Articol de Florin Dincă - Publicat miercuri, 01 iulie 2009 00:00
Fidelitatea te răsplăteşte. Franco Baresi este exemplul care transpune în practică un concept vag. 20 de ani pe San Siro, peste 500 de prezenţe în tricoul rossonero al Milanului, titlul de campion mondial cu squadra azzurra şi trofee care se numără cu zecile. Cel mai bun prin constanţă şi încăpăţînare, "Il Capitano" se diferenţiază net de standardele în care a fost inclus şi are o prezenţă mereu actuală în Il Calcio.
- Domnule Baresi, aţi jucat doar pentru Milan în întreaga carieră. Rutină sau pasiune alimentată permanent?
- Am iubit tot ce înseamnă AC Milan. Am dat totul şi am fost recompensat cu numeroase trofee, am evoluat alături de mari campioni şi am lucrat cu antrenori extraordinari. Nu regret nici una dintre deciziile pe care le-am luat, am făcut totul conştient şi am tratat urmările ca pe ceva firesc.
- Nu a existat niciodată tentaţia unei oferte mai bune?
- Nu m-a interesat. Am stat permanent aproape de club, m-am simţit o parte importantă în tot ce a însemnat Milan de-a lungul celor 20 de ani pe care i-am petrecut acolo. Poate cînd am retrogradat în Serie B să fi fost o perioadă mai dificilă, dar am luat decizia de a continua pe San Siro. Nimic nu mă putea face să mă răzgîndesc!
- Atît Paolo Maldini, cît şi Billy Costacurta au fost influenţaţi de exemplul Baresi şi au preluat practic modelul pe care l-aţi impus, o viaţă la Milan.
- E foarte important ca un club să construiască pe baze solide. Depindem foarte mult de ceea ce avem pregătit pentru ziua de mîine, Milan a ştiut asta, iar timpul a dovedit că politica pe care au aplicat-o a fost cea corectă. Am jucat finale de Champions League împreună, am crescut ca echipă şi am arătat că putem evolua la un nivel înalt, deşi unii erau sceptici.
- Aţi făcut parte din lotul squadrei azzurra la trei Campionatele Mondiale. În '82, Italia a triumfat, apoi, în '94, azzurrii au pierdut finala cu Brazilia la penaltiuri. Din păcate, atunci aţi ratat o lovitură de departajare, la fel ca şi Roberto Baggio.
- Sînt două competiţii total diferite. Dacă în Spania am reuşit să practicăm cel mai bun fotbal de care eram capabili, în 94 lucrurile nu au mai stat la fel. Căldura excesivă, faptul că nu eram obişnuiţi cu fusul orar, dar şi evoluţia mai puţin bună din jocul cu Brazilia, ne-au făcut să pierdem. Eu şi Roberto am trăit aproximativ la fel acel moment dificil. Am vrut să ne împăcăm cu ideea şi să mergem mai departe, am încercat să ne convingem pe noi înşine că i se întîmplă oricui să greşească.
- Milan i-a avut antrenori în perioada în care aţi activat pe San Siro pe doi dintre cei mai mari tehnicieni ai ultimelor două decenii: Arrigo Sacchi şi Fabio Capello.
- Doi oameni care au adus succes echipei şi care au ştiut cum să se descurce într-un vestiar-vedetă. Sacchi a făcut o muncă extraordinară, a creat un grup care-şi propunea să cîştige tot, indiferent de competiţia în care era angrenat. Apoi, lui Capello i-a revenit misiunea de a continua ce a început Arrigo, iar postura era oarecum ingrată. S-a achitat perfect de sarcini, a depăşit aşteptările majorităţii şi a cîştigat respectul tuturor.
- După retragerea din activitate, numele lui Franco Baresi nu a apărut printre cele vehiculate pentru a-i înlocui pe antrenorii demişi de Milan.
- Am pornit de la centrele de juniori, cred că era cea mai bună soluţie pentru cariera mea. Tinerii au nevoie de modele, iar eu ştiu ce înseamnă spiritul rossonero şi am vrut să-l transmit şi să-l induc tuturor celor care veneau zi de zi în faţa mea la antrenamente. Aici m-am oprit pentru moment.
- Florin Răducioiu şi Cosmin Contra. Vă spun ceva numele lor? De ce nu au confirmat pe San Siro?
