SUPERREPORTAJ GSP Istoria refuză să moară » Progresul rezistă ca partizanii în pădure!

Alungaţi din Cotroceni în 2009, ”bancarii”, cu o trupă compusă acum numai din juniori, îşi duc traiul la limita rezistenţei într-o bază sportivă cvasipărăsită, unde copacii stau să se prăvălească peste gazon, iar vestiarele sînt improvizate în nişte barăci de şantier. Ultimii fanatici ai Progresului refuză însă să depună armele, visînd la o reîntoarcere spectaculoasă în lumea bună.

În urmă cu exact un deceniu, Progresul, pe atunci FC Naţional, pierdea titlul de campioană a României în ultima etapă. După doar cîţiva ani, piesele de domino au început să cadă, una cîte una: retrogradare în 2007, excludere din campionat, evacuare din Cotroceni. Salvarea a venit din partea fostului jurnalist Bogdan Tohăneanu, care a încropit o formaţie din juniorii fostului club şi a înscris-o în Liga a IV-a.

Citeşte pe tolo.ro » Singura victimă bancară a crizei

De la aristocraţia Cotroceniului la vestiarele din barăci
E competiţia în care o mînă de puşti de 16 ani evoluează şi acum, încercînd să ţină încă vie tradiţia unui club cu ştaif. Nici nu contează că au ocupat etape la rînd ultimul loc în campionatul Bucureştiului. După două sezoane agitate, în care au hoinărit prin toată Capitala, folosind terenuri de la Casa Presei Libere şi pînă în vecinătatea Naţional Arena, copiii Progresului au ajuns la baza sportivă "Termo", lîngă lacul Floreasca. Într-o vale, camuflată de ochii lumii prin burlane groase şi scorojite, crengi rupte şi gunoaie.

Aerul interbelic din Cotroceni, cartierul care a găzduit ani de zile echipa, s-a schimbat radical. Înconjurată de barăci dărăpănate, ocupate de persoane fără adăpost, noua casă a Progresului nu pare primitoare. Falnicii platani au fost înlocuiţi cu pîlcuri de copaci uscaţi, rolul zgomotoşilor "Los Platanos", galeria pe stil mexican, a fost preluat de haite de cîini, iar vestiarele s-au micşorat, aducînd a cutii de chibrituri, în care abia intră jucătorii celor două echipe.

Legiunea de salvare a unui mit
"Majoritatea băieţilor i-am adus de la grupa mea, de la '95. Jucăm din două în două zile, întîi în campionatul de juniori, apoi la liga a patra". Sînt cuvintele antrenorului Dan Păun, unul dintre ultimii "nebuni" care mai cred în reînvierea mitului Progresul. Alături de el mai sînt Alexandru Mihăilă, căpitanul echipei, Paul Gheorghe, vedeta în versiune 2012 sau Mihai Şandru, mezinul grupului. Numele lor nu spun nimic, n-au rezonanţa istorică şi izul romantic al unor Ozon, Mateianu, Dudu Georgescu sau Petre Marin, dar fac parte din onorabila legiune de salvare a unei legende.

PALMARES PROGRESUL
* Club înfiinţat în 1944
* A petrecut 32 de sezoane în Liga I: locul 15 în clasamentul all-time al primei divizii
* Cîştigătoare a Cupei României în anul 1960: a pierdut încă patru finale (1958, 1997, 2003, 2006)
* Cea mai bună clasare în Liga I: locul 2, de trei ori (1996, 1997, 2002)
* A jucat patru sezoane în cupele europene: a cîştigat zece din cele 22 de partide disputate, eliminînd formaţii precum Heerenveen sau Partizan Belgrad

Ultimii 25 de fanatici

Cîinii vagabonzi, copacii rupţi şi vestiarele din barăci fac parte acum din viaţa tristă dusă de Progresul în Liga a patra.

E cifra care cuprinde jucătorii, staff-ul tehnic şi administrativ a ceea ce a mai rămas din Progresul, versiune 2012. Ei sînt oamenii care duc mai departe cu îndîrjire legenda formaţiei din Parcul cu Platani, departe însă de baza sportivă din Cotroceni, unde clubul s-a născut şi a crescut.

