Vezi cum arată locul din Costa Rica unde se decide viitorul Elenei Udrea

În Transversal 70, o străduță din nordul capitalei San Jose, se află locul unde Udrea a aplicat în februarie pentru a obține refugiu politic, deși teoretic era plecată într-o vacanță exotică. Aici e nodul vital al imigranților din Costa Rica, unde primești sau îți este refuzat politicos dreptul de a locui în țara cu teoretic cel mai ridicat nivel de trai din America Centrală.

Lunea și joia, la poarta Direcției Generale de Migrație și Străinătate se adună încă de la răsărit sute de columbieni, ecuadorieni, peruani și, mai ales, venezueleni. Pentru a nu sta direct pe asfaltul încă umed de la ploaia zilnică, unii își improvizează leagăne dintr-o frânghie legată de crengile copacilor.

Ghișeul 2. Aici a așteptat și Elena Udrea pentru a-și depune actele pentru obținerea statutului de refugiat. Sursă: Raed Krishan

“În Costa Rica, lucrurile stau încă bine, dar în Venezuela e dezastru. Tinerii educați fug pur și simplu din țară, în timp ce bătrânii rămân să aibă grijă de bunuri pentru a nu intra pe mâna statului. Oamenii primesc 4 dolari pe lună, cu banii plătiți bisăptămânal. Nu-și pot cumpărat nimic”, povestește pentru GSP Matias, un tânăr politician argentinian venit în țările latino-americane pentru un proiect de supraveghere a democrației, finanțat cu bani germani.

Coadă cu sirieni, venezueleni și Udrea

La ghișeul cu numărul 2 din clădirea Direcției, doctori sau profesori venezueleni așteaptă la cozi de o zi pentru a primi o nouă viață în San Jose. Pura Vida, viața pură, e sloganul oficial al Costa Ricăi.

“La Buenos Aires, nu le sunt recunoscute diplomele și fac orice muncă”, povestește Matias. În fața ușii, o tânără mamă îmbrăcată occidental alăptează în văzul tuturor, la câțiva pași de trei femei din Siria, acoperite cu văluri pestrițe.

Elena Udrea susține că și ea a așteptat aici o zi întreagă pentru a-și depune actele pentru azil politic:

“Mă uitam la ei (n.red. - la ceilalți solicitanți de refugiu) și acolo nu e nicio diferențiere. Toată lumea își așteaptă rândul. Te duci, își scrii povestea, ți-o prezinți. Unii conving, alții nu. Toată lumea își ia statut provizoriu. Mă uitam acolo și mă gândeam cum e viața, în ce situații te poate aduce”.

Viața a adus-o pe condamnata Elena Udrea într-o țară exotică, fără acord de extrădare încheiat cu România. Acolo - potrivit spuselor sale - a primit statut temporar de refugiat pe o perioadă de un an, dar se plânge că duce o viață la limita depresiei, din cauza dificultăților de acomodare cu mâncarea, cu limba, clima și chiar cu muzica locală. 

Refugiați din America de Sud și costaricani joacă fotbal în parcul La Sabana, lângă Estadio Nacional. În spate se zăresc clădirile din cartierul în care locuiește Elena Udrea. Sursă: Raed Krishan

După ce reporterii Gazetei s-au întors în țară, un român stabilit din 2000 la Jaco, pe coasta Pacificului, a trimis la redacție un mesaj indignat: “Nu-i corect cum prezentați țara. Adică toate oficinele internaționale o dau pe primul loc de trăit în lume. Cea mai atractivă țară turistică, etc și dumneavoastră îi dați cu gratiile și bazarul din San Jose”.

Români, arestați pentru fraudă cu carduri

În Costa Rica, trăiesc mulți români. Unii, afaceriști ajunși la vârsta pensionării, au case la ocean și vin aici în sezonul secetos, din octombrie până în mai. Apoi se întorc în Statele Unite sau Canada, țările lor de adopție. Udrea a întâlnit câțiva în zilele petrecute la plajă.