- Sînt doi jucători care au ajutat mult echipa atunci cînd a fost nevoie de ei. Competiţia e acerbă, trebuie să fii la înălţime la fiecare antrenament, la fiecare joc pe care îl dispuţi. Atît Florin, cît şi Cosmin au avut prestaţii decente la Milan, dar au ales să schimbe echipa în momentul în care s-au convins că nu pot evolua meci de meci. Chivu sau Mutu sînt exemple care ilustrează perfect faptul că fotbalul românesc are resurse extraordinare pe care le poate valorifica.
A DEBUTAT ÎN SQUADRA AZZURA CONTRA ROMÂNIEI
Deşi a fost în lotul Italiei atît la Campionatul European din 1980 (Italia) , cît şi la Campionatul Mondial din 1982 (Spania), Franco Baresi, 49 de ani, a debutat în reprezentativă abia în iarna lui '82. Adversarul azzurrilor a fost chiar reprezentativa României, în jocul pe care tricolorii l-au încheiat la egalitate, 0-0, la Firenze în preliminariile Euro 1984. Baresi îşi aminteşte: "Din păcate, nu e cea mai frumoasă amintire pentru mine. Nu am primit gol, asta ar trebui să mă bucure, însă nici nu am marcat vreunul. Trebuia s-o facem pentru că jucam acasă!".
Fratele lui Franco, Giuseppe, e secundul lui Mourinho la Inter!
Nu doar Franco Baresi e o legendă pe San Siro. Fratele său, Giuseppe, 51 de ani, a evoluat nu mai puţin de 16 sezoane pentru marea rivală a Milanului, Inter. După ce s-a retras din activitate, Beppe a pregătit mai multe dintre grupele de tineret ale nerazzurrilor, iar din 2008 a devenit asistentul lui Jose Mourinho la prima echipă.
Aclamat la meciul de retragere al lui Maldini
La meciul de retragere al lui Paolo Maldini, o parte a suporterilor rossonerilor a ţinut să afişeze un banner în culorile clubului cu numărul 6, cel purtat de Franco Baresi. Fanii au scandat minute în şir "Baresi, unicul căpitan", în timp ce Maldini făcea turul de onoare al Stadionului San Siro.
532 de meciuri şi 16 goluri are Franco Baresi la Milan în cei 20 de ani petrecuţi pe San Siro
81 de selecţii are legenda rossonerilor în squadra azzurra
Fidelitatea te răsplăteşte. Franco Baresi este exemplul care transpune în practică un concept vag. 20 de ani pe San Siro, peste 500 de prezenţe în tricoul rossonero al Milanului, titlul de campion mondial cu squadra azzurra şi trofee care se numără cu zecile. Cel mai bun prin constanţă şi încăpăţînare, "Il Capitano" se diferenţiază net de standardele în care a fost inclus şi are o prezenţă mereu actuală în Il Calcio.
- Domnule Baresi, aţi jucat doar pentru Milan în întreaga carieră. Rutină sau pasiune alimentată permanent?
- Am iubit tot ce înseamnă AC Milan. Am dat totul şi am fost recompensat cu numeroase trofee, am evoluat alături de mari campioni şi am lucrat cu antrenori extraordinari. Nu regret nici una dintre deciziile pe care le-am luat, am făcut totul conştient şi am tratat urmările ca pe ceva firesc.
- Nu a existat niciodată tentaţia unei oferte mai bune?
- Nu m-a interesat. Am stat permanent aproape de club, m-am simţit o parte importantă în tot ce a însemnat Milan de-a lungul celor 20 de ani pe care i-am petrecut acolo. Poate cînd am retrogradat în Serie B să fi fost o perioadă mai dificilă, dar am luat decizia de a continua pe San Siro. Nimic nu mă putea face să mă răzgîndesc!
- Atît Paolo Maldini, cît şi Billy Costacurta au fost influenţaţi de exemplul Baresi şi au preluat practic modelul pe care l-aţi impus, o viaţă la Milan.
- E foarte important ca un club să construiască pe baze solide. Depindem foarte mult de ceea ce avem pregătit pentru ziua de mîine, Milan a ştiut asta, iar timpul a dovedit că politica pe care au aplicat-o a fost cea corectă. Am jucat finale de Champions League împreună, am crescut ca echipă şi am arătat că putem evolua la un nivel înalt, deşi unii erau sceptici.
- Aţi făcut parte din lotul squadrei azzurra la trei Campionatele Mondiale. În '82, Italia a triumfat, apoi, în '94, azzurrii au pierdut finala cu Brazilia la penaltiuri. Din păcate, atunci aţi ratat o lovitură de departajare, la fel ca şi Roberto Baggio.
