Articol de Daniel Nanu - Publicat luni, 20 decembrie 2010 00:00
Agentul FIFA întreabă ce s-a schimbat după venirea "lupilor tineri" la FRF
Răducioiu, Hagi, Mutu, Chivu, Marica, Zicu. Tablourile de pe pereţii firmei de impresariat a fraţilor Becali arată ca o mică istorie a fotbalului românesc de după 1990. Dintr-o ramă zîmbesc Hagi şi Victor Becali, acum mai bine de 15 ani. Cel din urmă, zîmbeşte: "Eu i-am spus lui frate-miu prima dată despre Gică. Prin '85, Sportul era în canonament la Kassel, în Germania, unde se stabilise Giovanni. <Du-te să vezi un machedon de-al nostru! Va ajunge mare>".
- Ce mai înseamnă să fii impresar în vreme de criză?
- Stai puţin, care criză? Criza financiară e una, care ne-a lovit pe toţi, iar criza de fotbalişti, alta. Pe noi asta ne-a lovit mai tare decît criza-criză. Mă şi gîndeam într-o zi că dacă m-aş apuca acum de impresariat, m-aş lăsa a doua zi de meserie.
- Şi de ce nu vă lăsaţi?
- Pentru că am clădit o firmă care ne-a adus faimă şi bani, pentru că avem atîţia angajaţi şi pentru că avem sub contract destui jucători tineri care pot avea viitor. Jucători care evoluează în România şi cărora nu le luăm comision din contracte. A, uite, atunci cînd voi ajunge să iau comisioane din contractele din ţară, mă voi lăsa. Înseamnă că s-a terminat. Cum să iei comision din cîştiguri de 3.000, 5.000 de euro pe lună?
Revistă de front cu Chivu
- Cînd luaţi comision din salariul de 3,5 milioane al lui Chivu, vă permiteţi, nu?
- Dar salariul ăsta n-a picat chiar aşa, din cer. Poate aţi uitat cîtă nebunie a fost în vara în care s-a transferat de la Roma la Inter. Mă întîlneam cu Cristi în fiecare dimineaţă la micul dejun şi făceam aşa, un fel de revistă de front. Era la Bucureşti, nici nu şi-a făcut vacanţa în acea vară. I-am spus de prima dată: "Cristi, o să apară tot felul de variante, de zvonuri. O să-ţi spunem în fiecare zi cum stăm, ca să nu fie cazul să te trezeşti şi să spui <stai, mie de ce nu mi-aţi spus de asta sau de asta?>. Azi apărea Inter, mîine Real, poimîine Barcelona şi tot aşa. La un moment dat, Cristi mi-a şi zis: "Nu-mi mai spune că o iau razna". A fost Inter, fiindcă Moratti l-a dorit cel mai mult.
- L-a dorit sau a oferit cel mai mult?
- Şi ce e rău că a "oferit cel mai mult"? Prima discuţie am avut-o însă cu Real. În toamna lui 2006, cînd au jucat cu Steaua în Champions League, m-am întîlnit cu Predrag Mijatovici la Marriott şi mi-a spus despre interesul lor pentru Chivu. În vară, în 2007, cînd au început tratativele, se vorbea deja şi de Inter, şi de Barcelona, m-a sunat Mijatovici. "Vino la Madrid, să negociem pentru Chivu". Eu eram în Franţa pentru transferul lui Tamaş la Auxerre. Îi zic: "Nu pot, dacă vrei, vino tu la Paris". N-a venit, era de la Real Madrid omul!
Cum îl servea Moratti pe Chivu cu cireşe
- Ştiaţi că nu va veni, nu?
- Domn'e, era posibil şi să vină. Uite, Milan a venit pentru Contra la Bucureşti. Cosmin era în cantonament cu echipa naţională la Săftica şi a apărut în "Marca" o declaraţie a lui Valdano, ceva de genul "Contra e al lui Real". E, Ariedo Braida, care e de-o viaţă la Milan, a luat avionul şi a venit la Bucureşti. Aici am şi semnat contractul dintre Cosmin şi Milan. N-am făcut mare tam-tam, pe atunci tot transferam jucători, ce iureş ar fi astăzi cînd am transfera un jucător din România la AC Milan!
