EXCLUSIV Prima parte din interviul-eveniment cu Mircea Sandu, la 70 de ani » Discuții despre cariera de fotbalist, cei 24 de ani în fruntea FRF și afirmații tari despre Iordănescu și Hagi

• Citește AICI a doua parte din interviul cu Mircea Sandu

Sandu spune că își pune cariera de fotbalist peste cea de președinte al FRF și face o radiografie extrem de dură fotbalului autohton actual: „România nu poate ajunge în mai puțin de 10-15 ani la ce se întâmplă astăzi în lume”.

Mircea Sandu: Încep eu acest interviu și am pentru voi o întrebare: de unde v-a venit ideea să ne vedem și să faceți un interviu cu mine?

- Cu ocazia zilei dumneavoastră, împliniți 70 de ani.
 - Alerg după ea... după vârstă. 

- Ați fost un personaj important în fotbal.
- Când jucam, mai ales. 

- Și după aceea, nu? 
- Ba da, însă am muncit mult. Fotbalul a fost o poezie și o mare bucurie de mic copil. La 12 ani am avut prima legitimare. Deci nu ca astăzi, la 6-7 ani. Dar aveam strada, care forma fotbaliști. Ca disciplină, motricitate, forță. Ne cățăram în pomi toată ziua, săream garduri, alergam pe stradă, jucam lapte-gros, de-a v-ați ascunselea. În liceu făceam toate sporturile pentru că erau competițiile școlare.

VIDEO Mircea Sandu: „Fotbalul a fost o poezie și o mare bucurie de mic copil. Când am ajuns la Sportul a fost ceva de neînchipuit”

- Ați jucat doar fotbal?
- Nu. Și volei, și baschet, și fotbal, tot ce era cu minge. Era mai atrăgător decât atletismul propriu-zis. 

- Ajungem la concluzia că românii pot să crească fotbaliști doar așa, pe stradă, că alt sistem nu pare să existe. Câtă vreme a existat maidanul aveam jucători buni. 
- Și mai era ceva. Erau acei mari pasionați care ne găseau și ne luau de pe stradă sau din curtea școlii. Pe mine m-a luat profesorul Bebe Teodorescu. În pauză încingeam o miuță în curtea școlii și când mă duceam spre clasă a venit după mine și m-a întrebat dacă vreau la fotbal. Eram înnebunit, mai ales că-n în cartier la mine, aici, la Foișorul de Foc, erau niște jucători mult mai talentați decât mine. Chiar și frate-miu Ninel. Din păcate, nu s-a ținut să îmbine școala cu sportul, ca să poată să joace în primele două divizii.

Mircea Sandu: „Am avut și eu un pic de valoare”

- Vă e mai dragă perioada ca fotbalist sau cea ca președinte? 
- N-am niciun dubiu, cea de fotbalist! Am jucat 15 ani la Sportul Studențesc, din '71 până în '86. Când m-am dus la Sportul aveam 18 ani, eram un copil între ei. În '72 am ajuns la națională, lângă Dumitrache, Dinu, Lucescu, Nunweiller. Ei abia veniseră din Mexic și eu îi văzusem la televizor! A fost ceva de neînchipuit.

- Celor care nu v-au văzut jucând ce le-ați spune? Cum a fost fotbalistul Mircea Sandu? 
- Am jucat 408 meciuri în Liga 1, având doi ani pierduți din cauza unor operații la genunchi, care au fost greșite sau n-am făcut eu recuperare ca lumea, nu vreau să condamn medicii. Deci am pierdut cel puțin 30 de partide. Eram undeva la 450 de meciuri în prima divizie. Am dat aproape 170 de goluri, în condițiile în care n-am bătut penalty-uri. 

- De ce nu băteați? 
- Nu aveam concentrarea sau spiritul acela de nesimțit, între ghilimele. Din acțiune îi executam fără probleme, aveam o plăcere extraordinară să înscriu. Dacă aveam 5 penalty-uri pe an în cele 15 sezoane, aveam încă 75 de goluri. Ratam poate 25, tot aveam 50. Dudu a bătut penalty-uri, Mopsu' a bătut, Cămătaru și el. Oricum, să ajung la peste 400 de meciuri și peste 150 de goluri, înseamnă că am avut un pic de valoare.

