Articol de GSP - Publicat marti, 08 ianuarie 2008 00:00
Marius Niculae simte din plin realitatea dura a campionatului din Scotia, dar spera sa-si primeasca rasplata la vara. Nu-i usor pentru un un fotbalist care, in urma cu 5 ani, a avut un picior si jumatate la AC Milan
Pentru cineva care traverseaza ceva probleme de ordin psihic, Inverness e locul ideal de refacere. Orasul e mic, 50.000 de locuitori, iar linistea e atit de prezenta incit te si enerveaza. Practic, e un sanatoriu cu rang de oras, care tresare doar in serile de simbata, cind are meci echipa locala sau, mai degraba, cind oamenii ies la pub-uri. Marius Niculae n-are astfel de probleme, pentru el Inverness e, din vara anului trecut, casa si serviciu.
Riul Ness, care strabate orasul, curge in fiecare zi la fel, cu apa atit de curata si de limpede incit ar putea fi imbuteliata lejer de un intreprinzator fara mari scrupule. Poluarea lipseste, praful e un cuvint necunoscut, verdele e prezent peste tot, chiar si acum, in plina iarna, pina si vremea e previzibila. Adica ploua in reprize lungi si siciitoare, ceea ce face insa ca totul in jur sa fie curat, de la masini la trotuare, de la pantofii oamenilor la geamurile caselor.
E o monotonie specifica Scotiei, o regiune cu peisaje care-ti taie uneori respiratia si-ti amintesc de "Highlander" ori "Braveheart". De altfel, Inverness, care se citeste cu accentul pus pe al doilea "e", e si capitala tinutului Highland, ceea ce inseamna ca Duncan MacLeod ar trebui sa fie prezent, macar genetic, in locuitorii de aici.
- Cum e Marius sa traiesti aceasta realitate zi de zi?
- Cind ai locuit doar in orase mari, e destul de complicat la inceput. Iti lipsesc agitatia, aglomeratia, claxoanele. Dar te obisnuiesti.
"Sageata" are, in zilele cind nu sint meciuri, acelasi program. Se trezeste de dimineata, deschide Internetul si citeste presa din Romania. Maninca ceva, bea o cafea, apoi iese pe balconul din dormitor, care da in spate, spre padure, si hraneste iepurii. Nu-s pretentiosi, maninca orice, mere, pere, morcovi, piine, cozonac. O data operatiunea incheiata cu succes, se urca in masina, un Renault Clio dat de club si merge la antrenament.
- Nu-i cam mica masina?
- E comoda pentru strazile de aici. La Sporting aveam Mercedes, iar la Mainz, BMW. Aici am Clio cu doua usi, mi-au zis ca n-am copil si de-aia nu-mi dau cu 4 usi.
O asteapta pe Cristina, logodnica si viitoarea lui sotie, sa coboare din casa.
- Merge mereu cu tine?
(Se amuza)
- Zilnic. O las in drum, la un parculet pe malul riului, sa dea mincare la rate. E foarte preocupata de treaba asta, pune deoparte piine si graunte, mere, chiar si carne, nu cumva sa ramina ratele fara hrana.
- si vine cu tine la antrenament?
- Ce sa caute? Se intoarce pe jos, numai bine, face si miscarea de dimineata, mai respira un pic de are curat. Stau in apartamentul presedintelui clubului. Intr-o zona rezidentiala, la 10 minute de mers pe jos de centrul orasului, unde singura galagie e data de o micuta pasare ce si-a facut cuib sub streasina si care ciripeste cu o consecventa demna de o cauza mai buna.
Casa are trei dormitoare, sufragerie mare, bucatarie americana, tot confortul dat de pretul usor piperat, 300.000 de lire, aproape 450.000 de euro, cu care a fost cumparat. Atentie, sintem totusi la Inverness, nu in Pipera! In fata e riul, in spate e un deal, deasupra cerul, mai mereu acoperit.