- În plecarea lui Chivu la Inter, cît a contat comisionul dumneavoastră?
- Alegerea a fost a lui Cristi, sută la sută! Era de 4 ani în Italia, ştia campionatul, ştia ţara, ştia limba. Iar între ce oferea Inter şi ce oferea Real ori Barcelona, era o diferenţă de aproximativ un milion şi jumătate de euro pe an. Pe 5 ani, însemnau vreo 6-7 milioane în plus pentru Inter. Arată-mi mie unul să nu se gîndească la banii ăştia! Mancini l-a dorit foarte mult, dar pe Cristi l-a impresionat Massimo Moratti. Ăsta, miliardar adevărat, îi dădea lui Cristi cireşe din mîna lui, la el acasă. La plecare, sora lui Morratti, care e toată ziua pe lîngă echipă, ne-a spus: "Cristi Chivu va ajunge la Inter". Cum să nu te impresioneze?
"Revoluţia m-a prins la CAP Otopeni"
- Cînd aţi fost certaţi, Adrian Mutu a declarat că nu vorbeşte cu un om care pe vremea lui Ceauşescu turna acid în baterii...
- Iar eu am spus că nu era nici o ruşine. Lucram la Automecanica şi turnam acid în baterii. Acuma, să nu se-nţeleagă că mă omoram eu cu munca, dar mai şi munceam.
- Unde v-a prins Revoluţia?
- A, la Revoluţie, nu mai turnam acid (rîde)! Eram la CAP Otopeni, un fel de şef de serviciu la un atelier de mase plastice. Aveau acolo nişte secţii adiacente, printre care şi una de mase plastice, se făceau nişte piese pentru IPRS Băneasa. Dar acolo nu prea mă mai duceam, aveam şef un machedon, mie îmi convenea că aveam carte de muncă şi legitimaţie de serviciu să arăt la miliţieni, că aşa era pe atunci, te mai întrebau de legitimaţie. Nici salariul nu îl ridicam, îl lua şeful ăsta al meu. La Automecanica, în schimb, unde lucram la un atelier de acumulatori, trebuia să te mai duci.
"Tata e cu iaurtul, nu cu politica"
- Nu aveaţi nevoie de bani fiindcă vă trimitea fratele dvs. din Germania?
- Trimitea Giovanni, plus că tata avea oi şi era şi şef la o gogoşerie pe la Hala Traian, se făceau bani frumoşi şi cu gogoşeria. Tata a avut şi 200 de oi la un moment dat. Giovanni ne trimitea pachete şi bani prin jucătorii cu care se întîlnea el acolo la meciuri, în cantonamente... El le dădea fotbaliştilor mărci, iar ei ne dădeau aici lei. Bine, cu banii ce să faci? Nu puteai avea mai mult de o casă, o maşină. În rest, blugi, adidaşi, ce se căuta la vremea aia. Pe tata, Dumnezeu să-l ierte, l-au luat de vreo trei ori la-ntrebări pe Legea 18, aia cu ilicitul, dar pînă la urmă l-au lăsat în pace.
- După fuga lui Giovanni n-aţi avut probleme?
- Păi, Giovanni a fugit prin '77, iar sora mea, prin '85. Abia în primăvara lui 1989 ne-au chemat la Securitate. Atunci mi-a fost un pic frică, era prima dată cînd dădeam peste aşa ceva. M-am dus la Cămătaru şi la Mateuţ, care jucau la Dinamo, şi le-am zis: "Băi, dacă mi se întîmplă ceva, interveniţi voi!". Dar mare lucru nu s-a întîmplat. Ăia mă tot întrebau de tata dacă face politică. "Tata e cu oile, cu iaurtul, cu brînza, nu cu politica", le tot zicem eu. Apoi m-au întrebat cum a fugit Giovanni, dacă ţinem legătura cu el prin cetăţeni străini care vin în Romania, chestii din astea.