Mircea Sandu: „Nu mă uit doar la Manchester City sau la Barcelona”

- Din fotbalul de astăzi cu cine v-ați asemăna? Un atacant care să vă semene. 
- Poate Compagno. Care e foarte atent în fața porții și înscrie ușor, are această abilitate. Azi ducem lipsă de vârfuri de atac. Pe vremea mea fiecare echipă avea câte un atacant redutabil, de la Nedelcu II la Cămătaru sau de la Dudu Georgescu la Câmpeanu II. Atacanți cu o medie de 12-14 goluri pe sezon. Nu cred că se mai lucrează individual, pe calitate. Ce se întâmplă astăzi în fotbalul mondial nu cred că în România se poate întâmpla în viitorii 10-15 ani. 

- De ce nu se poate? 
- Nu este bază materială, nu este instructaj, nu este proiect, nu este calitate. Umblăm după copiii ăștia, ai căror părinți au plecat afară, care au ajuns la niște cluburi. Eu am văzut un jucător acum care îmi place și despre care cred că poate să ajungă ceva, față de tot ceea ce promovați voi prin presă. Fundașul dreapta de la Milan, Cubiș. Eu cred că mai degrabă e fundaș central.

-Adică?
 Moare pe teren, calități fizice extraordinare. N-are o tehnică formidabilă, dar ea se poate îndrepta și cred că va putea ajunge un jucător bun. De asemenea, Racovițan, un jucător cu niște calități bune. Nu prea găsim aici și îi căutăm afară. De ce? Pentru că totuși procesul de pregătire, cultura fiecărui club și, în general, a sportului acolo sunt altfel decât la noi. Vă spun sincer, nu vreau să mă mai uit la meciurile din campionatul nostru.

 - De ce? 
- Pentru că-mi stric optic ceea ce văd la ceilalți. La englezi, nemți, spanioli, francezi, italieni.

 - Adică dacă vă uitați la meciurile din România vă deformați concepția despre fotbal? 
- Da, pe cuvânt! Am văzut un meci al Galațiului lui Dorinel cu Chiajna. Băi fraților, atâtea bubuituri! Dacă ai un pic de valoare, pune, bă, mingea jos și pasează! Mai ales că Dorinel a fost tipul ăsta de jucător. Și la Liga 1 sunt meciuri în care se bubuie ca la balamuc. Nu vă gândiți că mă uit doar la meciurile lui Manchester City, Barcelona, Bayern, Napoli, nu! Mă uit și la Getafe, la Udinese, la Verona și văd că se joacă fotbal.

Una dintre amintirile extraordinare, trăită ca spectator, a fost în 1969, la meciul cu Grecia din preliminariile Mondialului. Mama se ocupa de bufetele de pe esplanada de pe «23 August» și m-am dus de la 7:00 dimineața cu ea, cu camionul. Spectatorii au început să vină de la 11:00. Se puneau să-și facă coifuri, apoi jucau table, iar la finalul meciului aprindeau ziarele. Pasiunea pentru fotbal era formidabilă

- Mircea Sandu

VIDEO Mircea Sandu: „Sigur că vedeam blaturile, dar ce puteam face? Să intervin la comisii ca să ajung în pușcărie?”

Nașu' acceptă că existau meciuri aranjate cât timp a fost șef la FRF, dar spune că nu avea pârghiile prin care să ia măsuri.

 Susține că au fost persoane care au încercat să-i facă flagrant în biroul său de la Casa Fotbalului și că Daniel Florea, care a salvat Steaua și pe Gigi Becali în Cazul Valiza, l-a denunțat la DNA # Spune că toate dosarele în care a fost judecat „sunt o răzbunare din partea statului român, căruia i-am luat 30 de milioane de euro, din procesul cu Loteria".