Puştii Progresului ies din vestiar. De fapt, dintr-o coşmelie în care se înghesuie înaintea fiecărui meci pentru a-şi trage pe ei echipamentul şi spre a-şi încheia şireturile la ghete. Pe tricourile lor, albe cu mîneci albastre, tronează emblema Ford. "Mamăăă, sînt tari ăştia nene! Ce sponsori au la liga a patra!", ar fi prima reacţie de pe margine. De fapt, tricourile sînt aceleaşi de patru ani, impresia de bunăstare e numai o iluzie.

Mai sînt 102 oameni în Asociaţia Suporterilor
Iar figurile sînt altele chiar şi faţă de turul de campionat. McKain, Caramarin sau Gigel Coman, vedetele de altădată, sînt transpuşi acum în trupul unor juniori, care ajung la meci cu autobuzul, învoindu-se de la liceu. Majoritatea sînt debutanţi la seniori, dar par curajoşi şi încrezători, deşi ocupă locul 12 din 15 echipe în divizia bucureşteană.

Tristeţea nu are loc în inima a ceea ce a mai rămas din Progresul. "Nu s-au făcut de rîs deloc în sezonul ăsta. Asta chiar dacă joacă gratis", spune unul din fanii prezenţi pe margine. Da, fani, pentru că echipa încă mai păstrează un grup de simpatizanţi fanatici, care ignoră situaţia precară, pe marginea prăpastiei, în care a ajuns clubul favorit. Mai sînt 102 membri în Asociaţia Suporterilor!

De la Dinamo şi Steaua la Viitorul Jilava şi Calcio
Derby-urile de altădată, cu Dinamo, Steaua sau Rapid, au fost înlocuite cu partide în compania unor echipe precum Viitorul Jilava, Calcio sau Juniorul. Terenul pîrjolit, plin de denivelări, îi încurcă vizibil pe tineri, iar jocul e presărat cu execuţii la care cei prezenţi pe margine se fac că închid ochii.

Pe gazon, alături de jucători, îşi fac apariţia, rînd pe rînd, cîinii ascunşi în păduricea aflată în incinta bazei sportive. Nu sînt deranjaţi de ceea ce se întîmplă pe teren, dar nici pe ei nu îi scoate nimeni din tabieturile haitei. E un fel de convieţuire mutuală între suflete abandonate!

Cartonaşele şi spectrul falimentului
La liga a patra, eliminarea costă minim 150 de lei. Mult pentru un muribund! Unul din puşti chiar vede "roşu". "Urîtă treabă! Bine că, la galbene, contează doar cînd se iau cinci de echipă. E o cheltuială în plus, contează şi asta la acest nivel", oftează un oficial.

E o altă formă de supravieţuire pentru Progresul, pentru care a chivernisi fiecare bănuţ înseamnă acum chiar cheia existenţei, nu doar o metaforă precum la cluburile cu bugete de zeci de milioane de euro.

Echipa s-a obişnuit să piardă pe gazon, atît poate acum, a furat-o, iată, cu 1-2 în faţa Şcolii de Fotbal "Marius Lăcătuş", dar nu renunţă cu nici un chip la bătălia perpetuării unui brand. Şi numără AMR-ul pînă la finalul sezonului, cînd sînt promise investiţii majore în prima echipă şi în centrul de copii şi juniori. Adică ultima şansă pentru ieşirea din coma prelungită!

Daţi afară din Cotroceni pentru 300.000 de euro
Cocheta arenă din Cotroceni, casa Progresului pînă în 2009, e situată în apropiere de centrul Capitalei şi are 14.500 de locuri. În 1865, baza sportivă a fost donată de domnitorul Al. I. Cuza primei grupări cu caracter sportiv din ţară, "Societatea de Dare de Semn".

