CORESPONDENȚĂ DIN ITALIA Sanctuarul decăzut al lui Mircea Lucescu! Imagini cu un complex suferind: tencuieli prăbușite, fisuri și două falimente

În septembrie 1990, Mircea Lucescu își începea aventura italiană la Pisa, în orașul Turnului Înclinat, unde președintele Romeo Anconetani l-a recrutat imediat după căderea regimului Ceaușescu la București. Au trecut de atunci aproape trei decenii și jumătate, dar stadionul pe care actualul selecționer oferea primele sale reprezentații peninsulare pare înghețat în timp. Ovalul de beton devenit astăzi casă pentru tripleta Marius Marin – Moruțan – Ad. Rus emană un aer vetust. Și parcă te aștepți încă să răsară silueta lui Mircea Lucescu în versiunea sa de la vârsta de 45 de ani, când a pornit călătoria în „Cizmă”!

Ultima modernizare masivă datează tocmai din anul venirii lui Lucescu!

+29 FOTO

Redenumit „Romeo Anconetani” din 2001, în cinstea miticului presidente al Pisei, decedat în 1999, stadionul toscan a trecut prin cele mai vaste modernizări exact în 1990, înaintea sosirii lui Lucescu. Se întâmpla într-un moment în care clubul tocmai obținuse promovarea din Serie B, ocazie cu care complexul a devenit un veritabil șantier: montarea unei noi instalații de nocturnă, demolarea pistei de atletism, lărgirea tuturor sectoarelor de tribună. Capacitatea ajungea la circa 25.000 de oameni, în condițiile în care existau majoritar gradene.

Ulterior, au mai apărut episoade de coafare în 2009 și 2020, s-au reamenajat vestiarele și s-a creat la interior o galerie cu imagini istorice ale Pisei, iar montarea scaunelor de jur-împrejur a redus locurile la aproximativ 9.900 de poziții.

Municipalitatea, proprietara arenei, prognozează, în fine, o investiție mai consistentă, de aproape un milion de euro, pentru a crește capacitatea la minimum 12.000 locuri. E criteriu obligatoriu pentru Serie A, obiectivul din acest sezon pentru Pisa Romena, grupare patronată din ianuarie 2021 de Alexander Knaster, un miliardar britanic cu rădăcini în Rusia.

La limita supraviețurii: infiltrații, fisuri, vizibilitate redusă, tencuieli prăbușite. Dar gazon impecabil!

Un tur rapid al stadionului, cu un arc peste timp între epoca Lucescu și era Marin – Moruțan – Rus, propune însă imagini despre un complex suferind, dincolo de poza cochetă desenată la suprafață de cingătoarea de scaune negre și albastre: infiltrații, fisuri, scaune cu vizibilitate foarte redusă în partea de jos, anexe cu obiecte părăsite, ziduri scorojite, tencuieli prăbușite.

Proiectul de cosmetizare cuprinde inclusiv realizarea de hidroizolații, demolarea standurilor inferioare inutilizabile, amenajarea de noi toalete publice, trasarea unor căi pentru evacuările în caz de incendiu și lucrări pentru consolidarea zidurilor spre a corespunde standardelor antiseismice.

În plus, primul meci al Pisei din 2025, acasă cu Cararrese, va coincide cu redeschiderea parțială a Curvei Sud, sectorul de peluză închis de o bună bucată de vreme din rațiuni de securitate.
Există însă și o mare bilă albă: gazonul impecabil, întreținut constant și cu ajutorul unui mic robot, care se plimbă pe iarbă cu rolul de a tunde suprafața verde și a o menține la standarde viabile.

De la curse de cai și spital de campanie la amintiri cu Maradona și Simeone

Pe locul actualei arene din Pisa a existat un amfiteatru încă de la începutul anilor 1800, când se desfășurau aici curse de cai sau diferite evenimente în aer liber. După înființarea clubului de fotbal, în 1909, complexul a devenit locul de desfășurare al meciurilor, începând cu 1919. Dar o tribună după rigorile unui stadion adevărat a fost ridicată abia în 1931, inaugurarea fiind făcută în prezența regelui Emmanuel al III-lea și a reginei Elena.
A devenit spital de campanie în Al Doilea Război Mondial și, după extinderi succesive demarate în anii ‘50, a căpătat forma compactă, ovalul închis, abia în 1978.