- Apropo de starea asta a fotbalului, ați fost 25 de ani președinte. Nu vă găsiți și dumneavoastră vină?
 - De când te naști ai și bucurii, și necazuri, ai și drepturi, și obligații, ai și lucruri bune, și lucruri rele pe care le faci. Gândiți-vă că în 1990, când eu am fost ales președinte, nu aveam nimic în spate. Nu din punct de vedere sportiv, ci din punct de vedere financiar, legislație, reguli. Am început atunci cu alea vechi și ușor, ușor, cu echipa aia care s-a format am început să lucrăm la aceste probleme. Nu era ușor să te adresezi Parlamentului, Guvernului. Ca să poți să inițiezi anumite acte legislative. Am construit un sediu, apoi terenuri la Mogoșoaia, am început să accesăm programe de la UEFA, am adus ulterior competiții în România. Chiar pot spune că am realizat multe. 

- Principalul reproș care vi se face e că n-ați făcut nimic, sau ați făcut prea puțin, împotriva blaturilor din „Cooperativă". Măcar admiteți că au fost? 
- Au admis cei care le-au făcut. 

- Da, însă dumneavoastră erați președintele Federației.
 - OK! Și ce să facă un președinte de Federație? 

- Nu aveați pârghii? 
- Dacă eu m-aș fi dus la o Comisie și spuneam „Băi, ia vedeți că a fost blat!", oare credeți că puteam să ajung și pe la pușcărie? Știți ce a făcut Daniel Florea, care era președintele Curții de Arbitraj pentru Fotbal din cadrul FRF, ulterior primar pe la sectorul SRI? S-a dus împotriva nașului lui de cununie, Ionuț Lupescu, a mea, a lui Meche, a lui Prunea, a lui Bela Kassai, a făcut denunț la DNA! 

- Pentru?
 - Că am făcut trafic de influență împotriva lui sau la el ca să dea o decizie vizavi de Cazul Valiza. 

- Și ați făcut?
 - Am avut o discuție cu el în grup, în care i-am zis: „Domnule, am analizat tot ce a decis Comisia de Disciplină și noi, administrația, apreciem că a luat o decizie corectă". Nimeni nu i-a cerut: „Pedepsește pe Steaua, pe Becali". S-a dus la DNA, a scris 14 pagini și ne-a făcut denunț.

Istoricul Cazului Valiza

• În iunie 2008, Comisia de Disciplină a FRF a dictat sancțiuni în Cazul Valiza: depunctarea echipelor Steaua (cu 7 puncte) și U Cluj (6 puncte), Gigi Becali suspendat 2 ani și amendat cu 200.000 de lei
• Comisia de Apel a menținut sancțiunile de la Disciplină
• Cazul a ajuns la Curtea de Arbitraj pentru Fotbal, unde președinte era Daniel Florea, iar depunctările au fost anulate, iar penalizarea lui Becali redusă de la 2 ani la 6 luni
• Ulterior, Comitetul Executiv a decis să-l destituie din postura de șef al CAF pe Daniel Florea
• După câțiva ani, s-a aflat că soția lui Daniel Florea a lucrat pentru Gigi Becali, în 2006 și 2007, la un proiect pentru înființarea băncii Becali Bank, pe care patronul Stelei avea de gând să o realizeze

- Chiar n-ați văzut toate acele blaturi care se făceau? 
- Sigur că le-am văzut, se vedeau cu ochiul liber, dar probe nu poți să găsești, n-ai mijloacele necesare, ce să faci? Să-i asculți? Comisiile, da, puteau să-i cheme, să-i întrebe: ce scrie observatorul?, ce mai scrie presa? Astea sunt probele pe care le administrează, și ieri, și azi, și mâine, o astfel de Comisie. 

Apropo de neimplicarea mea la comisii, am fost șocat de decizia de acum din cazul Săpunaru. Acea etapă de suspendare dictată este aproape nimic. Însă aceasta a fost decizia comisiei, nu putea să se implice nici Burleanu, nici nimeni. Exact în situația asta mă aflam și eu cu acele blaturi 

- Mircea Sandu

- Da, dar atunci se spunea că Jean Pădureanu controla tot. Asta înseamnă că el controla cu sprijinul FRF. Toată lumea mergea la el să primească arbitri! 
- Ia întrebați-i pe Crăciunescu, pe Grigorescu, de câte ori eu, ca președinte al Federației, i-am chemat sau m-am dus și le-am spus „Puneți-l p-ăla, puneți-l p-ăla!". Eu îmi asum pentru că nu puteam să fac nimic. Am văzut și eu la televizor Rocar - Petrolul, Ceahlăul - Dinamo și le-am spus: „Bă oameni buni, sesizați-vă, faceți ceva!". Comitetul Executiv era ultima instanță și atunci am luat o măsură, dacă-mi aduc aminte. Ambele echipe au pierdut meciul, nu mai știu exact. 

