Documente găsite de Gazetă la Arhivele Naţionale reconstituie povestea agitată a lui Virgil Economu, selecţionerul ziarist: Agronomul

Numit la cîrma "naţionalei" de controversatul prefect interbelic al Capitalei, Gabriel Marinescu, acelaşi care, în ciuda originii evreieşti a lui Economu, reuşeşte să-l trimită la un meci amical în Germania după ce obţine bunăvoinţa ministrului nazist de la Bucureşti

Echipa naţională de fotbal iese în pas vioi de la vestiare, băieţii aleargă uşor, cu pieptul înainte, spre centrul terenului, pentru o nouă partidă. În vîrful coloanei păşeşte ţanţoş un tip rotofei, pînă în 50 de ani, purtînd pe nas nişte ochelari simpatici, precursorii stilului Harry Potter.

Cu o figură serioasă, pătruns de încărcătura momentului, omul emană un aer de Jean Gabin, versiune la senectute, şi nici că-i pasă dacă în jurul său mai iscă zîmbete din pricina felului haios în care-şi mişcă braţele pe lîngă corp. În sinea lui contează doar că el, Virgil Economu, este selecţionerul României şi de priceperea sa depinde soarta "naţionalei", bucuria sau tristeţea celor care o îndrăgesc.

Martor la naşterea lui "Il Dio"
Episodul, imortalizat şi pe peliculele tremurate ale vremii, a devenit în timp una dintre mărcile înregistrate ale fostului antrenor. E rupt din perioada interbelică a "tricolorilor" şi din anii imediat următori celui de-Al Doilea Război Mondial, cînd Economu, de formaţie agronom, a condus în trei rînduri destinele reprezentativei: '39-'40, '41-'42 şi '46.

Din primul mandat datează inclusiv celebrul meci amical cu Italia, 1-2 la Roma, precedat de salutul nazist adresat de Baratky şi compania lui Mussolini, pe "Olimpico". Gest urmat de o partidă memorabilă reuşită între buturi de Mircea David, devenit din acel moment "Il Dio", după botezul făcut de jurnaliştii peninsulari.

A creat şcolile de arbitri şi de antrenori din România
De ce, pe nepusă masă, un remember Economu? Pentru că Gazeta a descoperit recent la Arhivele Naţionale documente interesante legate de agitata viaţă sportivă şi socială a unui om şcolit peste hotare, de care se leagă cîteva repere cruciale ale fotbalului românesc: fondatorul primei şcoli de arbitri ('23) şi de antrenori ('38), coordonator al celui dintîi centru naţional de copii şi juniori ('62), pionier al transmisiunilor sportive radiofonice în calitate de crainic. Forţînd un pic tuşele, un fel de mioritic Joao Saldanha, selecţionerul-
ziarist al Braziliei de la sfîrşitul anilor '60, cînd a avut un mandat meteoric la cîrma selecao.

Un set de 17 pagini, reunit în dosarul 267/1945, Fond CC al PCR, Secţia Cancelarie, cuprinde date inedite şi tulburătoare din biografia lui Economu. Între ele, ordinul de numire ca selecţioner semnat pe 12 august 1939 de Gabriel Marinescu, fost prefect al Capitalei ('30-'37), preşedinte al FRF la acel moment. Şi, de asemenea, cîteva memorii, adrese şi extrase din presa vremii, martore ale caznelor prin care a trebuit să treacă în perioada tulbure a războiului din cauza originii sale evreieşti: mama se numea Carola Erlich. Pregătiţi-vă, aşadar, pentru o incursiune fascinantă prin viaţa unui personaj de poveste!

CV
Data naşterii: 23 noiembrie 1896, Bucureşti
Decedat: 1978
Studii: liceul la Viena, Facultatea de Agronomie la Montpellier (Franţa), doctor în agronomie (1930)
Ministru adjunct al Agronomiei în anii '30
A jucat rugby în prima ligă franceză la Montpellier, pînă în 1923
Cariera de antrenor: Pepiniera Istriţa, Vîrtejul Buzău ('23-'27), Unirea Tricolor ('27-'28), Gloria Arad ('28-'30), Acvila Giurgiu ('33-'34), "naţionala" României ('39-'40, '41-'42, '46), CCA/Steaua ('53-'57, '66-'67)
Director tehnic al echipei naţionale: '37-'39
Preşedinte FRF: '46-'47
Activitate publicistică: director "Sportul Capitalei" ('30), şeful rubricii sport de la "Curentul", crainic radio, a scris şase cărţi despre fotbal