- Sînt două competiţii total diferite. Dacă în Spania am reuşit să practicăm cel mai bun fotbal de care eram capabili, în 94 lucrurile nu au mai stat la fel. Căldura excesivă, faptul că nu eram obişnuiţi cu fusul orar, dar şi evoluţia mai puţin bună din jocul cu Brazilia, ne-au făcut să pierdem. Eu şi Roberto am trăit aproximativ la fel acel moment dificil. Am vrut să ne împăcăm cu ideea şi să mergem mai departe, am încercat să ne convingem pe noi înşine că i se întîmplă oricui să greşească.
- Milan i-a avut antrenori în perioada în care aţi activat pe San Siro pe doi dintre cei mai mari tehnicieni ai ultimelor două decenii: Arrigo Sacchi şi Fabio Capello.
- Doi oameni care au adus succes echipei şi care au ştiut cum să se descurce într-un vestiar-vedetă. Sacchi a făcut o muncă extraordinară, a creat un grup care-şi propunea să cîştige tot, indiferent de competiţia în care era angrenat. Apoi, lui Capello i-a revenit misiunea de a continua ce a început Arrigo, iar postura era oarecum ingrată. S-a achitat perfect de sarcini, a depăşit aşteptările majorităţii şi a cîştigat respectul tuturor.
- După retragerea din activitate, numele lui Franco Baresi nu a apărut printre cele vehiculate pentru a-i înlocui pe antrenorii demişi de Milan.
- Am pornit de la centrele de juniori, cred că era cea mai bună soluţie pentru cariera mea. Tinerii au nevoie de modele, iar eu ştiu ce înseamnă spiritul rossonero şi am vrut să-l transmit şi să-l induc tuturor celor care veneau zi de zi în faţa mea la antrenamente. Aici m-am oprit pentru moment.
- Florin Răducioiu şi Cosmin Contra. Vă spun ceva numele lor? De ce nu au confirmat pe San Siro?
- Sînt doi jucători care au ajutat mult echipa atunci cînd a fost nevoie de ei. Competiţia e acerbă, trebuie să fii la înălţime la fiecare antrenament, la fiecare joc pe care îl dispuţi. Atît Florin, cît şi Cosmin au avut prestaţii decente la Milan, dar au ales să schimbe echipa în momentul în care s-au convins că nu pot evolua meci de meci. Chivu sau Mutu sînt exemple care ilustrează perfect faptul că fotbalul românesc are resurse extraordinare pe care le poate valorifica.
A DEBUTAT ÎN SQUADRA AZZURA CONTRA ROMÂNIEI
Deşi a fost în lotul Italiei atît la Campionatul European din 1980 (Italia) , cît şi la Campionatul Mondial din 1982 (Spania), Franco Baresi, 49 de ani, a debutat în reprezentativă abia în iarna lui '82. Adversarul azzurrilor a fost chiar reprezentativa României, în jocul pe care tricolorii l-au încheiat la egalitate, 0-0, la Firenze în preliminariile Euro 1984. Baresi îşi aminteşte: "Din păcate, nu e cea mai frumoasă amintire pentru mine. Nu am primit gol, asta ar trebui să mă bucure, însă nici nu am marcat vreunul. Trebuia s-o facem pentru că jucam acasă!".
Fratele lui Franco, Giuseppe, e secundul lui Mourinho la Inter!
Nu doar Franco Baresi e o legendă pe San Siro. Fratele său, Giuseppe, 51 de ani, a evoluat nu mai puţin de 16 sezoane pentru marea rivală a Milanului, Inter. După ce s-a retras din activitate, Beppe a pregătit mai multe dintre grupele de tineret ale nerazzurrilor, iar din 2008 a devenit asistentul lui Jose Mourinho la prima echipă.
Aclamat la meciul de retragere al lui Maldini
La meciul de retragere al lui Paolo Maldini, o parte a suporterilor rossonerilor a ţinut să afişeze un banner în culorile clubului cu numărul 6, cel purtat de Franco Baresi. Fanii au scandat minute în şir "Baresi, unicul căpitan", în timp ce Maldini făcea turul de onoare al Stadionului San Siro.
532 de meciuri şi 16 goluri are Franco Baresi la Milan în cei 20 de ani petrecuţi pe San Siro
81 de selecţii are legenda rossonerilor în squadra azzurra
)
)
)
)
)
)
)
)