Sandu: „Au venit unii cu aparatură pe ei să-mi facă flagrant” 

- Statul nu era interesat, prin procurori, să investigheze, dacă presa scria? 
- Înainte de '90 s-au întâmplat câteva chestii, cu Proca, dacă vă aduceți aminte, cu niște arbitri, cu Jurja, parcă. Sigur că putea Parchetul să facă. În Cazul Valiza cum a făcut? Deci dacă aveți o informație de la o persoană din intimitatea unui club sau din presă, sesizați-vă, băi oameni buni, aveți posibilitate tehnică, video, poze, aparate și mai știu eu ce. Pe timpuri flagrantul era proba, probelor, băi frate! Dacă știi că despre Sandu Mircea tot spune presa că e hoț, că e bandit, dacă crezi că are această nenorocire pe el, fă-i flagrant, pune probe, trimite pe cineva. Bine, eu am avut oameni care au venit cu aparatură pe ei la mine în birou. Sunt convins sută la sută! 

- Cum vă dădeați seama? 
- Acum, puțin creier oi avea și eu. Ce întrebări îmi puneau unii... pfff... Le spuneam să mă lase, că n-am treabă. Dacă aș fi fost atât de rău pe cât s-a scris în presă... Și-așa am avut mari probleme! Eu de 12 ani stau prin tribunale. A fost cazul Craiova. Am fost luat cu familia, am fost achitat până astăzi în toate dosarele. Am denunțuri inclusiv de la Omar Hayssam. 

- Omar Hayssam? 
- Mă trezesc într-o zi cu un plic de la DNA. Mă urcasem în mașină, am rugat-o pe soție să-l deschidă. Când am auzit de Omar Hayssam am crezut că au greșit. Și începe să citească. Că la Buftea am ocupat terenurile cu containere, că am făcut plăți cu ordine de plată de la Federație de 3 milioane, că am făcut o firmă cu fi-mea și cu unul de care n-am auzit în viața vieților mele. Firmă cu fi-mea n-am avut niciodată. După doi ani au descoperit cei de la DNA că firma de care vorbea ăsta era pe la Suceava, se ocupa de transport comunal și nu avea activitate în ultimii 5 ani. Persoana la care făcea referire că e asociată cu mine și cu fata mea era prin Anglia, plecată de trei ani, și nu auzisem în viața mea de ea. S-a încercat... Am un dosar cu delapidare, grup infracțional. 

- Să înțelegem că v-ați simțit hărțuit?
 - Eu m-am bătut cu statul român! Nu în sensul de a face ceva împotriva statului român. Legea educației fizice și sportului dădea dreptul la 20 la sută din încasările concursului pronosport, pariuri să revină federațiilor pe ramură de sport. N-au vrut să ne plătească și i-am dat în judecată.

24 de ania fost Sandu președinte al FRF: 1990-2014

Mircea Sandu: „Din 2009, statul a început teroarea”

- Ați câștigat o sumă mare atunci!
 - Aproape 30 de milioane de euro. Dar de atunci mi se trag toate. Din 2009 a început teroarea pe mine! 

- Adică o vedeți ca o răzbunare a statului?
 - Da! Da! Nu mă vait, nu mă plâng, mă duc, mă apăr, nu am niciun fel de problemă. Teroare, domnule! Teroare! Această problemă a Loteriei a fost raportată pe la Cotroceni. În sfârșit.. Am muncit prea mult în fotbal și pentru fotbal ca să mi se întâmple astea astăzi. Într-o altă țară, cu altă civilizație, vorbesc de Anglia, de Germania, de Franța, de Spania, de Italia, după 50 de ani de fotbal, 8 ani în Comitetul Executiv, 22 de ani în comisiile UEFA și FIFA, nu vii și începi acțiuni de denunțuri în instanță, fără probe. Fără probe! Doar că așa ți s-a spus, că trebuie să-l curățăm pe Mircea Sandu. Asta este. 

