ISTORII NEȘTIUTE, EPISODUL 7 Incredibil, dar adevărat: au mai existat două Craiove, care s-au urât și au negociat fuziunea! » Povestea incredibilă, dezvăluită de GSP: „S-au bătut ca chiorii”

În perioada interbelică a existat o situație similară: ani buni marile rivale din oraș de la acea vreme – Craiu Iovan și Rovine Grivița – au fost împinse de la spate spre fuziune, care, până la urmă, s-a petrecut, dar după o serie de scandaluri mai virulente ca acestea din ziua de azi.

Dar s-o luăm cu începutul. Oltenia fotbalistică a fost foarte activă încă din „precambrianul” fotbalului pe teritoriul României, fiind singura, alături de zona București – Ploiești, care a avut un campionat organizat înainte de Primul Război Mondial. După prima conflagrație mondială, fotbalul a „explodat” din nou în zona Olteniei.

Rovine Grivița, „militarii” îmbrăcați în „alb-roșu” din Craiova

În 1919, s-a înființat Rovine Grivița Craiova, o grupare care și-a ales denumirea după două momente importante din istoria țării (bătălia de la Rovine din 1395, din timpul lui Mircea cel Bătrân, și cea de la Grivița, din 1877, din Războiul de Independență).

La începuturi, a fost un club de armată, condus o perioadă de ofițerii Gagiu și Leoveanu, de la Regimentul 26 Infanterie Craiova. Această grupare avea culorile „alb-roșu” (peste ani va deveni cea mai detestată cromatică fotbalistică în zona Olteniei. Și destul de ciudată pentru un club care a avut legături și cu armata).

„Dracii negri” de la Craiu Iovan

În colțul opus al ringului imaginar îi avem pe „Dracii negri” de la Craiu Iovan, club înființat în 1920 și care purta numele personajului semilegendar căruia îi este atribuită paternitatea numelui orașului.

În multe surse, numele clubului a apărut sub forma „Craiovan” Craiova. Această trupă avea echipamentul în cromatica galben-negru. Mai apoi, negrul a fost înlocuit cu albastrul, iar o perioadă Craiu Iovan a fost singurul club din țară cu echipamentul în culorile galben-alb.

+9 FOTO

„S-au bătut ca niște chiori”

Cele două grupări au fost cele mai puternice din Craiova în perioada interbelică și s-au luptat aproape an de an aprig pentru titlul de campioană regională. Când și când Oltul Slatina și Generala Craiova au mai spart „monopolul” celor două. Rivalitatea a crescut rapid și s-a transformat într-o ură viscerală. Cam cum vedem și azi la Craiova.

Unul dintre primele conflicte violente dintre cele două rivale a fost consemnat în 1928. Un jucător s-a bătut cu un membru al comisiei locale pentru că acel for o declarase campioană pe echipa rivală, deși el juca la echipa care câștigase pe teren campionatul! Iată ce scria „Curentul” despre respectivul incident:

Provincia sportivă

Craiova este un oraş care se respectă. Are prin urmare mişcare sportivă şi în mod fatal, un cortegiu de oficiali de toate dimensiunile.Dar nu de calitatea, sau mai bine lipsa de calitate a sportului practicat în cetatea Banilor ne vom ocupa, ci de unii din conducătorii sportivi craioveni cari par mai degrabă specimene căzute din lună, decât oameni născuţi în condiţiuni normale. Nu mai de mult decât în luna Iunie, cu ocazia matchurilor pentru desemnarea campionului urbei, oficialii au luat hotărîri de natură a pune pe gânduri pe orice om normal. Două echipe rivale sunt în Craiova. Prima Craiu-Iovan, campioană a Olteniei, cu toate persecuţiile pe cari le îndură din partea oficialităţii, iar cea de-a doua, Rovine-Griviţa, este societatea din care fac parte conducătorii sportivi craioveni. După legile sportive şi de dreptate, Craiu-Iovan era campionul Olteniei. Organele sportive proclamă pe Rovine-Griviţa campioană din oficiu, fără luptă şi deci fără glorie. (...) De atunci trai liniştit între sportivii craioveni nu mai există. Domnii de prin comitete, comisii şi subcomisii nu pierd nici o ocazie în care ar putea cauza vreun prejudiciu echipei campioane, şi comit tot felul de ilegalităţi mai mari sau mai mici, după posibilitate. Într’una din zile după terminarea matchurilor de campionat naţional, un jucător dela Craiu-Iovan, Relu Ştefănescu, are o discuţie la cafenea cu un fost membru al subcomisiei de football din Craiova. Dela discuţie au ajuns la ceartă şi apoi - fireşte, - la bătae. S’au bătut ambii ca nişte chiori. Organele oficiale s’au sesizat imediat mai ales fiind vorba de un împricinat care este membru al societăţii duşmane, şi l-au suspendat pe R. Ştefănescu până la judecare. Dela suspendare şi până la judecare, fapt petrecut abia zilele trecute, s’au scurs câteva luni încheiate. În acest interval, dosarul cazului a dispărut din arhivă, şi iată un motiv ca judecata să fie amânată la calendele greceşti. De fapt, incidentul petrecut la cafenea, nu este de competinţa organelor sportive, ci a judecătorului de pace. Dar odată ce domnii oficiali din Craiova au găsit de cuviinţă să ia în cercetare bătaia, aveau posibilitatea să rezolve cazul în cel mult o săptămână. Dispariţia dosarului bate ia ochi, căci drept vorbind cine l-a luat, dacă nu tot unul din cei interesaţi şi cu acces la arhiva Comisiunei? Jucătorul Ştefănescu era ameninţat să îmbătrânească în suspendarea preventivă, întrucât oficialii din Cetatea Banilor aveau nevoie de luni întregi pentru soluţionarea unui caz insolubil după luminile d-lor sportive. Nu se găseşte nimeni să-i aducă la simţul realităţei?
„Curentul”, 28 noiembrie 1928

„Indicii că matchul a fost aranjat dinainte”

Tot din „Curentul” aflăm ceva mai târziu și alte amănunte care schimbă complet perspectiva. Craiu Iovan a luat titlul la golaveraj, dar după ce a bătut în ultimul meci cu un scor ireal. Dintr-o dată, datele problemei se schimbă radical. Craiu Iovan nu prea mai pare o „victimă”, ci, mai degrabă, „hoțul care strigă hoții”.

Odată pentru totdeauna

(...) Echipele Craiu - Iovan şi Rovine - Griviţa erau la egalitate de puncte, prima având un goal-average mai bun, pe baza căruia urma să fie declarată campioană. Craiu Iovan învinsese echipa C.F.R. cu 19-0. Fiind indicii că match-ul a fost aranjat dinainte, Comisia Centrală de foot-ball a ordonat un match decisiv între cele două echipe fruntaşe. Matchul s’a jucat la repriză rezultatul fiind 1-1. Începe o ploaie torenţială care a transformat terenul într-o imensă băltoacă. Două fotografii luate în acel moment, arată că apa era atât de mare, încât mingea de foot-ball plutea iar unui copil intrat pe teren îi venia până la genunchi. Jucătorii plus arbitrul au plecat după teren când a început ploaia. Cinci echipieri dela Craiu Iovan au fost duşi imediat acasă, fiind în pericol de a răci, iar preşedintele subcomisiei sanitare constată că nu se mai poate disputa matchul. Totuş, arbitrul cheamă după încetarea ploii echipele, şi dă matchul pierdut echipei Craiu Iovan, care nu avea pe teren decât şase echipieri. Cum era şi firesc, match-ul a fost din nou jucat, delegându-se cu conducerea lui, d-l Ştefan Lucescu din Bucureşti. După două matchuri cu toate prelungirile, în al treilea, Craiu Iovan învinge şi este declarat campion al Olteniei. Astfel s’au petrecut faptele de pe urma cărora sportul din Craiova este într’o continuă învrăjbire. În ce priveşte cazul jucătorului Relu Ştefănescu, d-l Oancea recunoaşte că a fost suspendat la 8 Iulie pentru a fi judecat şi pedepsit la... 14 Noembrie 1928. (...)
Ion Marincu
„Curentul”, 7 decembrie 1928