"Bancarii" au părăsit locaţia în urmă cu doi ani şi jumătate, cînd formaţia a fost evacuată pentru neplata unei datorii de 300.000 de euro către BNR, proprietara bazei. Azi, nu se mai poate pătrunde pe stadion fără aprobare scrisă de la conducerea Băncii Naţionale, iar singurele întreceri sportive găzduite în ultimii ani au fost cîteva partide de oină şi tabere de vară pentru copiii amatori de golf!

Arena e într-o avansată stare de degradare: scaune rupte, vopseaua s-a decojit, rugina a invadat partea metalică a stadionului.

2002: Au pierdut titlul în ultima etapă
În 2002, Progresul, pe atunci FC Naţional, a pierdut titlul de campioană în ultima etapă. "Bancarii" aveau nevoie de victorie la Craiova, cu Universitatea, dar au pierdut în Bănie, 1-2.

Trofeul a ajuns în curtea lui Dinamo, eveniment "taxat" chiar şi de suporterii olteni, care au fluierat copios propria echipă în timpul meciului decisiv. "A fost o atmosferă incredibilă, aproape tot stadionul era de partea noastră. Atunci am fost cel mai aproape de a lua campionatul", îşi aminteşte Petre Marin.

După acel meci, conducătorul Craiovei, Gigi Neţoiu, a plecat chiar la Dinamo, însoţit de o mare parte din fotbaliştii Universităţii.

Tribună săpată în deal de juniori
Junior al Progresului la sfîrşitul anilor '70, Emilian Gaza a povestit un episod inedit din acea vreme. "Am jucat la echipă de la 12 la 18 ani. Înainte de un meci cu Vîlcea, a venit un puhoi de lume la stadion. Nu încăpeau toţi: pe atunci, era doar o tribună de lemn şi două rînduri de gradene pe alte două laturi".

Soluţia a fost găsită imediat. "Noi, juniorii, împreună cu un grup de spectatori, am săpat în deal cîteva trepte, pentru ca oamenii să aibă unde sta. Lumea a pus ziare pe treptele făcute de noi şi se aşeza direct pe pămînt".

Marian Dună: "Am plîns cînd s-a desfiinţat echipa"

Marin Dună a fost cel mai longeviv jucător din istoria Progresului: 16 ani petrecuţi în Parcul cu Platani.

În 2006, Dună a stat şi pe banca echipei sale de suflet. Aminteşte de oamenii dăruiţi Progresului şi regretă finalul trist al sezonului '96-'97, cînd, fiind căpitanul echipei, a ratat eventul în faţa Stelei în numai trei zile.

- Marine, îmi închipui că te doare sufletul cînd vezi ce se întîmplă de cîţiva ani cu echipa unde ai făcut istorie!
- Tristeţe mare! Mă crezi că am plîns cînd s-a desfiinţat echipa? Mă durea sufletul! Formaţia de acum e pe altă societate şi tot respectul pentru Bogdan Tohăneanu, băiatul care se luptă să ţină vie flacăra acestei legende. Pentru mine, Progresul a însemnat locul unde m-am format ca om, ca jucător, acolo am făcut cunoştinţă şi cu fotbalul mare. Îmi pare rău şi pentru că în spate a rămas amintirea unor oameni formidabili, care şi-au pus pecetea asupra acestui club şi sînt parte din istoria lui.

- Încercăm nişte nominalizări?
- Cu profesorul Adrian Rusu am lucrat la juniori, apoi Cristoloveanu, Florin Ştirbei, regretatul Paul Popescu, omul care m-a promovat la echipa mare, Petre Gavrilă. Mai înspre zilele noastre, Gino Iorgulescu, Dinu, Vlad Soare.

"Eram mai echipă decît Steaua"

- Ai jucat vreme de 16 ani la Progresul. Care ar fi primele trei amintiri frapante despre perioada petrecută acolo?
- Una a fost cînd m-am întors de la Steaua. Pentru cariera mea, n-ar fi trebuit să renunţ la Ghencea. Am găsit însă în Cotroceni noul stadion, inaugurat chiar în acel sezon, '95, o bijuterie de care m-am bucurat enorm după ce jucasem cam pe toate stadioanele posibile şi imposibile din Bucureşti.

