ISTORII NEȘTIUTE, EPISODUL 15 Una dintre victimele celebrului criminal în serie Ion Rîmaru a fost soția unui fotbalist crescut la Dinamo! „L-au chemat la procuratură! El a fost primul suspect!”

O dezvăluire apărută într-o carte publicată recent - „Ascensiune și regres în fotbalul zărăndean”, semnată de Romeo Țâștea -, indică, în premieră, și o legătură între una dintre oribilele crime ale lui Rîmaru și lumea fotbalului românesc.

ISTORII NEȘTIUTE

Povestea unui blat istoric: „Acte și fapte care trebuie să-l scoată din sport pe derbedeu” + Antrenorul acuzat că „umfla” facturi și că le cerea bani fotbaliștilor: „Erau obligați să împartă primele cu el, pentru a-şi asigura prezența în echipă!”

„Povestea o știu chiar de la Wolf”

Una dintre victimele odiosului criminal fusese soția lui Gheorghe Wolf, un fotbalist crescut în curtea celor de la Dinamo, dar care a evoluat în cea mai mare parte a carierei la Aurul Brad.

Gheorghe Wolf n-a prins niciodată meciuri în prima divizie. A evoluat, în schimb, mult în Divizia B. „A fost un fundaș destul de dur. A jucat mult timp la noi”, și-l amintește Romeo Țâștea, om care a deținut diverse funcții în conducerea clubului Aurul Brad timp de zeci de ani.

„Povestea cu crima lui Rîmaru o știu chiar de la Wolf. El a venit la Aurul prin '62- '63. Făcea drumuri dese la București, deoarece avea o fată cu acea femeie care avea să fie ucisă de Rîmaru. Mergea mai mereu la București ca să-și vadă fata, pe care o chema Luiza. Nu mai știu cum se numea fosta lui soție. Știu doar că acea crimă a avut loc în zona Vitan din București”, ne-a povestit Romeo Țâștea.

„L-au chemat la procuratură”

„Clar, nu mai era însurat cu femeia din București. Dar mergea să-și viziteze fata. Întâmplarea a făcut să meargă acolo chiar cu o zi sau două înainte să se întâmple oribila crimă. L-au chemat la procuratură, ca să dea declarații.

Probabil că l-au văzut vecinii și le-au zis anchetatorilor că a vizitat-o fostul bărbat. A fost primul suspect. Dar au realizat repede că nu Wolf comisese crima, ci Rîmaru”, ne-a declarat Romeo Țâștea.

+4 FOTO

Gheorghe Wolf a fost conducător la Dacia Orăștie

„Wolf s-a însurat a doua oară, la Brad, cu Doina, cu care a mai avut un băiat. A mai stat la Brad câțiva ani. Într-o perioadă, când s-a lucrat la noul stadion (n.r. - cel inaugurat în 1973, pe care joacă și azi Aurul Brad), el era un fel de responsabil cu șantierul.

Avea grijă să nu se fure materiale, să fie ținute în condiții bune, tot ce presupune un șantier. Pe la mijlocul anilor '70 a divorțat și de a doua soție, iar apoi s-a însurat cu altă femeie, Natașa, împreună cu care s-a mutat la Orăștie. A fost mulți ani conducătorul clubului Dacia Orăștie”, a continuat Romeo Țâștea.

„Am fost prieten bun cu el. Din păcate, Wolf a murit de câțiva ani. Cât timp a stat la Brad, el a fost angajat la mină. I se spunea «Plutonierul», fiindcă el a început fotbalul la Dinamo”, a încheiat Romeo Țâștea.

„Aproape imediat după crima din strada Vulturi nr. 40, miliția a trecut la măsuri cum nu mai văzusem”

Într-un articol publicat de revista „Avantaje”, un coleg al Luizei, fata victimei, și-a amintit detalii din acele zile terifiante. Iată câteva pasaje:

„(...) Ajuns la școală în ziua aceea aveam să tac brusc realizând puțin din dimensiunea dramei și să simt prima dată cum «aventura» lasă loc, în stomac, unui început de groază: victima «vampirului» era «tanti Gica», mama colegei mele, Luiza.

O văzusem pe mama ei de câteva ori, când am mers pe la Luiza pe acasă – împreună cu o altă colegă, Luminița Lambru, nepoata celebrului lăutar –, dar nu țin minte decât că femeia era tânără și frumoasă și ne dăduse să mâncăm biscuiți cu rahat turcesc.

În clasa mea, orele și pauzele din ziua aceea au trecut într-o liniște ce nu ne stătea în fire. Luiza n-a venit la școală, desigur – fusese luată de o mătușă acasă la ea, sau cam așa ceva -, și nici nu aveam să o mai văd vreodată, căci s-a mutat discret, fără să mai calce în casa unde își trăise copilăria.

Aproape imediat după crima din strada Vulturi nr. 40, Miliția a trecut la măsuri cum nu mai văzusem: zeci și zeci de milițeni au împânzit străzile din Bucureşti, patrule pe jos și în mașini, ziua și noaptea, verificând bărbații și ridicându-i pe capete”.

+4 FOTO

48 de plăgi pe corp!

Femeile ucise de Ion Rîmaru au fost Elena Oprea (atacată în noaptea de 8/9 aprilie 1970), Fănica Ilie (4/5 martie 1971), Gheorghița Popa (8/9 aprilie 1971) și Mihaela Ursu (4/5 mai 1971).