"Dacă ştiam cum a fugit Giovanni, nu mai vorbeam acum nici eu cu dumneavoastră", le-am zis eu şi mi-au dat drumul. Cred că ne-au anchetat atunci, şi pe mine şi pe tata, mai mult pentru că tatăl lui Gigi asculta Europa Liberă şi apoi vorbea fel şi fel. Probabil că l-a turnat cineva şi cum eram în '89, cînd regimul se înăsprise rău, aşa am intrat în colimator. Tatăl lui Gigi nu se ferea. Avea şi o vorbă: "Să moară bîlbîitul şi după aia să mor şi eu". Din păcate, a fost invers, Dumnezeu să-l ierte, unchiul Tase a murit cu două săptămîni înaintea lui Ceauşescu.
"Soră-mea a fugit cu un paşaport fals"
- Sora dvs. cum a plecat?
- În '85, după o excursie în Bulgaria a rămas acolo, şi din Bulgaria, cu un paşaport fals, a plecat în Germania. Pe atunci, cu un paşaport fals plecai oriunde, habar n-aveau vameşii că e fals sau bun. Iar pe afară se rezolva un paşaport din ăsta (rîde). Ea terminase Comerţ Exterior şi ce viitor mai avea în Romania cu un frate fugit, cu unchi fugiţi şi aşa mai departe?
- Mircea Sandu a declarat recent că impresarii au luat şi de la morţi, şi de la vii şi a recomandat jucătorilor să renunţe la impresari şi să apeleze la un avocat.
- Are dreptate! În Romania, s-a tot luat de la morţi şi de la vii. S-au luat de toate! Nu cred că la noi se referă. În ceea ce priveşte partea cu avocaţii, sînt curios ce oferte vin de la cluburi pe adresa birourilor de avocatură. Dar poate ştie domnul preşedinte şi nu ştim noi...
"Prunea a ajuns mai inculpat ca noi"
- Aveţi mereu ceva de împărţit cu Ionuţ Lupescu şi cu Florin Prunea?
- Eu cu ei n-am nimic, ce să am de împărţit? Mi se pare că ei au cu mine cîte ceva. Am fost în relaţii bune cînd făceau pe sindicaliştii, am ieşit în stradă, şi eu şi Giovanni alături de ei, deşi era iarnă şi eram în relaţii excelente cu Mircea Sandu. A fost un miting al fotbaliştilor şi am considerat necesar să le fim alături. După care, din contestatari, au sărit în barca lui Mircea Sandu la prima arătare de ciolan. Uite aşa s-au repezit pe ciolan! Bun, s-au repezit, dar arătaţi-mi voi ce s-a schimbat în federaţie după venirea lui Lupescu şi a lui Prunea? Ce au adus ei în plus? Uite, Prunea zicea despre noi că sîntem inculpaţi. Între timp, a ajuns el mai inculpat ca noi. Eu şi Giovanni măcar sîntem într-o firmă privată, dar domnul Prunea e implicat într-un caz de corupţie din calitatea de funcţionar al FRF. Şi nu orice funcţionar, ci ditamai directorul pe probleme internaţionale! Dar asta nu se prea scrie, în schimb, e plin de ziarişti la procesul nostru, că-s mai frumoşi fraţii Becali sau Gică Popescu decît Prunea!
- N-au o imagine prea bună fraţii Becali în fotbalul nostru...
- Se poate. Dar pe mine nu mă interesează ce credeţi voi, ce crede Mircea Sandu sau ce cred suporterii. Mă interesează ce părere au jucătorii pe care-i avem sub contract. Arătaţi-mi unul nemulţumit de felul în care a lucrat cu noi. Sau vedeţi ce au făcut cu noi şi ce au făcut fără. Aici ar fi destule exemple favorabile nouă.
