VIDEO Patronul lui Utrecht: “Lasă Concordia, vaporul aşteaptă în apă, acum vorbesc despre Mihai Neşu!”

Gazeta Sporturilor a publicat joi un interviu tulburător cu Frans Van Seumeren, 61 de ani, patronul lui FC Utrecht şi omul a cărui firmă a scos la suprafaţă submarinul atomic rusesc Kursk. Chiar în timpul amplului dialog purtat de Gabriel Berceanu la Utrecht, presa din Olanda şi din Europa îl căuta pe Van Seumeren, încercînd să afle dacă firma lui va fi cea care va scoate la mal vasul italian de croazieră Concordia, eşuat recent.

Numai că el vorbea despre Mihai Neşu, fotbalistul şi omul care l-a cucerit. Vezi cum arată şi citeşte cum gîndeşte un patron din fotbalul olandez, în comparaţie cu patronii din România. Nu doar în comparaţie cu patronii cluburilor de fotbal, ci faţă de patroni în general.
Află ce-l motivează pe un tip autentic bogat şi care sînt valorile celui care spune: "Eu nu i-am făcut o promisiune lui Mihai Neşu. I-am spus că mereu va fi locul lui aici, adică mi-am arătat disponibilitatea pentru oricîte promisiuni".

Există oameni încîntători pe această lume, încîntători în imperfecţiunea lor asumată. Deschide ziarul şi întîlneşte-te cu un personaj care îţi va încălzi sufletul!

La 61 de ani, bărbatul se pregăteşte să plece în ultima provocare: o "plimbare" pe Drumul Mătăsii (Turcia-China). Între timp, va depăşi bariera celor 30 de milioane de euro investite în clubul de fotbal iar firmele lui vor continua să ridice şi transporte prin toate colţurile lumii obiecte care cîntăresc mii de tone

Director de companie la 23 de ani, ajuns în top 200 al celor mai bogaţi olandezi, locuieşte într-o casă modestă dintr-un sătuc lîngă Utrecht. Împreună cu soţia, a mers pe jos de acasă pînă la Atena. A fost felul lui de a cinsti spiritul olimpic în 2004. Apoi, cu bicicleta de la Berlin la St. Petersburg. "Nu banii îmi determină viaţa, ci provocările", spune adesea.

Patronul lui FC Utrecht are mai multe companii care se ocupă cu ridicarea şi transportarea de barje, containere sau instalaţii de mii de tone. Averea a completat-o cu afaceri în petrochimie, inginerie civilă şi operaţiuni portuare. Harta lumii e împînzită de proiectele lui reuşite: montează utilaje de rafinărie în Venezuela, mută conducte de 150 de tone în Quebec sau două reactoare de 1150 de tone în Kuweit. Mîndria cea mai mare rămîne scoaterea la suprafaţă a submarinului atomic Kursk, în 2001.

În spatele conturilor bancare, viaţa lui van Seumeren e construită din plăcerile pe care le avea din copilărie: pescuieşte în lacul din spatele casei, citeşte aproape zilnic, urmăreşte la tv doar ştiri şi meciuri de fotbal: "Pentru filme merg numai la cinema. Îmi place mult Julie Christie, pe fiica mea am botezat-o Larissa, numele eroinei pe care a jucat-o în Dr. Jivago". Fiica lui administrează acum fundaţia Seumeren, care oferă alimente săracilor din Benin şi îi învaţă carte pe copiii din Ghana.

Frans van Seumeren a divorţat la 32 de ani şi s-a recăsătorit. Spune că în 1983 toate afacerile i-au ajuns pe marginea prăpastiei, dar şi-a revenit iar în 2000 a cumpărat cel mai mare rival de pe piaţa olandeză. Din 2008 e patronul lui FC Utrecht.

Merge o dată pe an la Paris, cîte o săptămînă, ascultă Steve Winwood şi Peter Gabriel, şi recunoaşte senin că nu mai e de mult catolic, dar că redescoperă mereu sensul creaţiei "în plimbările mele pe jos, zile în şir, în tăcere, prin munţi".