Cea care avea o fată pe care o chema Luiza era Gheorghița Popa, ucisă cu toporul pe strada Vulturi, din Sectorul 3 din București, în zona Vitan. Gheorghița Popa avea 35 de ani și era ospătăriță.

La locul acelei crime odioase (victima prezenta 48 de plăgi, coaste rupte, mușcături) a fost descoperită o cârpă cu care s-a șters criminalul, care i-a ajutat pe anchetatori să descopere grupa sangvină a acestuia. Miliția a dat și un nume acțiunii, „Operațiunea Vulturul”, tocmai de la numele străzii unde fusese ucisă Gheorghița Popa.

O altă victimă a fost salvată de un canotor de la Steaua

Un alt sportiv, Paul Misai, fost canotor la Steaua, dar și cascador în mai multe filme românești („Baltagul”, „Mihai Viteazul”), a reușit să salveze una dintre femeile atacate de Ion Rîmaru.

A povestit chiar Misai, în 2019, pentru „Weekend Adevărul”, cum a reușit s-o salveze pe Stana Sărăcin, care fusese atacată de Ion Rîmaru în noaptea de 1 spre 2 mai 1971. Stana Sărăcin avea 28 de ani și era însărcinată în 5 luni.

„Primisem un bilet de voie cu ocazia zilei de 1 mai şi am stat şi eu în oraş până mai târziu. Am fost în Parcul Herăstrău, după care m-am întors acasă. Locuiam, la vremea respectivă, într-un bloc de pe bulevardul 1 Mai, la parter.

La noi acasă, geamul de la baie stătea mereu deschis. Mă spălam când am auzit un ţipăt puternic. M-am şters repede şi nici n-am mai ieşit pe uşă, am sărit direct pe geamul de la bucătărie în grădina blocului, după ce văzusem într-adevăr o umbră deasupra altei umbre.

M-am apropiat încet şi l-am luat de umăr, moment în care i-am văzut toporişca. N-am mai stat la discuţii şi l-am luat direct «la măciuci». Bineînţeles că victima a fugit imediat. O cunoşteam, locuia la un bloc de lângă noi. Fratele ei juca foarte bine fotbal şi ne ştiam bine de prin cartier.

Revenind la Rîmaru, vreau să vă spun că m-a impresionat realmente rezistenţa lui. După ce i-am tras un pumn şi un picior, s-a lovit destul de tare de peretele blocului. Altul ar fi rămas lat, dar el s-a ridicat imediat şi a luat-o la fugă.

Eu, pe lângă faptul că am 1,90 metri înălţime, iar el avea în jur de 1,70 metri, aveam şi o condiţie fizică de invidiat. Gândiţi-vă că eram deja cascador la Buftea, plus că făceam şi antrenamentele specifice canotajului, la rigorile impuse de clubul Steaua. Revenind, l-am mai fugărit o perioadă, pe străduţa pe care o luase, dar s-a «topit» în întuneric şi l-am lăsat în pace”, a povestit Misai.

Peste câteva luni a fost chemat de colonelul Maximilian Pandele, comandantul clubului Steaua. „Comandantul Pandele m-a întrebat direct ce am făcut în noaptea zilei de 1 mai. I-am povestit tot ce se întâmplase. Atunci am aflat că mă intersectasem cu cel mai mare criminal din istoria României, care fusese arestat, şi că Stana Sărăcin îl identificase deja drept agresor”, a mai declarat Paul Misai.

Cine a fost Ion Rîmaru

Născut pe 12 octombrie 1946, la Corabia, în județul Olt, Ion Rîmaru a fost unul dintre cei mai prolifici criminali în serie din România. Și, probabil, cel mai cunoscut. El a comis patru crime și șase tentative de omor deosebit de grav, în perioada aprilie 1970 – mai 1971.

El ataca femei singure numai în nopțile ploioase, după „patentul” inventat de tatăl său, Florea Rîmaru, care a fost, de asemenea, un criminal în serie sadic, care a avut cinci victime, toate în 1944.

Peste ani, fiul său, pe atunci un student mediocru la Facultatea de Medicină Veterinară, și-a început teribila serie de crime chiar la sfaturile tatălui său. Ion Rîmaru i-a șocat pe anchetatori când le-a povestit ce l-a învățat tatăl său după ce părintele constatase că fiul lui se autoflagela cu cuțitul pe mâini și pe picioare.

„Tata m-a îndemnat să nu mă mai tai, să găsesc o fată şi, dacă nu vrea să meargă cu mine, să o lovesc şi să o violez. Mi-a zis să iau bani de la femei, nu numai să le violez, pentru ca să cumpere casă, iar banii să-i dau lui, fiindcă pe el nu-l întreabă nimeni de unde-i are, că e salariat. Tata m-a învăţat să merg pe ploaie sau să iau maşina, ca să nu vină miliţienii cu câini şi să mă urmărească”.

Ion Rîmaru a fost arestat pe 27 mai 1971 și a fost executat pe 23 octombrie 1971. Tatăl lui, Florea Rîmaru, a murit peste aproape un an, pe 20 octombrie 1972, după un accident de tren. Abia atunci s-a aflat că el era odiosul criminal care acționase în 1944.

Libertatea a publicat recent un amplu material despre Ion Rîmaru și Florea Rîmaru.