Iar în 1990, Lucescu l-a găsit aproape în aceeași configurație, plus o nouă tribună oficială deschisă în 1982. E locul în care Pisa lui Il Luce a înfruntat Juventusul lui Baggio și Hassler (1-2 în Cupa Italiei, 1-5 în Serie A), Genoa lui Branco și Skuhravy (0-0), Lecce cu Aleinikov și Conte (4-0) ori, mai presus de orice, colosalul Napoli al lui Maradona și Careca, încheiat cu un 1-1 despre care se mai povestește și azi printre suporterii toscani.

Și e același stadion cvasi-conservat de pe vremurile când tricoul Pisei era îmbrăcat de Allegri, Berggreen, Bonucci, Chamot, Dunga, Kieft, Henrik Larsen, Simeone sau Bobo Vieri.

Vânzare și arenă nouă, planuri eșuate!

Bătrânul stadion pe care Marin, Moruțan și Rus, locul 2 momentan în Serie B, construiesc acum readucerea Pisei în Serie A a intrat recent și într-un mecanism de vânzare către o entitate privată, la un preț de circa 7 milioane de euro.

De asemenea, a funcționat inclusiv un scenariu de ridicare a unui nou complex pe locul celui actual, dar planurile au rămas suspendate din motive financiare. Schițele și proiectul vizau perioada 2017-2023, însă totul a rămas strălucitor doar pe hârtie.

Între timp, stadionul și-a atașat și denumirea comercială de „Cetilar Arena”, după unul dintre brandurile deținute de Pharma Nutra, compania de suplimente nutritive care e sponsorul principal al Pisei.

Dar ceea ce-l face într-adevăr și mai captivant este vecinătatea cu Piazza dei Miracoli, punctul central al orașului, unde milioane de turiști vin să viziteze și să facă fotografii la Turnul Înclinat, la Catedrală, la Baptisteriu sau la Camposanto, vechiul cimitir.

La 200 de metri de Turnul Înclinat și de Dom

Așadar, Lucescu în 1990-1991 și Marin – Moruțan – Rus în ultimii ani și-au lăsat amprenta fotbalistică într-un oraș cu un aer magic. Și cu câteva repere de neocolit!

Turnul din Pisa – construcția turnului, gândit ca o clopotniță pentru Dom, a început în 1173, dar, după 12 ani, când clădirea ajunsese la al treilea etaj, edificiul a început să se încline din cauza solului nisipos. Lucrările au fost finalizate abia în 1372, cu ultimele patru nivele ridicate pe o axă oblică, pentru a contrabalansa partea opusă. Are 56 m, cântărește 14.453 de tone și e dotat cu șapte clopote, neutilizate însă pentru a nu agrava pericolul legat de stabilitate. A ajuns în prezent la o înclinare de 3,97 grade față de verticală.

Domul – ridicată în perioada 1063-1092, Catedrala este sediul Arhiepiscopului Pisei. În 1187, aici s-a desfășurat procesiunea de alegere a Papei Clement al III-lea. Adăpostește moaștele Sf. Rainerius, patronul orașului, și mormântul lui Henric al VII-lea, Împăratul Sfântului Imperiu Roman, decedat în 1313 în timpul unei campanii militare în nordul Italiei. În 1595 a suferit un grav incediu, după care acoperișul a trebuit să fie complet refăcut. Ușa principală a fost singura nedistrusă de foc: are încrustată 24 de reliefuri originale din bronz, inspirate din Noul Testament.

Piazza dei Cavalieri – a reprezentat în antichitate centrul puterii civile. La sfârșitul sec. XVI, a devenit sediul Ordinului Cavalerilor di Santo Stefano, sub Cosimo I de Medici, primul Mare Duce de Toscana, începând din 1569. Palazzo della Carovana a trecut din 1846 în uzul Școlii Normale Superioare din Pisa. Încorporat azi în Palazzo dell’Orologio, vechiul turn Gualandi e faimos fiindcă aici au fost întemnițați contele Ugolino della Gherardesca, copiii și nepoții săi, lăsați să moară de foame. Sfârșitul tragic al lui Ugolino, fost om politic și comandant militar, este înfățișat în Infernul lui Dante sub forma unui act de canibalism, în timp ce-și mânca urmașii în detenție, legendă combătută însă de istorici.

Marina di Pisa și plajele – unul dintre colțurile mirifice ale orașului, un cartier luxos dezvoltat la confluența dintre râul Arno și Marea Tireniană, în aria vechiului port din Pisa și a unui imens parc natural. La apogeu, în sec. XIII, Porto Pisano era una dintre cele mai importante porți maritime, rival cu Genova și Veneția. De aici poți vedea în depărtare insulele Corsica și Elba, dar și lanțul muntos al Apeninilor. O salbă de plaje de nisip înconjoară zona.