- Adrian Mutu e un astfel de exemplu?
- Adi e cel mai relevant exemplu din punctul ăsta de vedere.
"Giovanni e mai ocupat cu alte afaceri acum, cum ar fi cea cu energia eoliană. Bine, şi eu sînt implicat în afacerile astea, doar familiile le avem separat"
"Cînd Cristi şi Adelina mi-a propus să le fiu naş, am acceptat într-o secundă. O singură condiţie am pus: naşul de cununie e să fie şi naşul copiilor"
Pariul nr. 1: Ştefan Radu
Dintre jucătorii pe care fraţii Becali îi impresariază, miza cea mare în viitor se numeşte Ştefan Radu. "Mai are un an şi jumătate de contract cu Lazio, aşteptăm să vedem ce vor zice italienii, dar sînt şi alte oferte pentru el. Contează şi relaţiile noastre, dar contează mai ales valoarea jucătorului. Cînd Mitea a fost dat liber de Ajax, am avut varianta Lazio pentru el. Nu i-a convenit salariul. Acum regretă cu voce tare că-n loc de Lazio a ajuns pe nicăieri".
Nu ştie ce număr are licenţa sa
Cînd i-a fost retrasă licenţa de impresar în urma "Cazului Bratu", Ioan Becali a declarat: "Nu-mi pare rău decît de faptul că era licenţa cu numărul 001". Întrebat ce număr are licenţa sa, Victor Becali spune că "habar n-am, Giovanni ştia, că era simbolic. Dar ştii de ce i-a fost retrasă? Florin Prunea a zis că a luat comision de la Galata pentru transferul lui Bratu, iar regulamentar era să ia din banii jucătorului. Atunci, fratele meu i-a zis: <Bine, bă, mă acuzi tu pe mine că e moral să iau de la club, să am grijă de jucător, dar nu e regulamentar?>. Şi a aruncat legitimaţia".
Agentul FIFA întreabă ce s-a schimbat după venirea "lupilor tineri" la FRF
Răducioiu, Hagi, Mutu, Chivu, Marica, Zicu. Tablourile de pe pereţii firmei de impresariat a fraţilor Becali arată ca o mică istorie a fotbalului românesc de după 1990. Dintr-o ramă zîmbesc Hagi şi Victor Becali, acum mai bine de 15 ani. Cel din urmă, zîmbeşte: "Eu i-am spus lui frate-miu prima dată despre Gică. Prin '85, Sportul era în canonament la Kassel, în Germania, unde se stabilise Giovanni. <Du-te să vezi un machedon de-al nostru! Va ajunge mare>".
- Ce mai înseamnă să fii impresar în vreme de criză?
- Stai puţin, care criză? Criza financiară e una, care ne-a lovit pe toţi, iar criza de fotbalişti, alta. Pe noi asta ne-a lovit mai tare decît criza-criză. Mă şi gîndeam într-o zi că dacă m-aş apuca acum de impresariat, m-aş lăsa a doua zi de meserie.
- Şi de ce nu vă lăsaţi?
- Pentru că am clădit o firmă care ne-a adus faimă şi bani, pentru că avem atîţia angajaţi şi pentru că avem sub contract destui jucători tineri care pot avea viitor. Jucători care evoluează în România şi cărora nu le luăm comision din contracte. A, uite, atunci cînd voi ajunge să iau comisioane din contractele din ţară, mă voi lăsa. Înseamnă că s-a terminat. Cum să iei comision din cîştiguri de 3.000, 5.000 de euro pe lună?
Revistă de front cu Chivu
- Cînd luaţi comision din salariul de 3,5 milioane al lui Chivu, vă permiteţi, nu?