Un alt român, Dragoș Dolănescu, tocmai a fost ales deputat costarican. Spune că nu o știe pe fosta consilieră a lui Traian Băsescu.

Alți români au devenit cunoscuți prin intermediul ziarelor de la San Jose.

În ultimii ani, media din Costa Rica a scris despre mai multe grupări specializate în plasarea “pisicilor” din bancomate sau în traficul de droguri.

Casă din San Jose, apărată de gratii și sârmă ghimpată. O imagine reprezentativă pentru capitala Costa Ricăi. Sursă: Raed Krishan

11,77a fost numărul oficial de omucideri la 100.000 de locuitori în Costa Rica, în anul 2015, față de de doar 1,49 în România

Dar, dincolo de infracțiunile românilor și de gratiile și sârma ghimpată fioroase care apără cam 90 la sută dintre casele din San Jose, reporterii Gazetei au descoperit Costa Rica prin ochii localnicilor.

“Sistemul de asistență socială funcționează bine, dar există o discrepanță uriașă între clase. Viața e scumpă”, se plânge “Chino”, administratorul unui hotel vechi din Bario Escalante, zona estică a centrului istoric. Chino are 14 surori, “3 în Canada, 3 în Belgia și 8 aici”, iar soția lui, refugiată din Guatemala, vine dintr-o familie cu 18 copii: “Pe vremuri, așa era o familie normală în regiune. Acum, costaricanii au unul-doi copii”.

Toate monumentele din San Jose sunt învelite în benzi galbene, într-o campanie de sensibilizare a opiniei publice. Sursă: Raed Krishan

Un motiv ar fi corupția care macină nivelul de trai considerat ridicat de statisticile oficiale.

Milioane de dolari, dispăruți de la buget

În Jaco, stațiunea de pe malul Pacificului căutată de surferii americani, patronul restaurantului italian în care au fost fotografiate Elena Udrea și Alina Bica, în martie 2018, a povestit, aproape amuzat: “Primarul din Jaco ne-a luat bani pentru a face canalizarea, dar banii s-au evaporat”.

Amancio e patronul restaurantului din Jaco în care au fost fotografiate Alina Bica și Elena Udrea. Cele două au stat la masa din spatele său (foto jos). Sursă: Raed Krishan

În celălalt capăt al stațiunii, Chuck Herwig - un american din Miami stabilit de 30 de ani în Costa Rica - a oferit un alt exemplu: “Corupția în Costa Rica a ajuns la un nivel incredibil. De curând, statul a cheltuit 28 de milioane de dolari pentru a construi un centru modern în Escazu (n.red. - un cartier modern din San Jose) și la finalizarea lucrărilor a anunțat că nu are cui să-l închirieze. Paguba este imensă, dar banii pentru construcție au intrat în buzunarele cuiva. Nivelul de îndatorare al statului este uriaș”.

“Abuzurile m-au determinat sa aleg să cer protecție internațională într-un stat care are un respect real, o legislație adecvată și coerentă și o solidă practică în ceea ce privește respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”
Elena Udrea, postare pe Facebook

În mod incredibil, Chuck citise în presa locală despre cazul “româncei fugite de justiție”.

Chuck Herwig s-a stabilit în Costa Rica acum 30 de ani, îndrăgostit de valurile bune pentru surfing. El are acum un magazin pentru pasionații de surf. Sursă: Raed Krishan

Iar Udrea auzise, la rândul ei, de un alt caz răsunător de corupție din Costa Rica.

La finele lui 2017, scandalul “Cementazo” a pornit de la o afacere dubioasă cu ciment chinezesc pentru care unii politicieni au dorit modificarea legilor stricte privind importul de ciment. Suma pusă la bătaie de Banca Costa Rica printr-un împrumut cu cântec s-a ridicat la peste 40 de milioane de dolari, iar o parte din bani a avut o destinație îndoielnică în conturi private.