De la pregatire se intoarce spre prinz. Maninca ceva, "daca nu cumva avem masa la club" si doarme vreo ora.
- Cum sint antrenamentele?
- Pun mult accent pe fizic. Dupa unul la intensitate maxima, esti rupt". Se face si tactica, dar nu exagereaza.
Seara, fie alt antrenament, fie din nou calculator, poate un joc nou, "World Warcraft", care l-a acaparat de tot, stirile televiziunilor romanesti pe net, un film pe dvd-urile trimise din tara, eventual o iesire la restaurant.
- Va place mincarea de aici?
- Sint citeva restaurante bune. Cele specifice au un muschi de vita senzational. si somon, pescuit de aici, din Loch Ness. Dar sint citeva cu specific indian, care noua ne plac mai mult, cu mincaruri foarte gustoase si aromate.
si interminabile discutii la telefon ori pe messenger. Apoi culcare, caci de dimineata viata se reia dupa acelasi scenariu, ca-n "Ziua Cirtitei". Inclusiv pe 25 decembrie, de Craciun, sau pe 1 ianuarie, in prima zi a anului, cind a avut antrenamente la 9 si jumatate dimineata. Pe 26 decembrie si 2 ianuarie au fost meciuri, dar a avut un pic de noroc, fiindca unii au jucat si pe 1, la citeva ore de la Revelion.
Vi se pare simplu, ori placut? Pare viata perfecta, nu? Incercati citeva luni si s-ar putea sa va schimbati parerea. Nu intotdeauna viata unui fotbalist e asa de comoda cum pare din afara.
- Marius, stiu ca pentru un fotbalist trecutul nu conteaza, important e doar prezentul. Hai totusi sa lamurim un zvon care a circulat pe la noi. Cum e cu AC Milan?
- (Priveste in gol) Pot spune acum ca am fost cu un picior la Milan. Un picior si jumatate daca vrei. Trebuia sa ma transfer la ei in primavara lui 2002. Se intelesesera deja in principiu cu Sporting, am inteles de la cei din club ca erau in jur de 10 milioane de euro plus Kutuzov. Kutuzov a si ajuns la Sporting, deci ceva a fost. Mie am inteles ca voiau sa-mi propuna un contract pe 5 ani, de bani n-am apucat sa discutam, dar banii zau ca nu erau importanti cind te cauta Milan! Vorbisem inclusiv la telefon cu Rui Costa. Varul lui era impresar si stia de afacere. Mai aveam de jucat un meci, cu Vitoria Setubal acasa, apoi urma sa vin acasa de Sarbatori, iar cind ma intorceam, dupa Anul Nou, se faceau actele.
- De unde pina unde Milan?
- Milan ma urmarea de cind eram la Dinamo. Aveau ditamai dosarul cu mine. A venit inclusiv Cesare Maldini de citeva ori la Bucuresti. Sporting a jucat cu ei in Cupa UEFA. Ne-au eliminat, dar destul de greu. Maldini a declarat atunci ca a fost cel mai greu meci din ultimii ani pentru Milan. Eu am jucat destul de bine. Au intrebat de mine, m-au mai vazut si la Sporting, si la echipa nationala. Am prins niste meciuri bune atunci, eram in forma. La ei plecase Bierhoff si cautau un virf pe acelasi specific. Aveam 21 de ani, cred ca eram o buna investitie.
- si?