- Dar salariul ăsta n-a picat chiar aşa, din cer. Poate aţi uitat cîtă nebunie a fost în vara în care s-a transferat de la Roma la Inter. Mă întîlneam cu Cristi în fiecare dimineaţă la micul dejun şi făceam aşa, un fel de revistă de front. Era la Bucureşti, nici nu şi-a făcut vacanţa în acea vară. I-am spus de prima dată: "Cristi, o să apară tot felul de variante, de zvonuri. O să-ţi spunem în fiecare zi cum stăm, ca să nu fie cazul să te trezeşti şi să spui <stai, mie de ce nu mi-aţi spus de asta sau de asta?>. Azi apărea Inter, mîine Real, poimîine Barcelona şi tot aşa. La un moment dat, Cristi mi-a şi zis: "Nu-mi mai spune că o iau razna". A fost Inter, fiindcă Moratti l-a dorit cel mai mult.
- L-a dorit sau a oferit cel mai mult?
- Şi ce e rău că a "oferit cel mai mult"? Prima discuţie am avut-o însă cu Real. În toamna lui 2006, cînd au jucat cu Steaua în Champions League, m-am întîlnit cu Predrag Mijatovici la Marriott şi mi-a spus despre interesul lor pentru Chivu. În vară, în 2007, cînd au început tratativele, se vorbea deja şi de Inter, şi de Barcelona, m-a sunat Mijatovici. "Vino la Madrid, să negociem pentru Chivu". Eu eram în Franţa pentru transferul lui Tamaş la Auxerre. Îi zic: "Nu pot, dacă vrei, vino tu la Paris". N-a venit, era de la Real Madrid omul!
Cum îl servea Moratti pe Chivu cu cireşe
- Ştiaţi că nu va veni, nu?
- Domn'e, era posibil şi să vină. Uite, Milan a venit pentru Contra la Bucureşti. Cosmin era în cantonament cu echipa naţională la Săftica şi a apărut în "Marca" o declaraţie a lui Valdano, ceva de genul "Contra e al lui Real". E, Ariedo Braida, care e de-o viaţă la Milan, a luat avionul şi a venit la Bucureşti. Aici am şi semnat contractul dintre Cosmin şi Milan. N-am făcut mare tam-tam, pe atunci tot transferam jucători, ce iureş ar fi astăzi cînd am transfera un jucător din România la AC Milan!
- În plecarea lui Chivu la Inter, cît a contat comisionul dumneavoastră?
- Alegerea a fost a lui Cristi, sută la sută! Era de 4 ani în Italia, ştia campionatul, ştia ţara, ştia limba. Iar între ce oferea Inter şi ce oferea Real ori Barcelona, era o diferenţă de aproximativ un milion şi jumătate de euro pe an. Pe 5 ani, însemnau vreo 6-7 milioane în plus pentru Inter. Arată-mi mie unul să nu se gîndească la banii ăştia! Mancini l-a dorit foarte mult, dar pe Cristi l-a impresionat Massimo Moratti. Ăsta, miliardar adevărat, îi dădea lui Cristi cireşe din mîna lui, la el acasă. La plecare, sora lui Morratti, care e toată ziua pe lîngă echipă, ne-a spus: "Cristi Chivu va ajunge la Inter". Cum să nu te impresioneze?
"Revoluţia m-a prins la CAP Otopeni"
- Cînd aţi fost certaţi, Adrian Mutu a declarat că nu vorbeşte cu un om care pe vremea lui Ceauşescu turna acid în baterii...
- Iar eu am spus că nu era nici o ruşine. Lucram la Automecanica şi turnam acid în baterii. Acuma, să nu se-nţeleagă că mă omoram eu cu munca, dar mai şi munceam.
- Unde v-a prins Revoluţia?