Cu chipul bunicului din toate cărţile de poveşti ale lumii, vorbeşte despre Mihai Neşu ca despre un frate mai tînăr. Zîmbeşte a om bun şi rîde în hohote, îmbrăţişîndu-ne cînd facem cunoştinţă. Da, e excentric şi pentru olandezi.

"Sînt mult mai mulţi oameni, pe care îi cunosc şi sînt perfect sănătoşi, dar care în mintea lor mor sau au murit"

"Cînd eram tînăr, nu m-am visat nici măcar o dată un bărbat matur şi bogat. Însă voiam să fiu cel mai bun în absolut fiecare chestie pe care o făceam. Şi mă visam să devin un bărbat, cel mai bun în ceva. Cînd am devenit şi bărbat, şi cel mai bun într-un domeniu, bam! Dintr-o dată am fost bogat"
Frans van Seumeren

23 de ani avea Frans cînd a devenit director al companiei de familie van Seumeren, specializată în industrie petrochimică, transport, ridicarea şi transportarea de barje, containere şi utilaje grele

237 milioane euro era averea lui van Seumeren, estimată în iulie 2011 de quotenet.nl, plasîndu-l pe locul 120 între cei mai bogaţi olandezi

VAN SEUMEREN VORBEŞTE CU AFECŢIUNE DESPRE MIHAI NEŞU, LUCID ŞI EMOŢIONANT DESPRE VIAŢĂ ŞI SPORT: "CEL CARE SIMTE E MAI PUTERNIC DECÎT CEL CARE ŞTIE"

În loja privată de la etajul 4 al stadionului Gaalgenward te simţi ca într-un vechi port olandez, cu aer oriental şi tehnologie modernă. Van Seumeren priveşte meciurile dintr-o încăpere în care s-a transpus cu toate aparentele lui paradoxuri: un dulap vintage, din bucăţi de lemn jupuit, un bar cu inox, zeci de butoane şi comenzi, o sofa uriaşă cu perne turceşti. Pe pereţi, tricourile lui Gerrard, Kuyt şi Carragher, cu autograf. Iar deasupra, imagini cu submarinul Kursk.

Îl aşteptăm de cîteva minute, dar am ajuns prea devreme. Omul o să apară fix la şi jumătate, ne-am obişnuit cu sîcîitoarele precizii civilizate ale Olandei. Mă întorc spre un tablou cu chipul patronului, format din sute de fotografii miniaturale cu imagini din jocurile lui FC Utrecht de-a lungul anilor. Apoi, spre un perete acoperit în întregime cu un instantaneu: FC Utrecht-Sheffiel United, iulie 1973. Deasupra, cu litere mari: "No guts, no glory".

"Pe vremea aia şi eu jucam fotbal!", intră cu un zîmbet larg Van Seumeren. "Hai să ne aşezăm. Vă place la mine?"
Nu ai paria nici un cent pe faptul că e patronul echipei: rumen în obraji, jovial şi simplu îmbrăcat, închide des ochii cînd povesteşte ceva care îl emoţionează. Nu-şi calculează cuvintele, pur şi simplu retrăieşte intens senzaţia întîmplărilor.

"Să ai curaj şi să-ţi placă. La nebunie!"

- Domnule van Seumeren, aţi devenit mai fericit în ultimii trei ani, de cînd sînteţi patronul lui FC Utrecht?
- Ştiam dinainte să preiau proiectul că trebuie să fii nebun să finanţezi un club de fotbal. Am ştiut. Iar în ultimii trei ani am înţeles că trebuie să fii nebun rău de tot. Adică să ai curaj şi să îţi placă. Fireşte, la nebunie :) Mă simt bine făcînd ceea ce fac.

- Dar mulţumit sînteţi, cu felul în care a evoluat echipa în aceste ultime sezoane?
- Nu, nu sînt mulţumit cu ce am realizat pînă acum la FC Utrecht. Poate doar anul trecut, cînd am fost în grupele Europa League, am avut senzaţia că e posibil să îmi îndeplinesc obiectivul. Doar că e posibil, nu că sîntem aproape. Am avut un grup foarte bun, cu Van Wolfswinkel, care a ajuns la Sporting Lisabona, cu Mihai Neşu, cu Mertens, plecat la Ajax, sau Vorm, care joacă acum în Premier League. Obiectivul meu, de cînd m-am implicat, este ca FC Utrecht să fie o echipă de Top 5 în Olanda.

