Comparaţia dintre stadionul din Frankfurt şi cel din Bucureşti » Made in Romania, preţ de Germania

Amîndouă stadioanele au costat, fiecare, în jur de 190 de milioane de euro, cu tot cu amenajările exterioare, inclusiv parcările, cea de la Bucureşti încă nerealizată » Noi avem cu 5% mai multe locuri şi cu 20% mai multe scaune, dar ei au făcut în aceiaşi bani o gară de tren şi au tras linia de tramvai! » Aceeaşi firmă, Max Bogl, le-a realizat pe amîndouă » Numai că al lor a fost construit pe boom economic şi cu salarii medii de 2.000 de euro, iar al nostru, în criză şi cu salarii medii ale forţei de muncă de 5 ori mai mici » Finisajele sînt net inferioare la Bucureşti faţă de Frankfurt » Atunci de ce Naţional Arena şi Commerzbank Arena au costat aproape la fel?

Citeşte MÎINE doar în ediţia tipărită  » Primăria Bucureşti: “De ce vi se pare mult? Doar proiectarea a costat 16 milioane de euro!”
Ziarul publică mîine o amplă discuţie între Cătălin Tolontan şi Bogdan Hreapcă, directorul Direcţiei Investiţii a Primăriei, “amic al băiatului şefului meu, Sorin Oprescu”, după propria mărturisire, şi omul care a semnat actele adiţionale care au crescut cu mai bine de 50 de milioane de euro preţul iniţial al Naţional Arena

Nu e un curs de arhitectură şi nici un calcul de diriginte de şantier. Punem cap la cap imagini, experienţe de martor ocular, surse şi cifre

"Stadionul nostru e precum cel de la Frankfurt", au spus Sorin Oprescu şi Mircea Sandu. Cînd zăreşti Commerzbank Arena, inevitabil şi deloc subiectiv, Naţional Arena preia prin comparaţie aerul unui mastodont neterminat. Nu pentru că al nostru ar fi mai mic, dimpotrivă, cel din Germania are cu 5% mai puţine locuri totale şi cu 20% mai puţine pe scaune. Naţional Arena pare un mastodont pentru că a fost gîndit şi executat mai puţin îngrijit, cu mai multă grijă pentru efectul vizual, dar cu mai puţin respect pentru funcţional.
Desigur, cele două arene nu şi-au propus să fie identice. Arhitectura e comună şi datează din anul 2000. Proiectele au similarităţi şi diferenţe.

Stadionul din Frankfurt a fost început în 2002 şi terminat în 2005, cel din Bucureşti a debutat în 2007 şi a fost încheiat în 2011. La ambele, costul e în jur de 190 de milioane de euro, dacă socoteşti arena, amenajările exterioare, parcările. Pe acestea, Gazeta va reveni, în detalii, pe parcursul dosarului.

Acesta e reperul corect
Pornim aşadar de la realitatea că sînt asemănătoare, dar nu identice. De fapt, dacă ar fi să "comparaţi mere cu mere!", cum cere Bogdan Hreapcă, şeful Investiţiilor de la Primăria Bucureşti, încă afectat "de faptul că voi, la Gazetă, aţi început în martie 2011 o campanie pe această temă şi toată lumea v-a urmat", dacă vei căuta un reper, atunci cel mai apropiat stadion din zecile de mii de stadioane ale lumii, fratele lui Naţional Arena este, dincolo de orice dubiu, Commerzbank Arena. Asta o recunoaşte şi primăria lui Sorin Oprescu.
Poftiţi în Frankfurt alături de echipa Gazetei!

AU FOLOSIT MAI BINE SPAŢIUL
Commerzbank Arena nu e în topul stadioanelor extravagante, dar este mult mai funcţional şi mai practic decît Naţional Arena. Waldstadion, stadionul din pădure, este denumirea tradiţională a Commerzbank Arena. Nu este nici pe departe cel mai modern din Germania. Altele sînt în topul extravaganţei: Signal Iduna Park (Dortumnd), Allianz Arena (Munchen), Mercedes Benz Arena (Stuttgart), Olympiastadion (Berlin) sau Veltins Arena (Gelsenkirchen).

E sîmbătă, la prînz. Baza lui Eintracht Frankfurt stă mereu deschisă, iar în parcare sînt cîteva maşini. Pe unul dintre terenurile de lîngă Commerzbank Arena e un meci de juniori. Şapte copii cu fularele echipei favorite ies bucuroşi din muzeul aflat sub tribuna I. Pentru 3,50 euro, cît e un bilet pentru puşti, au văzut o parte importantă din istoria stadionului şi a clubului. Doi bărbaţi stau de vorbă la o cafea.

La cîţiva metri mai încolo, tot în burta stadionului, e un fan-shop prin care roiesc cîţiva suporterii ai "roş-negrilor". Un grup de fanii termină turul arenei, altul aşteaptă nerăbdător, la "Meeting Point", să-l înceapă. O astfel de experienţă durează circa o oră şi jumătate şi costă 9 euro/adult şi 7 euro/copil între 4-16 ani. Preţul creşte la 15 euro după ora 21:00, pentru un tur muzeu/stadion în nocturnă. Marketing.

Au construit şi o gară în preţul de 188 de milioane de euro!
La ora 13:00, ne întîlnim cu ghidul nostru. Christopher Fiori este "business-manager" în cadrul societăţii care administrează Commerzbank Arena. Un tip de 31 de ani, foarte amabil, care s-a rupt vreo două ore din mijlocul familiei, pentru a ne prezenta stadionul.
Banii cheltuiţi nu reprezintă un subiect tabu la Frankfurt: "Totul a costat 188 de milioane de euro. Primăria oraşului Frankfurt a plătit 171 de milioane: 126 de milioane pe stadion şi 45 de milioane pentru infrastructura de transport: gară, staţie de tramvai, căi de acces, care deservesc arena. Landul Hessen, din care face parte şi Frankfurt, a suportat preţul acoperişului rabatabil, 17 milioane de euro".