- Spuneți că v-ați simțit hărțuit de stat, totuși, pe de altă parte, un organ al statului a judecat drept procesul în care v-ați ales cu 30 de milioane de euro de la Loteria Română?
 - Am zis eu că n-a judecat drept? 

- Dacă era tot statul corupt, poate acei bani nu i-ați fi obținut. 
- Măi băieți... Mă abțin... Eu acum vreo 8-9 ani am spus că la 70 de ani o să spun multe. Am 70 acum, dar încă n-am terminat... Mai aștept poate un an, doi, trei. 

- N-ați terminat ce? 
- Acțiunile pe care le am în instanță. 

- Adică vă e teamă să vorbiți? 
- Nu, nu. Trebuie să se termine. Am fost prezent la toate termenele. Chiar dacă am avut operațiile sau am fost plecat din țară, am luat avionul și m-am prezentat la termen. 

- Și ce vă împiedică să spuneți acum ce aveți de spus? 
- Vârsta! Sunt prea tânăr! Ceasul încă merge și nu s-a dereglat. În orice caz, fotbalul trebuie să revină, este obligatoriu. Nu contează personajele Sandu, Burleanu, Vasile, Gheorghe. Aici este o problemă pe care statul trebuie s-o preia un pic, să dea drumul la pârghiile importante, acelea de proiect, finanțare, organizare, administrare. Și după 10-12 ani poți să ai primele rezultate. Să nu ne mai grăbim, să așteptăm rezultate. 

Eu i-am avut la națională pe Pițurcă, Iordănescu, Boloni, Hagi. Nu poți să-i compari cu Contra, Rădoi sau Edi Iordănescu

- Mircea Sandu

- E adevărat că Giovanni Becali avea influență, încăleca selecționeri și decidea lucruri? 
- Giovanni este un tip care a avut o evoluție extraordinară. Un tip care știe să-ți intre pe sub piele. Și trebuie admirat. Toată lumea l-a înjurat, l-a criticat. Dar să nu uităm că în acea perioadă de început el a adus câteva zeci de milioane de dolari în fotbalul românesc. Giovanni a ajutat fotbalul românesc! Sigur că avea influență, la tupeul lui, asta ar fi fost culmea, să nu aibă influență. Avea influență și la Juventus, și la Federație, și la club, și la mai știu eu unde. Să nu credeți însă că Iordănescu sau Pițurcă i-ar fi dat vreodată satisfacție doar că așa voia Giovanni. Oricum, Ioan Becali a fost și este un personaj important în fotbalul românesc.

5 turnee finalea bifat Nașu' ca șef al Federației: două Mondiale (1994, 1998) și trei Europene (1996, 2000, 2008)

Eu m-am interpus la Federație între doi titani. Iordănescu era director tehnic, Pițurcă era selecționer. Imaginați-vă cât de greu a acceptat Piți să-l aibă colaborator pe Puiu, că șef nu-i putem spune. În 1998, l-am luat pe Pițurcă la Mondialul din Franța ca să fie lângă Iordănescu, să preia din mers, fiindcă Puiu urma să plece. Iordănescu n-a acceptat, Pițurcă a venit, dar a stat separat de echipă. Ei nu erau într-o relație foarte bună

-Mircea Sandru

Mircea Sandu: „Băi președintele României, ai fost pe stadioane și te-ai bucurat când juca Gică Popescu! Ai bun-simț și dă-i drumul din închisoare!"

Sandu dezvăluie cu ce salariu a început și a terminat mandatul din fruntea FRF și care a fost cea mai mare primă primită # Face publică o cerință șocantă pe care actualul secretar general adjunct al FRF a avut-o când Nașu' încă era membru în Comitetul Executiv UEFA și susține că Gică Popescu ar fi meritat să fie grațiat de președintele țării după condamnarea din Dosarul Transferurilor.

- Care a fost cel mai mare salariu pe care l-ați avut ca președinte al Federației? 
- Mult sub cât am câștigat de la UEFA. Am început cu 50 de dolari în 1990 și cred că am ajuns la până în 4.000 de euro în 2014. 