Când a apărut ideea fuziunii

În Craiova au mai existat și alte echipe de fotbal în perioada interbelică: Generala, Excelsior, Neptun etc. Cele mai mari ambiții le aveau cei de la Rovine Grivița și Craiu Iovan, formațiile care își împărțeau titlurile locale. Dar, deși dezvoltaseră o rivalitate acerbă, Rovine Grivița și Craiu Iovan au fost invitate să fuzioneze, iar tema a funcționat ca un leit-motiv ani la rând.

La începutul anilor 30, datele problemei se schimbaseră, la fel și obiectivele. În fotalul românesc a fost introdus sistemul divizionar. Prima a apărut Divizia A (1932 – 1933) și apoi s-a înființat și Divizia B (1934 – 1935).

Oltenii, ambițioși din fire, au vrut să ajungă la „masa bogaților”. În Divizia B au pătruns, rând pe rând. Prima, Rovine Grivița, din ediția 1934 – 1935, a doua - Craiu Iovan, un sezon mai târziu, 1935 – 1936. Dar niciuna nu se mulțumea cu atât. Nici marea masă a suporterilor olteni.

Pentru a face mult-doritul pas spre prima divizie, oltenii la unison au spus că au nevoie de un singur club puternic financiar, nu să-și consume resursele financiare într-o rivalitate cu mize mici.

Dar mereu fuziunea pica după un scenariu similar. Conducătorii se puneau la masa tratativelor și după lungi discuții ajungeau la un numitor comun. Însă intervenea câte un scandal. Ori între conducători, ori între jucători. Tot timpul se întâmpla ceva care bloca marea fuziune.

Primele explicații oferite șefii rivalelor

În martie 1937, „Gazeta Sporturilor” i-a intervievat pe Nedeianu, secretar la Rovine Grivița, și pe dr. Spînișteanu, șeful celor de la Craiu Iovan, care au explicat de ce nu s-a realizat atunci fuziunea. Primul reclama niște „cereri în totul inadmisibile” ale rivalilor, al doilea vorbea despre desființarea celor de la Rovine Grivița ca punct de plecare al noului club.

Ştiţi dece nu s’a făcut fuziunea Rovine Griviţa - Craiu Iovan?

Vă spune d. Nedeianu, secretarul general al grupării Rovine-Grivița
(...) „Am socotit interesant, având în vedere că reluarea activităţii bate la uşă, să luăm un interview d-lui Nedeianu, secretar general al grupărei Rovine - Griviţa şi unul din factorii principali ai mişcărei sportiv e din capitala Banilor.
- În ce stadiu au ajuns tratativele de fuziune?
- Fuziunea nu se va mai face. Conducerea grupărei Rovine Griviţa a găsit că faţă de situaţia materială a lui Craiu Iovan şi mai ales din cauza cererilor formulate de Craiu Iovan în privinţa jucătorilor minoritari (n.r. - de alte etnii) - cereri în totul inadmisibile din cauza comandamentului dintotdeauna al lui Rovine - Griviţa care înţelege să utilizeze numai elementul românesc - nu poate fi vorba de o fuziune şi a renunţat de a mai trata.
„Gazeta Sporturilor”, martie 1937