- A, la Revoluţie, nu mai turnam acid (rîde)! Eram la CAP Otopeni, un fel de şef de serviciu la un atelier de mase plastice. Aveau acolo nişte secţii adiacente, printre care şi una de mase plastice, se făceau nişte piese pentru IPRS Băneasa. Dar acolo nu prea mă mai duceam, aveam şef un machedon, mie îmi convenea că aveam carte de muncă şi legitimaţie de serviciu să arăt la miliţieni, că aşa era pe atunci, te mai întrebau de legitimaţie. Nici salariul nu îl ridicam, îl lua şeful ăsta al meu. La Automecanica, în schimb, unde lucram la un atelier de acumulatori, trebuia să te mai duci.
"Tata e cu iaurtul, nu cu politica"
- Nu aveaţi nevoie de bani fiindcă vă trimitea fratele dvs. din Germania?
- Trimitea Giovanni, plus că tata avea oi şi era şi şef la o gogoşerie pe la Hala Traian, se făceau bani frumoşi şi cu gogoşeria. Tata a avut şi 200 de oi la un moment dat. Giovanni ne trimitea pachete şi bani prin jucătorii cu care se întîlnea el acolo la meciuri, în cantonamente... El le dădea fotbaliştilor mărci, iar ei ne dădeau aici lei. Bine, cu banii ce să faci? Nu puteai avea mai mult de o casă, o maşină. În rest, blugi, adidaşi, ce se căuta la vremea aia. Pe tata, Dumnezeu să-l ierte, l-au luat de vreo trei ori la-ntrebări pe Legea 18, aia cu ilicitul, dar pînă la urmă l-au lăsat în pace.
- După fuga lui Giovanni n-aţi avut probleme?
- Păi, Giovanni a fugit prin '77, iar sora mea, prin '85. Abia în primăvara lui 1989 ne-au chemat la Securitate. Atunci mi-a fost un pic frică, era prima dată cînd dădeam peste aşa ceva. M-am dus la Cămătaru şi la Mateuţ, care jucau la Dinamo, şi le-am zis: "Băi, dacă mi se întîmplă ceva, interveniţi voi!". Dar mare lucru nu s-a întîmplat. Ăia mă tot întrebau de tata dacă face politică. "Tata e cu oile, cu iaurtul, cu brînza, nu cu politica", le tot zicem eu. Apoi m-au întrebat cum a fugit Giovanni, dacă ţinem legătura cu el prin cetăţeni străini care vin în Romania, chestii din astea.
"Dacă ştiam cum a fugit Giovanni, nu mai vorbeam acum nici eu cu dumneavoastră", le-am zis eu şi mi-au dat drumul. Cred că ne-au anchetat atunci, şi pe mine şi pe tata, mai mult pentru că tatăl lui Gigi asculta Europa Liberă şi apoi vorbea fel şi fel. Probabil că l-a turnat cineva şi cum eram în '89, cînd regimul se înăsprise rău, aşa am intrat în colimator. Tatăl lui Gigi nu se ferea. Avea şi o vorbă: "Să moară bîlbîitul şi după aia să mor şi eu". Din păcate, a fost invers, Dumnezeu să-l ierte, unchiul Tase a murit cu două săptămîni înaintea lui Ceauşescu.
"Soră-mea a fugit cu un paşaport fals"
- Sora dvs. cum a plecat?
- În '85, după o excursie în Bulgaria a rămas acolo, şi din Bulgaria, cu un paşaport fals, a plecat în Germania. Pe atunci, cu un paşaport fals plecai oriunde, habar n-aveau vameşii că e fals sau bun. Iar pe afară se rezolva un paşaport din ăsta (rîde). Ea terminase Comerţ Exterior şi ce viitor mai avea în Romania cu un frate fugit, cu unchi fugiţi şi aşa mai departe?
- Mircea Sandu a declarat recent că impresarii au luat şi de la morţi, şi de la vii şi a recomandat jucătorilor să renunţe la impresari şi să apeleze la un avocat.
- Are dreptate! În Romania, s-a tot luat de la morţi şi de la vii. S-au luat de toate! Nu cred că la noi se referă. În ceea ce priveşte partea cu avocaţii, sînt curios ce oferte vin de la cluburi pe adresa birourilor de avocatură. Dar poate ştie domnul preşedinte şi nu ştim noi...