- Și cea mai mare primă pe care v-ați acordat-o? 
- Nu mi-am acordat-o. A acordat-o Comitetul Executiv și cred că a fost de vreo 40-50-60 de mii de euro. Nu mai știu exact, sincer. Ce pot să vă spun e că eu băgam mâna în buzunar și o scoteam plină. Cum se spune și în Biblie, când bagi mâna în buzunar, mai scoate și mai oferă. Eu am făcut multe mese pe care le-am plătit. Cinci sute, o mie de euro. Am învățat și eu de la lumea bună că e bine din când în când să inviți lumea, să stai de vorbă, să pui lucruri la punct. Deci, da, sunt drepturi câștigate legal, oficial, niciun fel de problemă. Din păcate, mojicia nu-i frumoasă.

- Adică? 
- Să spui că ăia de dinaintea mea au luat, dar apoi am început și noi să ne dăm... E urât! Lasă-i p-ăia cu ce-au făcut. Încearcă să-i depășești dacă poți! Eu asta am avut întotdeauna în mintea mea. Să încerc să-mi depășesc posibilitățile și să fac în special un pic mai mult decât ăia pe care i-am avut în urma mea. 

- E ceva mai bun în Federație în ultimii 8 ani față de mandatul pe care l-ați avut dumneavoastră?
 - În primul rând, nu pot să mă pronunț pentru că eu am renunțat a fi președinte de onoare cât timp este această administrație. Știu însă un lucru, că dacă aș fi fost eu președinte al FRF în ultimii 8 ani, la câte evenimente negative au fost, aș fi fost probabil pus la zid, la propriu. Dincolo de asta, un singur lucru e foarte urât: se minte prea mult. Vii și spui că stai două mandate, după care stai încă unul și zici asta e, deci ai mințit și ai păcălit lumea.

- Încercați să anticipați cam cât timp va mai rămâne Burleanu șef al fotbalului? 
- Nu vreau să anticipez, pentru că există o coordonare undeva și atunci trebuie să întrebați acolo. 

- Chiar credeți asta?
 - Așa am auzit, deși nu mă interesează subiectul. 

- Păi, ne interesează pe noi. 
- OK! Atunci întrebați-l pe tatăl lui Burleanu, care a sărit imediat atunci, după alegeri. Și ne-a înfierat pe toți care am fost acolo. Păcat, că el a fost un fotbalist bunicel. E mai bine să nu te bagi și să-ți lași progenitura să se dezvolte. Mă duc eu să iau apărarea Ralucăi, că de ce n-a câștigat Wimbledon? Să încep să spun că i se pun bețe în roate? Doamne, iartă-mă!

- Mai țineți minte ce-ați gândit când Popescu a fost condamnat? Când ați aflat decizia condamnării lui?
 - Eram cu Puiu Iordănescu în mașină și ne duceam spre Rin, hotelul lui Negoiță. Era seara premergătoare Adunării Generale. Am ajuns acolo și l-am văzut pe unu', Bodescu. Nu știam cine e, bine, nici acum nu știu, în fine... Era foarte dinamic pe-acolo. Rămăsese discuția că o parte dintre membri au nevoie de un candidat de-al lor și nu se vor mai prezenta. Atunci s-a tot vehiculat și e o realitate. Iordănescu a fost propunerea unui membru, că atât era nevoie, să candideze la acele alegeri. El și-a dat acordul, era și foarte susținut. Am avut o discuție în trei cu el și cu Gică. Popescu a zis: „Dacă nea Puiu candidează, înseamnă că eu o să fiu sigur condamnat, e ca și cum aș recunoaște o vină!". Nu știu ce știa Gică. În orice caz, cred că n-ar fi fost rău ca Iordănescu să candideze. Dar în condițiile astea ar fi rămas suspiciunea că l-au condamnat pe Gică pentru că a candidat el.