Dece nu s’a făcut fuziunea dintre Craiu Iovan și Rovine Grivița

Ce ne declară d. dr. Spânişteanu
(...) Pentru o cât mai bună informare a publicului ne-am adresat şi d-lui dr. Spânişteanu, a cărui activitate la Craiu Iovan este îndeobşte cunoscută. Iată explicaţiile pe care d-sa ni le-a oferit:«Ideia fuziunei celor două grupări a pornit dela d. administrator financiar Bonea, membru în comitetul de conducere al lui Rovine Griviţa. Fuziunea avea la bază bunul gând ca oraşul Craiova să aibe un reprezentant de clasă în Divizia B. Preşedintele grupărei Craiu Iovan, d. ing. Călinescu a acceptat să trateze. «Craiu Iovan a pretins ca Rovine Griviţa să se dizolve deoarece altfel nu se putea face fuziunea în cursul campionatului şi această pretenţiune era bazată pe faptul ca situaţia lui Craiu Iovan este mai bună în clasament şi joacă în Cupa României şi are un program de activitate la Craiova mult mai frumos - şapte matchuri pe teren propriu. Deasemeni, jucătorii Craiu Iovanului, achiziţionaţi cu mari sacrificii băneşti, cu ocazia desfiinţărei, ar fi fost liberi să plece unde ar fi voit. «De aceia s-a cerut ca Rovine Grivița să se dizolve. «La aceste pretenţii, Rovine Griviţa a consimţit la început. După o săptămână însă a revenit cerând, desfiinţarea lui Craiu Iovan şi plecarea în campionat cu bagajul de angajamente al lui Rovine Griviţa. «Din punct de vedere sportiv şi material, Craiu Iovan nu a putut accepta, astfel că tratativele au fost rupte. «Problema formulei echipei fuzionate a fost soluţionată dintr’un început: cei mai buni jucători ai ambelor tabere, indiferent de originea lor, ar fi jucat la F. C. Oltenia».
- „Gazeta Sporturilor”, martie 1937

Peste un an, fuziunea tot nu se realizase

La zece luni distanță, în ianuarie 1938, alte două materiale din „Gazeta Sporturilor” vorbeau despre iminenta fuziune dintre Craiu Iovan și Rovine Grivița. Care tot nu se întâmplase, deși era dorită.

„După F.C. Ploeşti, F.C. Craiova
Tratative de fuziune între Rovine-Griviţa şi Craiu Iovan

(...) Faptul că s’a căutat o formulă nouă pentru campionatul Diviziei Naţionale A, a dat naştere la numeroase demersuri. Am înregistrat iniţial pe acel al grupărilor ploeştene Prahova - Tricolor C.F.P.V. cari cereau un loc în Divizia Naţională A pentru o echipă numită «F.C. Ploeşti». Demersul celor două grupări ploeştene a găsit imitatori. Este vorba de formaţiile craiovene Rovine Griviţa şi Craiu Iovan.

În capitala banilor

Rovine Griviţa şi Craiu Iovan sunt două formaţii cu posibilităţi bine conlucrate care totdeauna au jucat un rol important în competiţiile la care au participat. Între aceste grupări totdeuna a existat o rivalitate atât de mare încât, ori de câte ori s’a pus în discuţie problema unei fuziuni, acest proiect a apărut imposibil de realizat. Se ciocneau ambiţii atât de mari încât orice tentativă eşua chiar din momentul în care era făcută. Reamintim cititorilor noştri tratativele duse în vara anului 1937, tratative care nu au condus la nici un rezultat pozitiv.

F.C. Craiova din nou în discuție

Şi, totuşi, o fuziune a celor două formaţii craiovene câte rezultate bune nu ar fi dat!... S’ar fi obţinut, în primul rând, o redutabilă echipă, capabilă să lupte cu demnitate chiar alături de primele formaţii din ţară. Jucători de valoare, slavă Domnului!, sunt destui la Rovine Griviţa şi Craiu Iovan. După aceia, s’ar fi realizat o concentrare de forţe, deziderat atât de imperios pentru ca sportul craiovean să progreseze. Există oameni la Craiova, unindu-şi forţele ar fi pus pe picioare o grupare mare, aşa cum şade bine unei capitale de regiune, cu o tradiţie veche în sport.