Palmares la echipa naţională
14   4   3  7   21-30

Ienei şi Voinescu l-au avut antrenor. Angelo Niculescu a fost secundul lui la CCA. Ei desenează portretul neromanţat al lui Economu, bărbatul care, suspectat de a fi evreu, a rezistat prigoanei naziste, dar a "căzut" sub golurile lui Fritz Walter

"Am luat decizia de a vă numi selecţioner după ce am examinat cu cea mai mare atenţiune persoanele susceptibile de a îndeplini aceste funcţiuni. M-am oprit la D-voastră, deoarece întruniţi într-un mod superior calităţile indispensabile postului de mare răspundere: cultură, situaţie socială şi o competenţă remarcabilă, bazată pe o desăvîrşită pregătire. Dvs. sunteţi doctor, inginer, funcţionar superior, Inspector general administrativ la Serviciul Social, în Direcţia Căminelor Culturale şi aţi dat nenumărate dovezi atât în activitatea sportivă în ţară şi în străinătate, cât şi în publicistica de specialitate că sunteţi unul din cei mai pricepuţi oameni de la noi în materie de foot-ball".

Aşa sună, în limbajul vremii, un pasaj din ordinul de numire al lui Virgil Economu în fruntea echipei naţionale, act semnat de controversatul om politic interbelic Gabriel Marinescu, preşedintele FRF la momentul august 1939.

"Ienei, la ce te gîndeşti cînd intri pe teren?"
E data la care tehnicianul de 43 de ani îşi începe oficial primul mandat la cîrma reprezentativei, din care făceau parte în acele timpuri Bindea, Baratky, Bodola, Sfera, Mircea David. El se afla însă în structurile federale încă din '37, adus de Octav Luchide, secretarul general al FRF şi omul care a înscris România la prima Cupă Mondială, Uruguay '30. De aceea poate şi figurează în toate statisticile pe banca "tricolorilor" la patru partide anterioare documentului evocat.

Emeric Ienei, şi el fost selecţioner, îl descrie pe antrenorul Virgil Economu ca pe un tip cu o minte agilă, care ştia foarte bine să-i citească pe jucători: "Cînd am venit la Steaua, în '57, era director tehnic. Într-una dintre primele zile, m-a tras deoparte şi, testîndu-mă, m-a întrebat la ce mă gîndesc atunci cînd intru pe teren. M-a surprins, dar i-am zis imediat: «La poziţia pe care trebuie să o am faţă de minge, de adversar, de poartă». M-a felicitat şi mi-a zis că n-a întîlnit mulţi fotbalişti care să dea pe loc acest răspuns aşteptat. Era extrem de cultivat. Avea multe legături în special în Franţa".

Cum a plutit pe Dunăre, legat fedeleş
Din Hexagon îşi trăgea, într-adevăr, seva Virgil Economu. Asta fiindcă, după liceul urmat la Viena, a făcut studii superioare în agronomie la Montpellier, finalizate cu un doctorat. În paralel cu şcoala, juca şi în echipa de rugby a oraşului, aflată în prima ligă.

Devenise şi un iscusit înotător, dovadă şi o istorie reală povestită de Ion Voinescu, fostul portar al Stelei, care l-a avut antrenor pe Economu în Ghencea: "Se lăuda cu calităţile lui pentru nataţie. În timp ce ne aflam într-un cantonament în zona Dunării, chiar s-a oferit să facă un experiment extrem sub ochii noştri. L-am legat fedeleş şi i-am dat drumul în apă! Ne-am temut la început că se va întîmpla o tragedie dintr-o inconştienţă, dar el, printr-un control extraordinar al corpului, a plutit în permanenţă la suprafaţă şi am putut să-l tragem fără probleme la mal cu cîteva sute de metri mai departe de locul unde-l aruncaserăm".

"Ca la noi la nimenea"
Cînd s-a întors în ţară, după studiile franceze, tînărul agronom a început să se implice în activitatea de organizare a fotbalului românesc, pe care-l găseşte, conform propriei mărturisiri, "într-o stare haotică". Evocarea apare întocmai în cartea "Fenomenul Rapid - Legenda continuă", scrisă de Cristi Costache şi Ion Cârstea. Expresia o va transforma mai tîrziu într-una devenită celebră în anii de început ai sovietizării: "Ca la noi la nimenea!".