- Da!
 - Faptul e consumat acum. Dar uitați-vă că Hoeness, de la Bayern, a făcut o evaziune 30 de milioane, constatată. A stat câteva luni în condiții de hotel și i-au dat drumul. Gică Popescu a plătit banii, a murit și taică-su de supărare după ce-a făcut infarct. Nu se poate să n-ai un pic... Băi președintele Românei, ai fost pe stadioane și te-ai bucurat! Ai bun-simț pentru astfel de oameni! Dă-le, bă, drumul! Nu se supără nimeni în țara asta pe chestia asta. Nu era criminal, nu violator, nu bancrute, nu d-ăștia care fac sutele de milioane, miliardele, care dispar din România și nu se întâmplă nimic. Și-l iei pe Gică Popescu, care a dat și banii înapoi. Păcat! Gică ar fi avut o altă ascensiune, o reprezentare mult mai importantă în plan internațional pentru România, pentru fotbalul românesc. 

- Mai devreme ați fost ironic când v-ați referit la secretarul general adjunct al FRF, Gabriel Bodescu.
 - Apropo de Bodescu, eram la Geneva, la votul și anunțarea orașelor care vor organiza Euro 2020. Vine la mine și-mi zice: „Sper că nu votați împotriva Bucureștiului!"... 

- Serios? Ce i-ați zis?
 - Ce poți să răspunzi unui astfel de.... Eu în 2011, când nu știa nici vântul, nici pământul, am făcut prima scrisoare către Platini, către Gianni Infantino. S-au bucurat foarte tare, iar cu scrisoarea respectivă m-am dus la Guvern, de unde am primit susținere. Așa a început proiectul. Cum să vii tu să-mi spui, care ești un beneficiar și care n-ai făcut nimic, ca eu să nu-mi omor propriii copii?! Cum poți să gândești așa ceva? Când asta e una dintre cele mai mari bucurii și satisfacții, că ai putut să aduci în România o finală europeană, un Campionat European. Astea sunt lucruri extraordinare! Au reușit acum și ei cu U21, bravo lor!

Afirmații tari despre două nume mari: Puiu Iordănescu și Gică Hagi!

Nașu' îl arată cu degetul pe Anghel Iordănescu și susține că e principalul vinovat pentru numirea și menținerea în funcție a lui Edi Iordănescu ca selecționer, datorită relațiilor pe care le-ar avea în lumea politică și a Serviciilor. Sandu mai spune că l-a ajutat pe Hagi, prin intermediul lui Radu Vasile, să preia hotelul Iaki.

1. Despre Anghel Iordănescu

„Puiu are influență mare de tot, prieten cu Maior, Gabi Oprea... Mă întreabă lumea: «Băi, în sufrageria lui Oprea s-a decis și selecționerul?»".

- Cu naționala credeți că se poate mai jos decât unde am căzut?
 - Aoleu! Una e să cazi de pe un cal frumos, alta e să cazi de pe măgăreața pe care am avut-o acum, cu grupa asta de Liga Națiunilor. Este inadmisibil! Și să nu pleci tu, ca selecționer? Eu sunt prieten cu Puiu Iordănescu, dar nu se poate așa ceva! Cu Puiu am discutat după meciul cu Armenia, din 2004, scor 1-1, și i-am zis „Băi, gata!". Și-a dat demisia! Eu admir continuitatea și o vreau. Totuși, băi frate, haideți să punem foarte clar în pagină! De ce pe Boloni l-ai refuzat și pe Edi îl accepți? Fac abstracție de personaje sau de nume, vorbesc în principiu, de ce p-ăla îl refuzi și p-ăsta îl accepți?!

 - Pare că aveți o explicație! 
- Mă oprește lumea și mă tot întreabă: „Băi, în sufrageria lui Oprea s-a decis și selecționerul?!". I-auzi ce mă întreabă pe mine lumea! Nu știu, chiar nu știu. 

- Puiu Iordănescu are așa mare influență? 
- Da! Prin prietenii pe care îi are. Are influență mare. A avut la nivel de Guvern prietenii foarte bune. A fost prieten foarte bun cu George Maior. Dar eu îmi permit să-l acuz pe Puiu că l-a pus pe Edi antrenor la echipa națională... Sau Maior sau... Trebuie să te orientezi spre cel care are ceva în spatele lui, după părerea mea. La echipa națională, cât am fost eu președinte au fost trei, patru antrenori. Pițurcă în vreo trei mandate, a fost Iordănescu în două mandate, care au însumat 10-11 ani. Loți a fost într-o perioadă scurtă, însă din cauza lui.