Tratative

De zece zile, la Craiova s’au reluat tratativele pentru o fuziune între Rovine Griviţa şi Craiu Iovan. De astă dată, cu mai multă imensitate ca oricând şi cu mari şanse de a fi duse la bun sfârşit. Se poate observa din partea ambelor conduceri o mai mare solicitudine ca în trecut pentru acest proiect. Craiovenii nu au renunţat la ambiţia lor, însă şi-au dat seama că lucrând în direcţia unei fuziuni, nu fac decât să cimenteze solid bazele sportului craiovean. Cauza pentru care s’a trecut din nou la discuţii asupra unei fuziuni este modificarea formulei campionatului național. Fuzionând, cele două grupări craiovene vin să ceară dela F.R.F.A. un loc în divizia Naţională A, pentru F.C. Craiova. Tratativele de fuziune au ajuns într’un stadiu dintre cele mai avansate. S’ar putea ca, dintr-o zi pe alta, F.C. Craiova să se nască.

Un demers la F.R.F.A.

În cursul zilei de eri, a fost în Capitală d. dr. Spănişteanu, unul din conducătorii de seamă ai lui Craiu Iovan. D-sa a venit să ceară dela secretariatului federaţiei relaţii asupra modalităţii de fuziune a echipelor craiovene. D. Luchide a răspuns că F.C. Craiova nu poate să existe din primăvară. Se opune la acest lucru regulamentul F.R.F.A. O concentrare a forţelor craiovene se poate obţine fie prin desfiinţarea lui Rovine Griviţa fie a lui Craiu Iovan. Abia în proximul campionat noua formaţie ar putea să joace sub titulatura «F. C. Craiova». Răspunsul dat de d. Luchide nu prea a avut darul să mulţumească pe conducătorul craiovean.
D. dr. Spânişteanu ne-a declarat că în cazul că se va ajunge la un acord definitiv asupra fuziunei, va vizita pe d. V. Tilea, preşedintele federaţiei române de football, pentru a i se cere mai multe lucruri. În primul rând, să se admită fuzionarea grupărilor Rovine Griviţa şi Craiu Iovan pentru a se obţine F. C. Craiova, iar nu desfiinţarea uneia dintre ele. După aceia, se va cere favoarea ca noua fuzionată să poată juca chiar din primăvară, sub titulatura F.C. Craiova.
Scopul principal al audienţei este însă obţinerea unei promisiuni că oricare ar fi locul în clasament al lui F.C. Craiova, această formaţie va fi admisă în turneul de calificare.
Şt. Gherase
* Noaptea târziu ni s ’a adus la cunoştinţă că fuziunea s’a făcut. Citiţi amănunte la ultima oră.
- Gazeta Sporturilor, 28 ianuarie 38

Peste o zi, se vorbea despre fuziune ca despre o certitudine.