Despre Neşu: "E minunat omul ăsta!"

- Ce s-a schimbat după accidentarea lui Mihai Neşu?
- Trebuie să fim sinceri: s-a întîmplat ceva dramatic. Dramatic! Te sfîşie, mai ales cînd te uiţi la el şi ştii că e vorba de un sportiv. Bun, e o dramă şi în cazul unui om care îşi cîştigă altfel existenţa, dar acum e şi mai acut: nu îşi poate folosi corpul un om care făcea performanţă cu corpul lui! Prima iniţiativă a lui Mihai după accident a fost să facă Fundaţia, adică ceva pentru oamenii lui, pentru români. Păi asta e fantastic! Simplu şi fantastic. Noi ne-am gîndit să organizăm un meci în cinstea lui, iar el se gîndeşte să facă el ceva pentru alţii! Şi ştii ceva? Cînd i-am propus, personal, acest meci, m-a refuzat iniţial. Ce să mai spun? E minunat omul ăsta!

- Cine v-a cucerit întîi: Mihai sau fundaşul Neşu?
- Să ştii că îmi place omul, dar pe mine m-a cucerit jucătorul. Uau! Mereu să atace, să lupte, să rişte! Săriturile lui nebuneşti cu capul, intrările la sacrificiu, ceva teribil! Culmea, cînd îl vedeam cît e de firav, îmi creştea sentimentul de mîndrie că avem un astfel de jucător. Tipul slăbuţ, nu prea înalt, dar atît de bătăios!

- Sînt multe idei pe care am înţeles că le-aţi aplicat, atît în carieră cît şi în viaţă, şi pe care le regăsesc în cuvintele lui Mihai.
- El e un perfecţionist, ca şi mine. Mă consider un căţărător care de fiecare dată caută provocarea cea mai mare. Mihai a pierdut, cel puţin acum, din mijloacele sale, şi e mai greu la un om care vrea foarte mult de la sine.

No guts, no glory

- Un secret al succesului pentru antreprenorul anului 2011 în Olanda: lucrează cu oameni pe care îi cunoaşte din copilărie, foşti colegi, vecini. Nu e riscant?
- Hahaha! Da, aşa e. Prefer să am alături de mine, în orice fel de proiect, oameni care au crescut într-o cultură apropiată de cea în care am evoluat eu. Acest lucru aduce şi foarte multă eficienţă: aceşti oameni simt, intuiesc, înţeleg, uneori chiar fără cuvinte.Oamenii care simt sunt mai puternici decît cei care ştiu. Da, pot spune căm dacă am de ales între doi colaboratori cu acelaşi nivel de pregătire şi experienţă, îl voi alege pe cel crescut mai aproape de Utrecht. Nu e un capriciu, experienţa mi-a demonstrat că e drumul cel bun.

- Cînd vă bazaţi pe experienţă şi cînd pe intuiţie?
- Păi, cînd am acceptat să scoatem la suprafaţă Kursk, submarinul rusesc, am avut intuiţie, dar m-am bazat pe experienţă! (rîde zgomotos, mă bate cu palma pe genunchi, ca un bunic după o snoavă). Sînt foarte mîndru de ce am făcut în proiectul. O să-ţi spun şi de ce: adevărul era că nimeni, chiar nimeni nu se încumeta să-l scoată la suprafaţă! Asta e realitatea! Toţi se temeau de un eşec, iar la acest nivel ar fi fost un eşec zguduitor, care pune definitiv etichete pe o companie.

"Renunţi ca fotbalist, supravieţuieşti ca om"

- Cînd v-aţi gîndit să...
- Ştii ce vreau să-i transmit lui Mihai? Bine, eu şi el vorbim, ne întîlnim, dar m-am gîndit acum.

- Spuneţi-mi.
- Mihai, caută ţinte, apoi căi prin care să le atingi! Te ajut eu în privinţa ţintelor! Aşa îţi vei ocupa timpul construind şi, fără să ştii, viaţa ţi se va schimba.