Până acum, scandalul a produs demisii sau demiteri printre oameni politici și judecători costaricani.

“Costa Rica se scufundă în datorii”, spune Matias, argentinianul venit să vegheze asupra procesului democratic.

Polițiști patrulează în centrul istoric din San Jose, o zonă în care sărăcia e evidentă. Sursă: Raed Krishan

Canalizare, dar pentru cine?

În acest timp, Elena Udrea declară cu nonșalanță că s-a oferit să dea o mână de ajutor țării care-i oferă adăpost în fața justiției din România:

“Eu când am venit, în luna aia când am crezut că o să stau mai mult, le-am zis. Ce nu aveți? Aia, aia, aia. Am zis: “Haideți că vă spun eu, că asta am făcut la mine în țară! Vă fac un plan frumos pentru canalizare, știam pe cineva, și hai să facem ceva să construim!”.

CUM SE CERȘEȘTE ÎNTR-O INTERSECȚIE DIN SAN JOSE

Proiectul ar fi însemnat decopertare, introducere de țevi, reasfaltare, borduri. Costurile s-ar fi adunat, probabil, amețitor, deși mai mulți ziariști costaricani cu care Gazeta a stat de vorbă susțin că “orașul San Jose nu are nevoie de canalizare”.

Discuțiile, spune fostul ministru condamnat definitiv în Gala Bute, au avut loc cu tabăra unui fost președinte al Costa Ricăi, nenumit de către Udrea.

Românca știa, însă, cazul unui fost președinte costarican, Miguel Angel Rodriguez:

“L-au arestat pe aeroport cu tot circul că ar fi luat 4 milioane de dolari șpagă. L-au ținut un an de zile în pușcărie, apoi l-au achitat. Acum a cerut 12 milioane de euro despăgubiri și le va primi. Diferența e că procurorul ăla nu a ajuns vedetă, societatea l-a rejectat. Oamenii s-au bucurat la început, e corupția mare, că asta e marea frustrare a cetățenilor, dar apoi au descoperit adevărul”.

Poarta dinspre plajă a unei case de vacanță din Jaco. Intrarea e apărare de cactuși și de sârmă ghimpată. Sursă: Raed Krishan

Amancio, un italian stabilit în Costa Rica acum 8 ani, cunoaște și el o istorie cu un fost președinte: “Știu că e multă corupție în România și în Italia, dar la fel e și aici. Fostul președinte al Costa Ricăi folosește avionul privat al unui tip care transportă droguri cu același avion”.

1994este anul în care statul Costa Rica a decis să-l numească pe Serghei Mihailov consul onorific la Moscova. Cetățean costarican, rus și israelian, Mihailov este considerat capul celei mai mari rețele mafiote din Sankt Petersburg

Dialogul cu el a avut loc la apus, lângă o plajă cu nisip negru de la Pacific.

În lumina înserării, papagali de talie medie se hârjoneau zgomotos în cocotieri, în timp ce o iguană moțăia pe acoperișul unei case de vacanță. Doar mirosul înțepător cauzat de lipsa canalizării iluzorii taxate deja de primarul din Jaco tăia din frumusețea momentului.

La Jaco, pe malul Pacificului, iguanele sunt la ele acasă. Uneori chiar pe casă. Sursă: Raed Krishan

Pura Vida depinde în Costa Rica - la fel ca în România - de banii publici.

Iar “banii publici”, susține cetățeanul costarican Chuck Herwig, “dispar precum confetti”, la fel cum au dispărut în Gala Bute, la 11.000 de kilometri distanță.

Marți, Elena Udrea a fost condamnată definitiv la 6 ani de închisoare în România și așteaptă acum salvarea de la Costa Rica.

Asta înseamnă cu adevărat viața în forma ei pură.

Plajă pustie la malul Pacificului. Umezeala face aerul aproape irespirabil în timpul sezonului ploios. Sursă: Raed Krishan