Fuziunea dela Craiova

Rovine Grivița și-a unit destinul cu acela al Craiului Iovan. Cot la cot, într’o frățească unire, două grupări românești au pornit să afirme în sportul românesc o potență pe care fiecare în parte a dovedit-o frumos și bărbătește. Nu cunoaștem motivele acestei fuziuni. La baza ei stă, fără îndoială, o soartă comună. Un țel identic. O identitate perfectă de ambiție oltenească. La acestea s’ar putea adăuga anumite dificultăți materiale pe care - fiecare în parte - cele două grupări le-ar fi putut învinge mai greu. S’ar putea găsi și alte motive. Nu le căutăm. Nici nu interesează. Ceiace contează este efectul. Ceiace trebue reținut din ultima veste pe care ne-a transmis-o footballul craiovean este fuziunea celor două grupări oltenești de prestigiu și de frumoase realizări. Se cere subliniată și înțelegerea cu care conducătorii celor două grupări au subscris botezul vechilor echipe cu un nume nou și comun. Peste micile sacrificii personale, însă, peste ambițiile locale și mărunte rămâne mare și de preț, fuziunea. Doar fuziunea. Fuziunea aceasta a legat două grupări, cu șnurul aceluiaș destin și le-a unit pentru o activitate care suscită făgădueli frumoase. Frumoasă activitate a avut și Rovine Grivița. Frumoasă activitate a avut și Craiul Iovan. Unite însă, cele două grupări își vor lărgi perspectivele până la dimensiunile unui orizont de grupare mare. Iată de ce, fuziunea de la Craiova impune mai mult decât câteva rânduri de elogii convenționale. Formula campionatului național - formula căreia «Comisiunea adhoc» i-a semnat firmele unui deces necesar - a avut și efecte proaste. Dar a prilejuit și câteva fuziuni pentru cari i se pot scuza primele efecte. La Ploești, Tricolor C.F.P.V. și-a unit destinul cu Prahova. La Craiova Rovine Grivița și Craiul Iovan au urmat pilda de frumoasă gospodărie a ploeștenilor. Iată două centre în care dificultățile ultimului campionat au prilejuit realizări frumoase și utile. Cu F.C. Ploești, succesor al vechilor grupări Prahova și Tricolor C.F.P.V. și cu C.S. Craiova înlocuitor al grupărilor Rovine Grivița și Craiul Iovan, footballul românesc va fi mai bine reprezentat. Deaceia, unirea sportivă a celor două grupări craiovene Rovine Grivița și Craiul Iovan reprezintă mai mult decât o fuziune. Apropie dimensiunile unui popas...
Virgil Plăeșu
- Gazeta Sporturilor, 29 ianuarie 1938

„De vreo 5 ani încoace cluburile craiovene fuzionează mereu fără să ajungă să termine odată”

În 1938, în ciuda tonului optimist, nu s-a întâmplat nimic. Mai facem un salt în timp și ajungem în vara anului 1939. Presa se săturase de această „telenovelă”: „de vreo 5 ani încoace cluburile craiovene fuzionează mereu fără să ajungă să termine odată”. În timp ce la Craiova se discuta despre „eterna” temă a fuziunii, la federație se judecau plângeri depuse una împotriva celeilalte!

Mostră de armonie oltenească

În timp ce la Craiova se discută amănuntele fuziunii, la Bucureşti se judecă protestul grupării Rovine Griviţa la jocul cu Craiovan
Fuziunea se va face totuşi (??)

După cum s ’a anunţat mai de mult, cele două grupări divizionare din capitala Olteniei, Rovine Griviţa şi Craiovan, au hotărit solemn să fuzioneze. Lucrul era necesar mai de mult, dar nu s’a putut ajunge la o înţelegere, aşa că a fost amânat mereu. După câte ne amintim, de vreo 5 ani încoace cluburile craiovene fuzionează mereu fără să ajungă să termine odată.
Anul acesta se părea că în fine oamenii s’au cuminţit, mai ales că le surâde şi şansa de a fi promovaţi în prima ligă. Se părea numai, căci după câte vedem, până la urmă fuziunea are toate şansele să fie amânată pentru la... anul.

În timp ce la Craiova se discuta fuziunea

Diversele informaţii apărute în ziarele de specialitate asupra unei eventuale modificări a diviziei naţionale A, în care se prevede introducerea a noi centre sportive în prima noastră ligă între cari şi Craiova au produs în oraşul Banilor un frumos entuziasm şi un curent extrem de puternic în favoarea fuziunei celor două divizionare locale. Din nefericire, ele erau despărţite printr’un recent litigiu, o contestaţie făcută de Rovine Griviţa la jocul cu Craiovan. Se păre că această contestaţie va fi retrasă, când spre surprinderea generală, Rovine Griviţa, în şedinţa C.C.N. de Marţi seara, a cerut judecarea ei. Faptul a întărâtat din nou spiritele şi fuziunea e din nou periclitată...