- si, nimic. N-o sa uit in viata mea. Era 21 decembrie. In minutul 82, m-a atacat unul din spate si m-a facut praf. Ruptura de ligamente incrucisate, plus menisc intern si extern, plus ruptura de ligament colateral intern. Trei acidentari grave intr-una singura, parca eram la oferte. Doctorii mi-au zis, dupa ce m-am refacut, ca 10 la suta cel mult dintre fotbalistii care patesc asa mai pot juca. Ce mai, praf m-a facut si nici macar n-a vrut! Aia e, asa a vrut Dumnezeu, sa fiu la 8 minute de Milan. Ce a urmat stie deja toata lumea. Poate din cauza asta am si ales sa plec de la Sporting, in 2005, am zis sa schimb norocul. stii cind m-am decis? Dupa finala Cupei UEFA pe care am pierdut-o pe "Alvalade" cu TSKA Moscova. La 2-1 pentru ei am avut ocazia sa fac 2-2. Egalam, eram acasa, puteam intoarce meciul. Rochembach mi-a centrat paralel cu poarta, eu eram aproape de bara a doua, dadeam gol fara emotii, ce dracu', intram cu ea in poarta! S-a trezit un alt coleg, Rogerio, sa vina in alunecare, s-o dea el. S-a bagat in fata mea si a dat-o in bara. A urmat contraatacul si s-a facut 3-1 pentru rusi. Atunci am zis gata, stop! Desi eram in discutii cu ei pentru prelungire.
- si nu-ti pare rau?
- Nu-mi pare rau de nimic din ce am facut in viata! Nici macar ca n-am ajuns la Milan. Asta a fost soarta mea. Unii spun ca sint un jucator ghinionist. Eu zic ca nu. Ma gindesc ca altii ar vrea sa aiba ce am eu si nu vor putea niciodata. Uite, n-am prins contract la Milan, dar am prins contract bun la Sporting. Am fost norocos, asa ca, mai bine nu-l supar pe Dumnezeu.
- si acum, la Inverness?
- Joc meci de meci, ceea ce e bine. Asta mi-a lipsit in ultimul timp, ritmul de joc. si aici e ritm, nene! Se alearga in disperare, din primul pina in ultimul minut. si se baga material la greu.
- Totusi, parca nu e ...
- stiu ce vrei sa zici, ca-i o echipa mica. Asa o fi, nu zic nu, dar eu cred ca din orice ai de invatat. si cred ca o sa-mi foloseasca experienta de aici. De fapt, asta a fost si ideea pentru care am venit aici. Sa acumulez. Nu-i presiune prea mare, pot sa-mi fac jocul. De citeva etape, s-a schimbat un pic sistemul, mergem pe un 4-2-3-1, iar eu joc undeva in spatele virfului. Imi convine mai mult, am mai multa libertate, vad mai usor poarta. De-aia au si aparut golurile. Pina acum eu eram virful impins, trebuia sa ma lupt cu fundasii. Luam la coate si lovituri de terminam meciurile plin de vinatai. Cine vede picioarele mele dupa meciuri crede ca ma bat pe strazi, parte-n parte. Plus ca aici nu-i loc de vaicareli, te ridici si mergi mai departe. Ma rog, mai dau si eu, nu-i asta o problema, ca mereu am fost pe fizic, nu ma dau eu la o parte. Dar asa, in noua schema, dau mai usor goluri.
- Antrenorul ce zice?
- E multumit. Dupa ce am batut-o pe Celtic mi-a zis ca am fost "fucking brilliant". De fapt, cred ca a fost cel mai bun meci al meu, desi n-am marcat. Am intors de la 0-2 la 3-2, am intrat in istoria orasului. Eu am facut penaltyul prin care am redus la 1-2. Am alergat atunci de nu mai aveam aer la final. Dupa meciul ala au venit la club trei oferte din Anglia, una chiar din prima liga, si doua din Germania.
- si?
- Sa vedem. Parca as mai sta pina la vara. Mi se pare mai normal, in vara se fac transferurile. Plus ca nu pot sa-i las nici pe oamenii astia balta. Depinde insa de oferta. Oricum, cei de aici nu prea ar vrea sa-mi dea drumul acum. Presedintele zice ca-si pune lumea in cap si ca de acum inainte va trebui sa aduca si alti jucatori buni, ca s-au obisnuit oamenii cu victorii. Sezonul asta pentru Inverness e istoric, n-au avut niciodata 5 victorii consecutive, una din ele chiar cu Celtic. Se gindesc tot la romani, zic ca am deschis eu drumul si vor veni mai usor.