Expresia o explică Angelo Niculescu, din proprie experienţă: "În perioada în care eram adversari, eu la Dinamo, el la CCA, ne întîlneam des prin centru, pe la Rosetti. Şi mă tot tachina mereu. «Măi Angelo, de ce dracu' jucăm noi fotbalul ăsta numai pe dos?». Nu l-am înţeles o vreme, dar cu timpul mi-am dat seama că avea dreptate. La analiza multor meciuri, vedeam jucători care driblau cînd trebuiau să dea o pasă lungă, se retrăgeau cînd trebuiau să avanseze, arestau mingea cînd trebuiau să contraatace. Vorba e valabilă şi în
zilele noastre".

3-9 cu Germania şi final de mandat
Înapoi la documentele din Arhivele Naţionale şi la momentul primului mandat de selecţioner. De această dată cu un episod legat de presupusa lui origine evreiască, un stigmat într-o Europă a anului '40, aflată în plină expansiune nazistă.

Urma un "amical" cu Germania, la Frankfurt, iar antrenorului "naţionalei" i se refuzase viza din considerente rasiale! Pe 10 iulie '40, şeful FRF, generalul Gabriel Marinescu, înaintează o adresă către ministrul lui Hitler la Bucureşti, Wilhelm Fabricius: "Ţinem să precizăm că Dsa este de origine etnică român şi de la naştere de religie creştină-ortodoxă, fapt cercetat prin Ministerul Justiţiei tot în urma unor reclamaţiuni binevoitoare. În consecinţă, rugăm să binevoiţi a-i acorda viza pentru Germania (...), cunoscînd că dacă lucrul ar fi fost altfel nu l-am fi pus pe tabloul paşaport".

Cererea avea să fie rezolvată favorabil, dar cu consecinţe sportive dezastruoase: 3-9 în faţa trupei lui Sepp Herberger, trei goluri înscrise de legendarul Fritz Walter, debutant chiar atunci în Mannschaft. A rămas pînă azi în topul celor mai dure înfrîngeri ale "naţionalei", eşec plătit atunci cu postul de Economu. Care avea însă să revină acolo în alte două scurte mandate, '41-'42 şi '46, ambele într-o perioadă marcată de desfăşurarea celui de-Al Doilea Război Mondial, cînd armele au redus fotbalul la absurd.

Va "trăi" la "Muzeul fotbalului"
FRF deţine mai multe obiecte şi albume ale lui Virgil Economu, pe care urmează să le expună în viitorul "Muzeu al Fotbalului" de la Mogoşoaia. De acest proiect se ocupă şeful Comisiei de Istorie şi Statistică FRF, Dan Cristea (tel. 021/3250678; mobil 0727/732313; mail [email protected]), unde se pot adresa cei care doresc să contribuie cu obiecte sau documente privind istoria fotbalului românesc din ultima sută de ani.

Epurat fiindcă era evreu
Din cauza presupusei sale origini evreieşti, mama sa se numea Carola Erlich, conform actului de naştere al lui Economu existent la Arhivele Naţionale, antrenorul a trecut prin epurările rasiale începute în România anilor '4o-'41. În octombrie '40 a fost dat afară din postul de Inspector General la Centrul pentru Valorificarea Grîului (facsimil). Iar în decembrie '41 numele lui a dispărut din evidenţele armatei, unde figura ca locotenent în rezervă, decizie publicată în Monitorul Oficial.

"A fost un tip curajos, ştia să discute în tete-a-tete probleme speciale cu şefii din acele vremuri. Era protejat şi ajutat să-şi prezinte ideile de generalul Ion Gheorghe, care conducea Direcţia Politică a Armatei, împreună cu Corneliu Mănescu"
Angelo Niculescu, fost colaborator al lui Economu

"Era considerat cel mai informat om din fotbalul românesc al acelor ani, fiindcă avea multe legături în străinătate, de unde încerca să aducă în ţară tot ce apărea mai modern"
Ion Voinescu, fost portar Steaua

"Mi-a plăcut mult o idee pe care o promova în transmisiunile sportive radiofonice. Ca să înţeleagă ascultătorii meciul, împărţea terenul în cadrane şi apoi încerca mereu să «deseneze» fazele"
Dan Voicilă, fost crainic sportiv

1,5 e media de goluri pe meci a "naţionalei" antrenate de Economu, depăşindu-i la acest capitol pe Boloni (1,4), M. Lucescu (1,3), Angelo Niculescu (1,1) sau R. Lucescu (0,9)

6 antrenori în 17 ani a avut "naţionala" înainte de Economu