Contestația era inadmisibilă însă și până la urmă a fost retrasă

Că oltenii sunt în majoritate buni negustori, este lucru cunoscut îndeobşte. Dar în privinţa regulamentelor federale mai au încă mult, foarte mult de învăţat... Gruparea Rovine Griviţa a contestat matchul cu Craiovan pentru motivul că jocul ar fi fost influenţat de arbitru prin deciziile sale. Or ştiut este de când lumea că pe teren arbitrul este absolut suveran, deciziile sale fiind inapelabile. Contestaţia urma deci să fie respinsă ca inadmisibilă. Rovine Griviţa şi-a dat seama până în cele din urmă că n’are nici o şansă şi a decis să-şi retragă contestaţia, lucruriile impăcându-se astfel într’o oare care măsură.

Fuziunea se va face totuși?

Între cele două grupări craiovene situaţia este aceea expusă de noi mai sus. Sunt unii însă cari mai militează pentru fuziune şi cred că o mai pot realiza încă. Noi le dorim succes. Nu ne putem împiedica însă să le arătăm că noul club nu va putea fi cu adevărat viabil până ce din conducerea lui nu vor fi îndepărtaţi oamenii vechi, cari mai precis că vor trage fiecare înspre partea clubului din care au făcut odată parte. Şi încă o chestiune: Craiova are şanse să fie promovată în prima divizie. Dar craiovenii ar trebui să-şi dea singuri seama că nu vor fi în niciun caz rugaţi să promoveze. Iar spectacole ca cel de Marţi seara dela C.C.N. sunt de natură să ilustreze perfect mentalitatea sportivă a craiovenilor, dar nu sunt deloc făcute să dispună federaţia în favoarea lor.
„Universul Sport”, 19 iunie 39

16 iulie 1939: minunea s-a întâmplat!

Minunea s-a întâmplat pe 16 iulie 1939. După o rivalitate de aproape 20 de ani și discuții despre fuziune de câțiva ani, după „n” scandaluri, Rovine Grivița și Craiu Iovan au fuzionat și au dat naștere clubului FC Craiova.

Oltenii s-au chinuit atâta timp să pună bazele clubului pe care îl visau în prima ligă. Și când au reușit, a intervenit altceva care le-a dat planurile de preamărire peste cap. Clubul a atins gloria, dar nu i-a fost recunoscut oficial acest fapt!

FC Craiova a jucat în sezonul 1939 – 1940 în Divizia B și a terminat pe locul 3 în Seria I. În sezonul 1940 – 1941, ultimul oficial dinainte de Al Doilea Război Mondial, FC Craiova a apărut pentru prima oară în Divizia A, obiectivul atât de mult dorit de olteni, și a ocupat locul 9 dintr-un total de 13 echipe.

Din 1941 până în 1946, din pricina conflagrației mondiale, nu s-au mai disputat decât anumite competiții – „Cupa Basarabiei”, „Campionatul de Răsboi” - nerecunoscute ca fiind oficiale din diverse motive. FC Craiova a fost prima în „Campionatul de Răsboiu” din ediție 1942 – 1943. Dar titlul pentru care s-au pregătit atât nu e recunoscut oficial nici azi.

Despre saga acestui club, FC Craiova, care a mai rezistat în A și în primul campionat postbelic, 1946 – 1947 (a terminat ultima, cu doar 4 puncte și cu un golaveraj incredibil 23- 113!), și un sezon în B (locul 11 din 16 în 1947 – 1948), mai sunt multe de spus. FC Craiova, fiindcă nu avea „origini sănătoase” și fusese condusă de „chiaburi care au supt sângele poporului”, a plătit cu desființarea în 1948, ca multe alte cluburi din România. Istoria amănunțită a grupării FC Craiova va fi redată curând într-o carte, dar despre asta vor vorbi autorii la momentul potrivit.

Oltenii vor fi „cei mai buni dintre români” la fotbal mulți ani mai târziu, în edițiile” 1973 – 1974, 1979 – 1980, 1980 – 1981 și 1990 – 1991, când Universitatea Craiova s-a încoronat campioana României. E istoria glorioasă pentru care se bat acum cei de la „Craiova lui Rotaru” și „Craiova lui Mititelu”.

