Articol de Sebastian Culea, Cezar Titor - Publicat miercuri, 06 noiembrie 2024 10:18 / Actualizat miercuri, 06 noiembrie 2024 10:18
Petre Grigoraș, 59 ani, figură emblematică a unei perioade aparte a fotbalului românesc, a rememorat, în interviul acordat Gazetei Sporturilor la Constanța, sezonul petrecut în vestiarul uneia dintre cele mai bune echipe din istoria sportului rege autohton: Steaua, de la sfârșitul anilor '80.
Actualmente, Grigoraș este tehnician la Axiopolis Cernavodă, în Liga 3, și administrează și o școală de fotbal alături de fiul său, Alexandru, fost fotbalist și el la Pandurii sau Farul.
Fostul atacant a povestit pentru Gazeta Sporturilor un episod hilar din cariera sa de jucător, avându-l în prim-plan pe „Ministrul Apărării”, Adrian Bumbescu.
Petre Grigoraș: „Transferul la Steaua a fost o surpriză colosală. Ce să caut eu acolo?!”
Grigoraș a făcut primii pași în fotbal la Aripile Bacău, actuala Aerostar, ajungând la echipa-fanion a urbei, FCM Bacău, pentru stagiunea 1988-1989. După un sezon foarte bun în tricoul galben-albaștrilor, cel poreclit cu simpatie „cel mai tare din oraș” a primit o ofertă de nerefuzat, de la Steaua.
„Pentru mine, transferul la Steaua a fost o surpriză uriașă. În momentul transferului, evoluam în Liga 1 abia de un an. Promovasem în sezonul 1987, alături de fosta Aripile Bacău, actuala Aerostar, unde am jucat vreme de 3-4 ani. A fost echipa care m-a lansat în fotbalul mare. Dumnezeu să-l odihnească, Mircea Nedelcu mi-a fost antrenor.
Un tehnician serios și unul dintre oamenii cu o influență uriașă asupra carierei mele. Am ajuns la FCM Bacău, iar în primul an, am dat vreo zece goluri în Liga 1. A venit oferta de la Steaua, finalista din anul respectiv de Cupa Campionilor Europeni”, își amintește Grigoraș, dispărut din lumina reflectoarelor primelor eșaloane ale fotbalului românesc, fapt pe care spune că îl regretă.
Pe 24 mai 1989, la trei ani distanță de succesul de la Sevilla, Steaua București devenea ultima echipă din România prezentă în ultimul act al celei mai tari competiții intercluburi de pe glob.
Pe celebrul Camp Nou din Barcelona, „viteziștii” au pierdut finala în compania marelui Milan al lui Arrigo Sacchi. La final, tabela indica 4-0 în favoarea „diavolului milanez”, reușitele fiind semnate de teribilii batavi Ruud Gullit și Marco van Basten, ambii cu câte o „doppietta”, ambii câștigători ai Balonului de Aur.
„De la țară, du-te să joci cu Real Madrid”
Deși a fost reticent în a accepta transferul în Capitală, fapt cauzat de valoarea indiscutabilă a angrenajului roș-albastru din respectiva perioadă, Grigoraș a considerat că este o șansă căreia nu îi poate da cu piciorul.
„Eram la antrenament, venise domnul Grigore Sichitiu antrenor atunci, și am văzut două femei în tribună, două blonde, mamă și fiică. Alergând prin teren pe acolo, nici nu știam cine a venit. Era soția lui Bogdan Rădulescu de la Steaua și mama ei. După antrenament, m-au abordat, iar eu nu puteam procesa ce s-a întâmplat. S-au prezentat și mi-au spus să vorbim undeva în oraș. Era vorba despre o eventuală plecare la Steaua.
Surpriza a fost colosală. Ce să caut eu acolo?! Ce echipă avea Steaua atunci... Lung, Dan Petrescu, Iovan, Ungureanu, Bumbescu Hagi, Rotariu, Muzsnay, Lăcătuș, Balint. Eu ce să caut acolo?! M-am dus la întâlnire, apoi m-am dus acasă să discut cu soția, eram proaspăt căsătoriți și aveam botezul băiatului peste o săptămână” își amintește Grigoraș.