Are şi biserică
Fiori explică felul în care e gîndit business-ul: "Din evenimentele organizate de Commerzbank Arena primăria din Frankfurt încasează anual şapte milioane de euro. Din această sumă cheltuieşte anual cinci-şase milioane pentru întreţinerea stadionului. Din vînzarea biletelor 80% intră în contul clubului Eintracht, iar restul de 20% revine companiei care se ocupă de operarea arenei".
Arena din Frankfurt găzduieşte meciuri de fotbal şi fotbal american, gale de box, concerte, reuniuni politice şi procesiuni religioase. Biserica se află sub tribuna I. "Aici se fac şi botezuri", spune Fiori.

3,32 de milioane de euro din loje
Intrăm pe la oficială, direct de pe trotuar. E o intrare total diferită de cea din Bucureşti. Dăm într-un spaţiu larg, plăcut, cu o cromatică în roşu şi negru, culorile lui Eintracht Frankfurt, dar care nu e la fel de generos precum aria VIP de la Bucureşti. De fapt, o recepţie civilizată. E un indiciu că nemţii au folosit spaţiul mult mai judicios.

Oaspeţii urcă pe scări sau cu lifturile spre cele 82 de loje şi trei restaurante "Businessclass", repartizate pe trei niveluri. Totul este pus la punct. Pe un panou uriaş, tronează schema lojelor, cu numele abonaţilor în ordine alfabetică şi locurile care le revin. "Închirierea unei loje costă cam 40.000 de euro pe an", ni se explică. Asta înseamnă un total de 3,32 milioane de euro.

Intrarea largă de la Naţional
Intrarea similară de la Naţional Arena este somptuoasă, senzaţie amplificată şi de cele 22 de trepte pe care le urci pînă la uşi. Apoi urmează o sală uriaşă, plină de mese. La Bucureşti există doar 42 de loje VIP, jumătate din numărul de la Frankfurt. Pe Naţional Arena sînt împărţite astfel: 19 la etajul 1, şi 23 la etajul 2. Deocamdată, nici un muzeu, nici un magazin pentru suporteri, deşi spaţiu e berechet.

TREI ASEMĂNĂRI: Puncte comune: acoperişul, cubul video şi terasa
Finisajele de la Commerzbank Arena sînt făcute nemţeşte, să reziste, spre deosebire de Naţional Arena, unde betonul scărilor şi al locurilor dintre rînduri e rugos în mare parte

Acoperişul retractabil şi cubul video sînt, ca şi la Naţional Arena, piesele de rezistenţă ale stadionului. Sînt aproape identice. Sistemele de ancorare le schimbă însă percepţia optică. Instalaţia de la Bucureşti e ceva mai înaltă, deoarece n-a fost prevăzută de la început în proiect, iar stîlpii montaţi ulterior i-au dat o altă formă acoperişului decît celui de pe Commerzbank Arena.

Un alt lucru asemănător este terasa ce face legătura cu tribuna VIP. Sînt acolo în plus doar cîteva mese şi scrumiere, chestie de fineţuri. Singura diferenţă e că la Frankfurt aceasta se află la etajul 1, pe cînd la Naţional Arena e chiar la nivelul intrării în stadion. Fotoliile sînt doar în zona centrală, dar spaţiul dintre rînduri este ceva mai mare decît la noi. Te poţi deplasa fără să-ţi obligi vecinul să se ridice în picioare ori de cîte ori treci pe lîngă el.

Diferenţe la finisaje în defavoarea României
Finisajele însă diferă. Betonul scărilor şi al locurilor de pe rînduri e rugos în cea mai mare parte a stadionului la Bucureşti. Genul de ciment pe care, dacă verşi un pahar de cola, rămîne pătat.
La Frankfurt, betonul e acoperit cu genul acela de vopsea care dă un aer de peliculă plasticată. Senzaţia e cu totul alta, chiar dacă au trecut 6 ani peste stadionul din Frankfurt.

Plus firele, care la Bucureşti ies de peste tot şi apa, care în anumite zone, curge pe scări şi pe pereţii interiori. Toaletele sînt printre puţinele care au acelaşi standard şi la Bucureşti şi la Frankfurt.

"Au folosit materiale slabe calitativ la Bucureşti ca să scadă costurile şi să rămînă un profit uriaş, atît lor, cît şi firmelor care au subcontractat", spune mai multe surse despre construcţia Naţional Arena. La primele transmii TV au fost probleme cu sistemul de cabluri. "Doar din cauza noutăţii", spune cei din Primărie, care au făcut scut în jurul lui Sorin Oprescu.

Concluzii de parcurs în 4 puncte
Firma care s-a ocupat de construcţie este aceeaşi: concernul nemţesc Max Bogl. Pînă vom intra în cifrele financiare şi vom continua turul stadioanelor, lucruri pe care le vom face în ziarele din zilele viitoare, investiţia poate fi rezumată sec:
1. Contribuabilii români au plătit la nivelul nemţilor.
2. Firma germană a luat banii.
3. A lucrat cu forţă de muncă mult mai ieftină din România şi cu materiale de finisaje sub cele din Frankfurt.
4. Preţul total a ieşit acelaşi cu funcţionalitate inferioară a stadionului!

Revenim mîine cu imagini şi veţi putea citi şi un dialog amplu al lui Cătălin Tolontan despre cum explică şefii investiţiei de la Bucureşti aproape dublarea costului stadionului!

VEZI MAI JOS O GALERIE FOTO DE LA CELE DOUĂ STADIOANE!