Țicleanu și Lia Olguța Vasilescu: „O singură echipă”

Despre fuziunea dintre CS Universitatea Craiova și FCU Craiova au vorbit destule figuri importante. Recent, au avut opinii pro-fuziune Aurel Țicleanu, fostă glorie a Craiovei Maxima și Lia Olguța Vasilescu, primarul orașului. Și n-au fost singurii.

„E un nonsens faptul că la Craiova avem două echipe. Mă aștept ca într-o bună zi să ajungă la înțelepciunea necesară și să avem o singură echipă, bună. Eu am fost cam primul care a avut ideea asta. E privită cu reticență momentan. Sunt planuri pe termen mediu și lung. Eu trimit mesaje, nu am pretenții că vocea mea este foarte mult luată în seamă. Totul ține de înțelepciune și de reconciliere. E un nonsens să fie două. Nu este în regulă, sub nicio formă”, a declarat Aurel Țicleanu.

„Eu mi-aș dori foarte mult să fie o singură echipă la Craiova. Vă spun foarte sincer, dar asperitățile sunt încă... mai e de lucrat la un astfel de proiect. E păcat să avem două echipe în Liga 1(n.r. - în Superliga a mai rămas acum doar CS Universitatea, dar Mititelu amenință că își va readuce echipa în Liga 1 după doar un sezon de penitență) bunicele amândouă, când am putea avea una singură foarte bună cu care să ne batem la titlu în fiecare an, mai ales că suntem foarte orgolioși”, a spus, nu cu multe luni în urmă, Lia Olguța Vasilescu.

Fuziunea pare o utopie. Dar așa părea și cea atât de trâmbițată în anii 30 și până la urmă s-a întâmplat! Cert este că la Craiova nu s-a putut face performanță adevărată cât timp au existat două rivale locale cu ambiții nemăsurate!

După ce timp de doi ani în arena fotbalului craiovean au dominat albul cu dungi vișinii sau alb-albastrul Gladiatorilor și al celor de la Maccabi, vreme de aproape un deceniu și jumătate s-au înfruntat culorile rivale (de o rivalitate puțin obișnuită): galbenul cu dungi verticale albastre (ulterior negre) ale redutabilei formații Craiu iovan și roșul cu alb al Rovinelor Grivița” (...) „contopite pînă la urmă într-o singură coloană vertebrală a fotbalului craiovean.
- Cartea „Fotbalul craiovean de-a lungul anilor”, de Gheorghe Rădulescu, Alexandru Firescu, Nicolae Opriș

(...) În cunoscuta rivalitate dintre Craiu Iovan și Rovine Grivița – care a dat întîlnirilor o notă de pitoresc, dar și o nedorită alunecare în primitivism și ambiții crîncene demne de o altă cauză (...)
- Cartea „Fotbalul craiovean de-a lungul anilor”, de Gheorghe Rădulescu, Alexandru Firescu, Nicolae Opriș

(...) Vocile în favoarea fuziunii sînt tot mai insistente și mai răsunătoare. În toate dezbaterile este preluat același leitmotiv: „Să ne întindem mîinile, așa cum au făcut Prahova Ploiești și Tricolor CFPV pentru a salva fotbalul ploieștean! Presa sportivă este tot mai îndîrjită: „Fuziunea – repetă în mai rînduri „Presa Olteniei” – înseamnă redresarea mișcării fotbalistice în acest colț de țară, iar direcțiunea actualei situații un pas înainte spre prăpastia toalei decadențe... (...)
(...) La scurt timp după aceasta, cele două echipe se întîlnesc pe teren, la 21 februarie. Jocul este anost, echipele urmărind parcă mai mult să fumeze „pipa păcii”. Se întâmplă, ca de obicei, un mic incident și rovinărenii își uită intențiile inițiale, forțează și cîștigă acest jos de verificare la scorul de 3-1. În tribune reizbucnesc vechile rivalități și din nou perspectiva proiectatei „uniri” se îndepărtează cu atât mai mult
Cartea „Fotbalul craiovean de-a lungul anilor”, de Gheorghe Rădulescu, Alexandru Firescu, Nicolae Opriș