- Ce-si propune de fapt Inverness?
- Sa termine cit mai sus. In functie de locul ocupat la sfirsit, vin banii de la televiziuni si astia sint baza. Acum 10 ani echipa era prin divizia a patra. De fapt, Inverness e singura echipa din Scotia care face profit, restul merg in pierdere, inclusiv Celtic sau Rangers, care trebuie sa vinda cite un jucator ca sa acopere pierderile.
- si Marius Niculae ce-si propune pentru 2008?
- Sa fiu sanatos in primul rind. si apoi sa-mi iasa jocul asa cum vreau. Restul va veni de la sine.
- Euro?
- Ma gindesc, cum sa nu ma gindesc? N-as mai fi fotbalist daca n-as avea asta in cap. Mai ales ca am jucat destul in echipa nationala. stiu ca nu-i usor, dar ce-i usor pe lumea asta? Selectionerul mi-a zis sa joc meci de meci, sa dau goluri si apoi mai vedem. Ar fi cam patru locuri de atacanti, nu? Mutu, Marica, Daniel Niculae si ar mai fi unul. Poate il prind eu.
- Se poate de la Inverness?
- De ce nu? Se joaca fotbal si aici, sa stii! Nu mai zic de conditie fizica. Pot sa alerg cred si la maraton la ce pregatire se face aici. Hai, la maraton poate nu, dar la 10.000 de metri fara probleme. Plus de asta, toate meciurile sint incinse la maximum. Toti vor sa ne bata, in special la noi acasa, pentru ca trebuie sa stea in cantonament. In rest, nu se fac. Majoritatea echipelor sint fie din zona Glasgow, fie din zona Edinburgh si deplasarile sint scurte, se fac in ziua meciului. Iar acasa, vii cu 3 ore inainte. Inverness e la 3 ore si ceva si de Glasgow, si de Edinburgh si trebuie sa vina toti de seara. De-aia au boala pe noi. Dar e mai bine din punctul meu de vedere.
- Ce zici de grupa de la Euro?
- Ce poti sa mai zici? O sa jucam cu cele mai bune, dar asta nu-i rau. Putem fi surpriza, ca noi mereu ne descurcam cind nu ne da nimeni sanse.
- si daca nu iese cu Euro?
- Mergem mai departe. Am 26 de ani, sint departe de pensie.
- Cit mai ai contract cu Inverness?
- Pina in 2009. Mi-au promis ca, daca la vara o sa am o oferta buna, vom discuta. Mi-au propus si sa prelungesc inca doi ani, sa construiasca echipa in jurul meu. Vom vedea.
- Ce ti-ar placea?
- Undeva unde sa pot arata care mi-e valoarea. Pe unde am jucat, cel mai mult mi-a placut in Germania. Ca stil de fotbal mi se potriveste, iar viata, in general, e incomparabil mai buna.
- Acasa, nu te tenteaza o revenire?
- Asta-vara am fost tentat. M-am gindit sa vin, am si vorbit cu Cristi Borcea, dar apoi am inteles ca antrenorul de atunci nu m-a vrut si am zis ca n-are rost sa-l incurc. La Dinamo vorbesc, pentru ca am spus-o, in afara de Dinamo, in alta parte nu mai joc in Romania. N-ar fi corect din partea mea, nici fata de Dinamo, nici fata de celelalte echipe. Eu daca spun ca sint "ciine" pina la moarte nu ma schimb dupa 6 luni ca sa ma pot duce la altii. Am avut oferte si de la Steaua, si de la Rapid, si de la Poli. Pai, ce sa le spun eu suporterilor de la Steaua, ca de fapt sint stelist de mic? Sau celor de la Rapid? Nu pot sa fac asta. si cred ca sint mai respectat asa. Ce va fi mai incolo nu stiu. Mi-ar placea sa joc iar in Bundesliga. Germania cred ca mi se potriveste ca stil, plus ca nivelul de viata de acolo e fantastic. Dar mai e timp pentru discutii din-astea. Ce stiu, deocamdata, e ca trebuie sa-mi vad de treaba aici, sa incerc sa fac lucrurile asa cum trebuie. N-am fost niciodata un fotbalist prea norocos, nu mi-a picat nimic din cer, totul a fost cu munca.
