. Analizele au detectat că are și o intoxicație cu metale grele, care-i agravează situația.

Patricia, soția, stăpânește subiectul: „Testele au indicat valori ridicate la 14 metale, între care aluminiu, crom, cupru sau zinc. Presupunem că i se trage de la cei câțiva dinți de plumb pe care-i are în gură.

Chestia asta îi afectează sistemul nervos și amplifică simptomele de la scleroză. Va trebui să urmeze un tratament cu cinci perfuzii, una pe lună, cost undeva între 600 și 1.000 de lei pe sesiune. La final, repetăm analizele, să vedem cum stăm, măcar să eliminăm un factor de risc”.

Avem un prieten stomatolog, care s-a oferit să ne ajute gratuit. Va trebui să-mi scoată toată dantura metalică și să facă o lucrare de înlocuire
Tony Kanalos, fost mijlocaș România U17/U18

„Primesc 700 de lei pensia pe caz de boală”

Dar din ce se întreține acum familia Kanalos, în condițiile în care soția lui Tony a renunțat la orice job pentru a avea grijă de copil și de partenerul ei de viață? „Am ieșit la pensie pe caz de boală, deși am ezitat mult, temându-mă că postura asta mi-ar putea declanșa o stare de depresie. Slavă Domnului, n-a fost cazul!

Primesc acum în jur de 700 de lei pe lună. Mama și soacra ne mai ajută cu o farfurie de mâncare. O cunoștință de la un restaurant ne sprijină zilnic, de luni până vineri, cu câte două meniuri. De asemenea, unul dintre frați ne e și el alături, cât poate”, mărturisește sătmăreanul.

Și dintre foștii colegi de pe gazon au venit susțineri discrete: „Datorită lui Denis Ciobotariu am putut ajunge la Spitalul Elias din București pentru o serie de investigații importante. Și Andrei Rațiu m-a ajutat. Dar ei nu sunt singurii! Le mulțumesc, oricum, tuturor!”.

Și eu, și soția ne-am botezat în urmă cu doi ani, când am aderat la Biserica Credinței, o comunitate penticostală din Ungaria. Primim în fiecare săptămână un cuplu care ne citește și ne învață din Biblie
Tony Kanalos, fost mijlocaș România U17/U18

Horațiu Moldovan a pus la bătaie un tricou excepțional de la Atletico Madrid

Fostul internațional de juniori spune că, pentru a-și ține sub control starea actuală de sănătate, ar trebui să înceapă urgent un tratament cu celule stem în Austria: „O singură ședință costă 12.800 de euro. În primă fază, aș avea nevoie de două sesiuni similare, după care, în funcție de rezultate, vor urma alte recomandări din partea medicilor”.

E unul dintre motivele pentru care Olimpia Satu Mare și impresarul lui Horațiu Moldovan, Andrei Balmoș, au lansat o licitație publică de tricouri pe profilul de facebook al clubului din L3, cu scopul de a strânge fonduri în beneficiul lui Tony Kanalos.

Pe listă sunt trei echipamente, semnate de toți jucătorii formațiilor în cauză:
- Horațiu Moldovan (Atletico Madrid) – preț pornire 1.000 euro
- Denis Moldovan (U Cluj) – preț pornire 1.000 lei
- tricou Hermannstadt – preț pornire 1.000 lei.
Pentru a licita, doritorii anunță oferta și numele în comentariile ACESTEI POSTĂRI. Termen limită: 22 decembrie, ora 23.59.

Alt fotbalist român cu SLA: în Spania, Marcel Sabou se luptă cu boala din 2013

Tony Kanalos nu e singurul fotbalist român care suferă de SLA. În 2019, Gazeta Sporturilor prezenta povestea dramatică a lui Marcel Sabou, fostul mijlocaș de la Poli Timișoara și Dinamo, evadat în Spania în august 1989, alături de Gheorghe Viscreanu, cu ocazia unui turneu iberic realizat cu trupa din Ștefan cel Mare.

În 2013, Sabou a fost diagnosticat tot cu scleroză laterală amiotrofică, o boală cu care se luptă și în prezent la Gijon, în nordul Spaniei, unde e stabilit cu familia, soție și doi băieți.

„Totul a pornit din momentul în care am simțit că nu mai puteam ține normal lingurița cu mâna dreaptă. Îmi pierdusem din forță. Am reacționat repede, m-am dus la câteva controale, mi-au prelevat probe, iar la final medicii mi-au spus că am SLA și voi muri în câțiva ani. Eu nu mă gândesc însă deloc la boala mea. O ignor. Așa a fost destinul”, spunea Sabou în urmă cu 5 ani, într-un dialog dificil, intermediat de unul dintre fiii săi.

Doar când mă mai plimb prin oraș și văd alți oameni care au aceeași maladie mă mai întristez. Lucrurile evoluează foarte lent. Acum nu mă mai pot îmbrăca singur, iar familia mă ajută să mănânc. Vorbirea s-a degradat în special în ultimii doi ani
Marcel Sabou, pentru gsp.ro, 2019

Cel mai faimos caz de scleroză laterală amiotrofică este însă cel al savantului englez Stephen Hawking, care, în scaun cu rotile și complet paralizat, a rezistat vreme de 55 de ani. Fizicianul a decedat la 76 de ani, în 2018.