- Doi?
- Finalul nemeritat al sezonului '96-'97, cînd am ratat Cupa şi campionatul în faţa Stelei în interval de numai trei zile. Aveam o echipă mai bună, cu Răzvan Lucescu, Ciobi, Necula, Petre Marin, Radu Niculescu, Sburlea, Halagian antrenor, dar am pierdut în finala Cupei cu 4-2, apoi ne-au învins şi în campionat cu 3-1, deşi noi fuseserăm cei care am condus tot sezonul, şi ca poziţie în clasament, şi ca joc. Dar au existat atunci mai mulţi factori care au concurat la acel final nedrept, nu e cazul să intrăm acum în amănunte!

- Şi trei?
- Cînd am eliminat pe Partizan Belgrad din Cupa UEFA. Sîrbii aveau supertrupă, am făcut 0-0 în deplasare, i-am bătut cu 1-0 acasă şi am trecut mai departe avînd în tribune alături de noi galeriile reunite de la Steaua, Dinamo şi Rapid. Incredibil, dar adevărat!

"În ciuda numelui cu sonoritate socialistă, Progresul trebuie să rămînă o echipă a aristocraţiei. Prin mutarea de pe stadionul Cotroceni, echipa şi-a pierdut din identitate" (Dan Păun, antrenor Progresul)

"Echipa se va salva prin tineri. Situaţia e grea, ne antrenăm la baza Voinicelul, pe sintetic. În tur făceam doar două antrenamente pe săptămînă" (Gheorghe Olteanu, antrenor juniori Progresul)

"Ţin minte un meci cu AC Milan. I-am învins pe italieni la penalty-uri, iar la ei a debutat Kaka. Brazilianul era incredibil, la o fază a luat mingea şi continua să alerge, deşi era tras zdravăn de tricou de Flavius Moldovan" (Petre Marin, fost fundaş FC Naţional)

"Am jucat timp de 16 ani la Progresul. M-a format ca fotbalist, ca om. Problema principală e că nu te poţi plimba cu cortul. Au nevoie de stadionul din Cotroceni" (Marin Dună, fost jucător şi antrenor Progresul

"Progresul e o echipă de tradiţie, care a contat în campionatul României. Din nefericire, dispar şi echipe care au realizat performanţe incredibile, precum Unirea Urziceni" (Cătălin Liţă, fost jucător FC Naţional)

"În Cotroceni am petrecut o frumoasă perioadă a carierei mele. Am fost aproape de titlu şi-mi amintesc cu plăcere participările în cupele europene: eliminarea lui Heerenven sau meciurile cu PSG, unde juca atunci Ronaldinho. Un fotbalist imens!" (Bogdan Vintilă, fost portar FC Naţional)

1995 este anul naşterii majorităţii jucătorilor de la Progresul

15 e locul ocupat de Progresul în clasamentul all-time al Ligii 1: a disputat 945 de partide şi a acumulat 1.141 de puncte

15 ani are cel mai tînăr jucător al echipei, Mihai Şandru

Ce denumiri a avut echipa
- BNR Bucureşti ('44-'48)
- Spartac Banca RPR ('49-'52)
- Spartac Finanţe Bănci ('53)
- Progresul Finanţe Bănci ('54-'57)
- Progresul ('58-'77; '91-'94; '07-prezent)
- Progresul Vulcan ('78-'88)
- Progresul Energia ('88-'89)
- Progresul Şoimii IMUC ('89-'91)
- FC Naţional ('94-'07)

JUCĂTORI IMPORTANŢI:
Anii '50: Ozon, Karikaş, Soare, P. Moldoveanu
Anii '60: Mateianu, Oaidă, Beldeanu, M. Voinea
Anii '70: Dudu Georgescu, M. Sandu, Iorgulescu, V. Năstase
Anii '80: Dună, Gh. Pena, Bolborea, Gîlcă
Anii '90: Ciobotariu, R. Niculescu, Liţă, Carabaş
Anii 2000: Caramarin, G. Coman, P. Marin, Sg. Radu

FOŞTI ANTRENORI: Gh. Cristoloveanu, Drăguşin, Halagian, Olăroiu, Zenga