Vezi AICI un mesaj video, în engleză,
transmis de Frans van Seumeren
prietenului său Mihai Neşu

- V-aţi gîndit la asta în timp ce vorbeam despre Kursk...
- Da, toate provocările mă tulbură: cînd l-am vizitat în clinica de recuperare pe Mihai, am fost şocat cît de optimist era. Mi-a spus: "Frans, stai liniştit că în 6-7 luni eu o să joc din nou!". Nici eu nu ştiam ce să mai cred atunci. Aş fi vrut să fie aşa, dar trebuie să accepţi viaţa aşa cum e, ca să poţi să o faci mai bună. Acum patru luni l-am găsit pe Mihai altfel: începuse să înţeleagă. Era mai trist, m-am temut chiar că sufletul lui se va întuneca. I-am spus: "Omule! E ghi-ni-on! Pur şi simplu ghi-ni-on! Şi atît! Gata!" (mă bate din nou pe genunchi).

- Sună de parcă, în plan mental, acceptarea finalului de carieră în fotbal îl ajută să meargă mai departe, în viaţă.
- E drept că vor fi momente grele pentru Mihai, pe care acum poate doar şi le închipuie, auzind din experienţa altora. Dar cred că secunda esenţială a fost cîştigată: a înţeles, acum cîteva luni, că s-a terminat cu fotbalul. Cînd a renunţat la el ca fotbalist, cred că Mihai a cîştigat supravieţuirea lui ca om. E doar părerea mea, dar eu îl văd ca un pas necesar.

Ritualul ziarelor: degete, hîrtie şi plăcere

- Care e următoarea călătorie temerară pe care o veţi face?
- În vara lui 2013 voi merge pe bicicletă, împreună cu soţia, de la Istanbul pînă în China. O să reconstituim Drumul Mătăsii. Dar gata! E ultima aventură, ultimul vis. Fireşte, doar din motive fizice, ultimul.

- Aţi confirmat încrederea părinţilor, preluînd afacerea familiei. Aţi performat şi aveţi o familie. Sînteţi între cei mai bogaţi olandezi şi patron al unui club de fotbal, din plăcere. Mai citiţi dimineaţa ziarul, cu emoţia din tinereţe?
- Haha! Nu apar eu prin presă, dar ştii multe despre mine! Da, întotdeauna aşa am să fac: întîi pagina de sport, apoi cea financiară. Mă trezesc şi găsesc pe masă trei ziare, aceleaşi de ani buni. Îmi arunc ochii pe prima pagină, apoi, zi de zi, trec direct la pagina de sport. Simt mirosul ziarului, hîrtia sub degete. E un mic ritual, o plăcere. Senzaţia nu se poate reproduce. De fapt, cred că ştii despre ce vorbesc :)

Vaporul scufundat în timpul interviului
"Patru telefoane am primi în timpul interviului vostru", îmi spune muşcîndu-şi buzele ofiţerul de presă al clubului. Situaţia vasului Costa Concordia (foto jos), naufragiat în Adriatica, a pus pe jar televiziunea naţională olandeză şi mai multe ziare din Europa, curioase să afle dacă Van Seumeren va repeta operaţiunea Kursk.

"Îmi pare rău, nu aveam de unde să ştim", încerc aiurea să mă scuz. Ofiţerul de presă mă linişteşte. Pentru Van Seumeren, ce  e de scos la suprafaţă, va fi. Oricum vasul era deja naufragiat. "Nu banii îmi determină viaţa, ci provocările!", repetă patronul lui FC Utrecht.

"Nimic din lume nu egalează sentimentul că eşti un bun, atunci cînd chiar eşti unul"

"Eu nu i-am făcut o promisiune lui Mihai Neşu. I-am spus că mereu va fi locul lui aici, adică mi-am arătat disponibilitatea pentru oricîte promisiuni"

30 milioane de euro a investit Frans van Seumeren la FC Utrecht, în perioda 2008-2011, echipa clasîndu-se în Olanda pe locurile 9, 7, şi 9 în ultimele trei sezoane