Ianis Zicu: "Ce dor mi-a fost de tine!"

Ianis povesteşte pentru cititorii GSP despre perioada urîtă a accidentărilor şi le promite fanilor să sclipească din nou în Ştefan cel Mare

După 8 luni de calvar, de la meciul Dinamo - U Craiova (4-4), în care n-a alergat şi n-a pus piciorul pe minge, Ianis Zicu transpiră din nou. A stat numai prin spitale şi clinici de recuperare după entorsa gravă suferită la genunchiul drept în august 2007, în partida cu Lazio (1-1). "A fost greu, dar am trecut peste", oftează Ianis în timp ce îşi încalţă iar ghetele. "Mă strîng puţin de cînd nu le-am purtat"  :S se amuză fotbalistul de 25 de ani. Vlăduţ Munteanu, venit în vacanţă în România, intră în vestiar: "Ce faci, Ianis, iar stai în faţa camerelor?". "Păi, nu mai vede lumea poze cu mine decît din 2007", parează Ianis cu un umor negru.

- Ianis, e greu să-i vezi pe colegii tăi la televizor, să nu poţi nici măcar alerga?
- E groaznic, e mai greu decît atunci cînd eşti sănătos şi nu te bagă antrenorul în teren.  :S În perioada asta am uitat să zîmbesc. Am făcut tot posibilul să nu urmăresc alte meciuri în afară de cele ale lui Dinamo. Acum am început iar antrenamentele şi voi merge în cele două cantonamente ale echipei, însă în primul mă voi pregăti separat. Oricum, voi fi apt pînă la începutul returului. :D

- Ce te-a deranjat cel mai tare în perioada aceasta de inactivitate?
- Că nu puteam să mă mişc, să alerg, să lovesc mingea, iar o perioadă foarte dificilă pentru mine a fost cînd am stat departe de casă, de familie, de prieteni. (rîde) Asta vorbeam şi cu Pulhac şi Bratu, norocul lor că m-am accidentat eu primul, iar doctorul Martens m-a trimis la Club Atlantis, în Pipera, unde fac şi ei acum recuperarea, că altfel stăteau departe de cei dragi.

"N-am avut niciodată probleme medicale, dar m-a lovit ghinionul cînd mi-era mai bine. Sper să fi fost singura accidentare din cariera mea, una şi bună, pentru că vreau să joc fotbal pînă la 35 de ani"

- Ţi-e groază de doctori după complicaţiile suferite la genunchi?
- Nu mi-e groază, pentru că fără ei mi-ar fi fost mult mai greu. Să nu uităm că tuturor ne-ar fi mai dificil fără ei cînd sîntem bolnavi. ;)

- Cine ţi-a fost alături în toată această perioadă neagră?
- Clubul s-a comportat exemplar, nu am nimic de reproşat. Apoi prietena mea, care a stat, săraca, timp de 4 luni de zile, aproape încontinuu, doar în camera de hotel pentru a fi alături de mine, dar şi familia şi colegii, cu toţii m-au susţinut.

- Va fi Ianis Zicu la fel de sclipitor pe gazon ca înaintea accidentării?
- Nu pot da acelaşi randament din primul meci sau în primele două luni, trebuie să o iau încet-încet pentru a ajunge la capacitate maximă. Şi Francesco Totti a avut aceeaşi accidentare ca şi mine şi n-a intrat imediat, ci abia după vreo 6 luni a redevenit fotbalistul de top cu care ne obişnuisem. :)

- Îţi va fi frică să bagi piciorul tare la minge?
- Teamă nu, dar e o oarecare reţinere la început. Oricum, nu voi mai forţa, doar atunci cînd voi simţi eu că organismul meu este apt voi intra pe teren.

"Le-am spus şi lui Bratu, şi lui Pulhac să stea mai mult pe tuşă decît le recomandă medicii pentru a nu păţi ce mi s-a întîmplat mie. Eu am vrut să prind Campionatul European şi m-am ales cu o accidentare"

- Te-ai gîndit, în această perioadă, ce te-ai fi făcut fără fotbal?
- Pentru mine fotbalul este una dintre cele mai mari bucurii, fără acest sport nu aş fi realizat aproape nimic. Poate nu mai eram omul care să aibă grijă de familie, iar pentru mine e foarte important să fiu aproape de cei dragi.

- De ce ai renunţat la tricoul cu numărul 13?
- Nu cred în superstiţii, dar după cîte mi s-au întîmplat de la acea accidentare m-am hotărît să las numărul 13 şi să iau tricoul cu numărul 7, cel pe care l-am avut la Dinamo pînă să mă transfer la Inter, apoi l-am purtat la juniorii lui Inter şi la Parma. Şaptele mi-a purtat noroc şi sper să mă ferească de ghinioane de acum încolo. :S

"În 2009 îmi doresc doar ca toţi cei din jurul meu să fie sănătoşi, iar echipa Dinamo să termine campionatul pe primul loc şi să jucăm în grupele Champions League"

- S-a întors şi Claudiu Niculescu acum, e concurenţă aprigă în atac...
- E problema lor, sînt destui atacanţi, iar eu o să apar acolo doar dacă vreunul din ei se va accidenta. Concurenţa este benefică în orice domeniu.

- Înseamnă că tu nu vei juca în ofensivă?
- Dacă e nevoie de mine, bineînţeles, dar eu mă simt cel mai bine ca mijlocaş dreapta sau atacant lateral dacă se joacă în sistemul cu trei vîrfuri.

- Ce-ar însemna pentru dinamovişti încă o ratare a grupelor Champions League?
- Nici nu vreau să mă gîndesc, frustrarea ar fi cu atît mai mare pentru că la jumătatea drumului ne aflăm pe primul loc, iar totul depinde doar de noi. Contează mult cum pornim în primele 8 etape, dar eu zic că avem puterea să cîştigăm titlul şi trebuie să o facem. ;)

"Am dat jos vreo trei kilograme, iar acum, că încep alergările, voi slăbi şi mai mult. Trebuie să revin la capacitate maximă din punct de vedere fizic pînă la începutul returului"

23 de partide a ratat Ianis Zicu de la recidiva suferită la genunchi în primăvară, el bifînd ultimul meci pe 23 aprilie, cu Universitatea Craiova (4-4)