"Prunea a ajuns mai inculpat ca noi"
- Aveţi mereu ceva de împărţit cu Ionuţ Lupescu şi cu Florin Prunea?
- Eu cu ei n-am nimic, ce să am de împărţit? Mi se pare că ei au cu mine cîte ceva. Am fost în relaţii bune cînd făceau pe sindicaliştii, am ieşit în stradă, şi eu şi Giovanni alături de ei, deşi era iarnă şi eram în relaţii excelente cu Mircea Sandu. A fost un miting al fotbaliştilor şi am considerat necesar să le fim alături. După care, din contestatari, au sărit în barca lui Mircea Sandu la prima arătare de ciolan. Uite aşa s-au repezit pe ciolan! Bun, s-au repezit, dar arătaţi-mi voi ce s-a schimbat în federaţie după venirea lui Lupescu şi a lui Prunea? Ce au adus ei în plus? Uite, Prunea zicea despre noi că sîntem inculpaţi. Între timp, a ajuns el mai inculpat ca noi. Eu şi Giovanni măcar sîntem într-o firmă privată, dar domnul Prunea e implicat într-un caz de corupţie din calitatea de funcţionar al FRF. Şi nu orice funcţionar, ci ditamai directorul pe probleme internaţionale! Dar asta nu se prea scrie, în schimb, e plin de ziarişti la procesul nostru, că-s mai frumoşi fraţii Becali sau Gică Popescu decît Prunea!
- N-au o imagine prea bună fraţii Becali în fotbalul nostru...
- Se poate. Dar pe mine nu mă interesează ce credeţi voi, ce crede Mircea Sandu sau ce cred suporterii. Mă interesează ce părere au jucătorii pe care-i avem sub contract. Arătaţi-mi unul nemulţumit de felul în care a lucrat cu noi. Sau vedeţi ce au făcut cu noi şi ce au făcut fără. Aici ar fi destule exemple favorabile nouă.
- Adrian Mutu e un astfel de exemplu?
- Adi e cel mai relevant exemplu din punctul ăsta de vedere.
"Giovanni e mai ocupat cu alte afaceri acum, cum ar fi cea cu energia eoliană. Bine, şi eu sînt implicat în afacerile astea, doar familiile le avem separat"
"Cînd Cristi şi Adelina mi-a propus să le fiu naş, am acceptat într-o secundă. O singură condiţie am pus: naşul de cununie e să fie şi naşul copiilor"
Pariul nr. 1: Ştefan Radu
Dintre jucătorii pe care fraţii Becali îi impresariază, miza cea mare în viitor se numeşte Ştefan Radu. "Mai are un an şi jumătate de contract cu Lazio, aşteptăm să vedem ce vor zice italienii, dar sînt şi alte oferte pentru el. Contează şi relaţiile noastre, dar contează mai ales valoarea jucătorului. Cînd Mitea a fost dat liber de Ajax, am avut varianta Lazio pentru el. Nu i-a convenit salariul. Acum regretă cu voce tare că-n loc de Lazio a ajuns pe nicăieri".
Nu ştie ce număr are licenţa sa
Cînd i-a fost retrasă licenţa de impresar în urma "Cazului Bratu", Ioan Becali a declarat: "Nu-mi pare rău decît de faptul că era licenţa cu numărul 001". Întrebat ce număr are licenţa sa, Victor Becali spune că "habar n-am, Giovanni ştia, că era simbolic. Dar ştii de ce i-a fost retrasă? Florin Prunea a zis că a luat comision de la Galata pentru transferul lui Bratu, iar regulamentar era să ia din banii jucătorului. Atunci, fratele meu i-a zis: <Bine, bă, mă acuzi tu pe mine că e moral să iau de la club, să am grijă de jucător, dar nu e regulamentar?>. Şi a aruncat legitimaţia".
)
)
)
)
)
)
)