La doi pasi de monstru
Inverness e inclus in toate circuitele turistice ale Scotiei. Castele incarcate de istorie, unde s-au consumat batalii importante impotriva englezilor, distileriile Chivas, unde poti vedea cu ochii tai cum se produce celebrul whisky, si lacul Loch Ness ar fi citeva din punctele de atractie. Dintre toate, cel mai mare numar de turisti il aduce lacul, cu al sau celebru " Nessie", monstrul pe care nimeni nu l-a vazut, dar a carui legenda continua sa-i bintuie pe cei de aici.
Lacul e imens, se spune ca in el ar intra fara probleme de trei ori populatia globului, iar peisajul e superb. Muntii au mai mereu crestele invaluite in nori, ceea ce creeaza o senzatie stranie, o salbaticie inca neatinsa de mina omului. Pasunile sint mereu verzi, o mana cereasca pentru oile, caii si vacile ce pasc in liniste, fara nici cea mai mica urma de stres.
Monstrul, "Nessie" adica, nu-i de gasit. Din 1933, de cind proprietara unei pensiuni de pe malul lacului sustine ca l-a vazut, au aparut citeva poze, multe dintre ele cu veridicitate incerta, au fost realizate destule misiuni stiintifice, cu tehnologie din ce in ce mai sofisticata, cu acelasi rezultat insa. Nimic. Legenda spune ca, beneficiind de un ascutit simt comercial, doamna respectiva a gasit o buna oportunitate de a-si revigora afacerea ce nu prea mai mergea inventind povestea respectiva. Localnicii nu zic nici da, nici nu, pentru ca misterul se vinde bine, dovada numarul mare de autocare ce se indreapta spre Centrul Expozitional Loch Ness. Au disparut insa fotografii ce, acum vreo doua decenii, populau malurile in speranta ca vor prinde un cadru cu Nessie, o provocare ispititoare de vreme ce s-a pus la bataie un milion de lire sterline pentru cel ce va reusi sa aduca o poza credibila cu Monstrul. Care monstru trebuie ca ori n-a existat niciodata, ori a murit intre timp din cauza lipsei de hrana, lacul nefiind chiar un paradis al pestilor, dimpotriva.
Povesti cu scotieni
Despre scotieni se spun multe. Ca ar fi zgirciti, ca ar avea umor, ca ar fi mari amatori de bautura. Toate cele amintite se confirma. Plus amanuntul ca-i urasc de moarte pe englezi. Scotienii stiu sa munceasca, atunci cind e cazul, dar stiu foarte bine sa se si distreze. O seara intr-un traditional pub poate fi o experienta de neuitat. Se bea, se bea mult, mult de tot, in special bere, dar si whisky, doar sintem in patria lui. si nu-i asa ieftin, de vreme ce o bere costa peste 3 euro, iar un pahar de whisky poate ajunge si la 7. Se leaga prietenii, oameni necunoscuti pina atunci se cinstesc unul pe altul pina nu mai pot articula cuvintele bine, se asculta muzica live, de la orchestra localului, care are un repertoriu divers, totul culminind cu "Flower of Scotland", care e cintat de toata lumea intr-o atmosfera de stadion. Poate asa se explica de ce pe stadioanele de acolo se cinta asa de frumos. Oamenii se antreneaza seara de seara in pub-uri.
)
)
)
)
)
)
)
)