2goluri în 15 partide a reușit Grigoraș pentru „militari”. A jucat și în celebrul PSV - Steaua 5-1, turul al doilea din Liga Campionilor, în care Romario a avut o prestație de gală, reușind un hat-trick.
Acesta mărturisește și cum apropierea celor de la FCM Bacău de Dinamo București era să fie motivul neconcretizării transferului.
„Au aflat și cei de la Bacău imediat că am primit o propunere de la Steaua și mi-au spus să nu plec acolo, noi fiind echipa mai apropiată de Dinamo. Mi s-a spus că mă va lua Dinamo, dar să mai stau o perioadă la Bacău. Nu am ținut cont, m-am dus acasă, i-am spus soției: «Ce să caut acolo? Nu o să joc». Totuși, am spus să încerc, o dată în viață primești o șansă de genul.
Am avut avion la 17:30 și am plecat la București. Acolo, aveam avion la 09:30 să plecăm la La Coruna. Avea Steaua turneu cu Real Madrid, Bayern Munchen și PSV Eindhoven. De la țară, du-te să joci cu Real Madrid. Ăsta a fost cel mai mare impact”, a mai spus Grigoraș.
Turneul la care face referire Grigoraș este „Teresa Herrera”, un turneu amical, disputat din 1946 încoace, la La Coruna. În anii 1980, unele dintre cele mai bune echipe din Europa și America de Sud participau la turneu. La ediția din 1989, Real Madrid, Steaua, Bayern Munchen și PSV au primit invitația.
În semifinale, Steaua a învins trupa „Los Blancos”, scor 2-1, grație unor reușite semnate de Ilie Dumitrescu și Hagi. Pentru madrileni, înscria Michel. Cu Real Madrid, Grigoraș îl înlocuia pe Gică Hagi în minutul 82. Bayern învingeau cu 3-1 pe PSV. „Militarii” au pierdut finala contra bavarezilor, scor 1-4. „Fiara” Lăcătuș marca pentru bucureșteni. Kholer, Kastemaier, Bender și Johnsen pentru Bayern.
Vestiarul m-a primit foarte bine. Din acest punct de vedere, a fost extraordinar de bine. Era greu să mă impun acolo. Am jucat câteva meciuri, însă era greu, fiind o echipă extrem de valoroasă. Eu eram un jucător mediocru. Nu eram la cel mai ridicat nivel, așa cum erau jucătorii Stelei.
Atmosfera a fost foarte bună. Am fost coleg de cameră cu Marius Lăcătuș și ne-am înțeles perfect. Acea experiență a fost una frumoasă. Din păcate, nu am reușit să mă impun și nu am avut răbdarea necesară să rămân acolo. După Revoluție, au plecat mulți și poate aș fi avut mai multe șanse, dar am cedat destul de ușor, o greșeală.
Nu regret însă absolut nimic, asta este viața. Așa a vrut să fie cariera mea, poate nu aș mai fi ajuns la Constanța, unde m-am și stabilit. Oricum, Bucureștiul nu îmi plăcea sub nicio formă, nu suportam aglomerația. Orice moment liber pe care îl aveam coincidea cu plecarea din București. Apreciez liniștea.
- Petre Grigoraș, pentru Gazeta Sporturilor
Țigările și Bumbescu
Grigoraș a rememorat și o anecdotă din perioada petrecută la Steaua, avându-l drept protagonist pe Adrian Bumbescu. Un episod simplist, dar care înglobează perfect statutul privilegiat al fotbaliștilor din perioada ceaușistă, mai ales la o echipă din Capitală.
„Eram fumător pe timpul ăla. Fumam Golf, 20 lei costa pachetul. Alb-albastru, cartonat. Mi-a cerut Bumbescu o țigară: «Moldovene, ce faci mă?». Mi-a aruncat țigările. S-a dus el și a adus două țigări Kent: «Ia, mă, și fumează, la Steaua se fumează doar Kent și Marlboro. Asta a fost, am fumat-o pe aia și am rămas fără țigări”, a rememorat Petre Grigoraș pentru GSP.
Grigoraș avea să stea la Steaua pentru 15 meciuri și să marcheze două goluri.
)
)
)
)
)
)
)
)