2. Despre Gheorghe Hagi

 „Eu l-am ajutat, cu amicii mei și cu prim-ministrul Radu Vasile, să ia hotelul Iaki! I-am alocat și 300.000 de euro, de la UEFA, pentru baza de la Ovidiu".

- Și Hagi a avut un mandat scurt ca selecționer. A fost din cauza lui sau a dumneavoastră? 
- Și din cauza mea, și din cauza lui. 

- Din cauza dumneavoastră de ce? 
- Puteam să mă impun mult mai bine în fața lui Gică Hagi, pentru că l-am avut jucător la Sportul. Eu, Gino, eram oamenii mai vechi. El a venit foarte bine, era un tip cuminte, respectuos, n-am avut probleme cu el. Dar poate că ar fi trebuit să am o discuție numai eu cu el, fără alți martori în jurul nostru. Și nu vreau să dezvolt pentru că n-are niciun rost. Păcat! Poate că l-am aruncat prea devreme în postul de selecționer. 

- Adică l-ați pus prea repede? 
- Da. Așa a fost acel moment în care Loți a dispărut și a fost și o presiune foarte mare a publicului, a presei. Mi-aduc aminte că Ioanițoaia scria că 98 la sută din populația României îl dorește pe Hagi. Numai tâmpit și prost să fii să nu zici „Da. Vino!". Mai ales că eu țin foarte mult la el. Am jucat cu el, știu ce calități are, și de om, și de sportiv. Am avut o discuție cu el, cu Victor și cu Giovanni la mine acasă. Ne-am pus de acord să începem, însă după aia am clacat amândoi! Poate i se mai oferă această șansă pentru că o merită. 

- Ați rămas certați de atunci? 
- Nu, nu, nu. Păi, să nu uităm că eu l-am ajutat după aia pe Hagi! Am venit cu acea propunere într-un proiect al UEFA să-i alocăm 300.000 de euro în dezvoltarea bazei de la Ovidiu. Eu l-am ajutat, cu prietenii mei și cu prim-ministrul Radu Vasile, să participe ca să achiziționeze hotelul pe care îl are la Mamaia. 

- Hotelul Iaki? 
- Da, da. Eu l-am ajutat. A făcut un lucru extraordinar acolo. A făcut investiția, a dezvoltat afacerea. El a evoluat și în plan de business, și în plan sportiv și familial. Băiatul și fata sunt foarte, foarte bine. E un om de la care jucătorii ăștia ar avea multe de învățat. 

- Cum ați fi văzut evoluția lui Hagi, dar și a naționalei dacă aveam succes atunci cu Slovenia? 
- Un turneu final te ridică și ca jucător individual, dar și ca grup. Mai ales că este una din puținele perioade în care stai mai mult împreună. Adică aveai cel puțin 3 săptămâni împreună de pregătire, participare și așa mai departe. Deci ceea ce se forma cu participarea la acel turneu final ar fi rezistat 5-6 ani aproximativ. Să nu uităm că Pițurcă în 1998, după ce a fost Campionatul European U21 și l-am pus la naționala mare, a promovat 7-8 jucători de la tineret. Iar în Portugalia am câștigat cu Mihalcea, Iencsi, Florentin Petre, Roșu și care mai erau acolo. A avut această putere de promovare în grup, dar și de a-i menține acolo.

De unde i se trage porecla „Nașu”

„De la Ilie Mălureanu, finul meu. Jucam cu Dinamo, pe Republicii, și îi băteam. Dădeam un gol, două, p-acolo. «Sandu Mircea, să trăiești! Nașul lui Dinamo ești! Nașul, Nașul, Nașul!». Toată lumea a spus ulterior că porecla e din Mafie, din nu știu ce. Nici pomeneală, Ilie Mălureanu este cel care mi-a spus așa”.

Citește și alte articole:

Partea a II-a din interviul-eveniment cu Mircea Sandu » Dezvăluiri despre marile încercări din viața personală: „Am cancer! Al treilea. Trebuie să-l dovedesc și p-ăsta”