Articol de Cristina Negrilă - Publicat sambata, 02 iulie 2022 10:23 / Actualizat joi, 23 februarie 2023 15:11
Sunt Cristina Negrilă, editor GSP.ro, și vă aduc săptămânal povești care mi-au atras atenția și care cred că merită să fie citite.
Marquez, omul cu voința mai puternică decât titanul
Rar vedem atât de clar suferința unui sportiv. Chinul prin care trece pentru performanță. O rană urâtă developează un film pe care adesea refuzăm să-l procesăm. Marc Márquez, supercampion din MotoGP, își expune cicatricea de pe braț, lăsată de cele 4 operații la care a fost supus, și ne arată drumul înapoi către un vis. O face pentru el, dar e, în același timp, un exemplu pentru oricine.
- Cicatricea de pe brațul drept al lui Marc Marquez, după cele 4 operații la care a fost supus (foto: Instagram)
Nu contează de câte ori ai căzut. Ridică-te! Credeți-l, el a căzut de multe ori. Atât de rău încât s-a temut că nu va mai putea reveni. Uneori s-a ridicat mai greu, dar a refuzat să rămână la pământ. S-a temut, a plâns de furie și de neputință. De ciudă că i se întâmplă așa ceva, s-a târât, s-a ridicat clatinându-se. A trebuit să facă pași înapoi pentru a-și aduna forțele și pentru a înainta, în cele din urmă. Dar refuză cu încăpățânare să cedeze.
- Radiografia cu osul rupt
Ce-l motivează? Pasiunea pentru sport, pentru motociclism. Adrenalina.
Ne place victoria, ne plac medaliile și locul 1, strălucirea. Avem de prea multe ori tendința să trecem ușor peste drumul parcurs până sus. Subestimăm efortul și dăruirea sportivilor, aruncăm cu: „Ia uite-l p-ăsta! Nu e în stare de nimic!” pentru o clipă de slăbiciune din mii de ore de muncă. „Nimicul” ăla e o clipă dintr-o călătorie plină de obstacole, de antrenamente epuizante. Povestea lui Marc Márquez e povestea fiecăruia dintre noi, indiferent ce facem. E sacrificiu. El caută performanța, unii caută doar să supraviețuiască, să mergem înainte.
El e sportiv de elită. Și ce sportiv! OPT titluri mondiale (dintre care 6 la clasa regină) la viteze amețitoare pe o motocicletă, sfidând gravitația, logica și, uneori, moartea! Poate vi se pare că dramatizez, dar e doar realitatea.
E o muncă titanică în spatele rezultatelor obținute de pilotul de la Repsol Honda. Nu e loc de greșeală, orice pas fals îl poate costa enorm. Așa cum s-a întâmplat în 2020, la Jerez, când spaniolul a căzut de pe motocicletă și și-a rupt brațul drept. Iar de atunci nimic n-a mai fost la fel. A trecut prin 4 operații și speră doar să se poată bucura din nou de competiție când se va recupera.
Mulți dintre noi ne întrebăm: merită?! Răspunsul îl are Marc. Da, merită! Când faci ceva cu pasiune, când te trezești dimineața și ai tot ce-ți dorești, nu-ți lipsește nimic, dar continui sa tragi de tine pentru că iubești cu adevărat ceea ce faci, răspunsul e mereu același: merită!
Márquez e la a 4-a operație la același brat, în același loc. Prima intervenție a însemnat și montarea unei plăci de titan care să faciliteze fixarea humerusului (n.r. - osul cuprins între umăr și cot, care formează scheletul brațului). A forțat revenirea pe circuit după doar 5 zile, iar placa s-a rupt, necesitând o a doua intervenție. Da, chiar și plăcile de titan se pot rupe! Cine ar fi crezut?!
Humerusul este foarte solicitat din punct de vedere biomecanic în rotația brațului, iar pe motocicletă pilotul este expus unei suprasolicitări.
Când credea că lucrurile încep să se așeze, doctorii i-au găsit o infecție și a fost nevoie de o a treia operație, una care a durat 8 ore! Pentru că recuperarea nu a decurs așa cum trebuia, la sfatul medicilor, Marquez a decis să se opereze pentru a 4-a oară. Doctorii i-au fixat o nouă placă de titan cu mai multe șuruburi.
- Radiografie
De parcă nu erau suficiente ghinioane, pilotul s-a confruntat și cu două episoade de displopie (n.r. - tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui obiect), din cauza căzăturilor suferite pe circuit.
Sunt încă motivat să revin și accept riscul. În ziua în care nu voi mai putea accepta riscul îmi voi încheia cariera.
- Marc Marquez
Marc vrea să se urce din nou pe motocicletă, pentru un vis. Același vis obsedant: un nou titlu de campion. Mulți nu cred că va mai reuși, pentru că efortul la peste 300km/h e unul suprauman. Ai nevoie de toată forța, de un braț sută la sută apt pentru a ține motocicleta pe circuit.
Va mai reuși să câștige un nou titlu mondial? Nimeni nu știe. Ce știm cu certitudine e că Marc crede și luptă. E un vis nebun, dar dacă nu ar crede în el, lupta ar fi deja pierdută.
Cel supranumit „Furnica” (are doar 1,68 m) a apărut într-o lume a lui Valentino Rossi și și-a făcut loc în istorie. Nu e cel mai iubit, titlu adjudecat de Rossi, care deși retras încă populează circuitele de fani cu celebrul 46. Dar Marc are mentalitate de campion și, uneori, cea mai mare victorie nu înseamnă titlul suprem, ci fiecare luptă câștigată cu tine însuți. Ca lupta asta pe care vrea și crede că o va câștiga. Cu propriile limite, cu propriul corp suprasolicitat pentru a-și trăi din nou visul.
M-am simțit îngrozitor după a 4-a operație. Am avut dureri mari. Știam că durerea e normală după o intervenție, dar câteva zile a fost greu de tot. Acum mă simt bine, durerea a dispărut. Mă simt motivat și entuziasmat să revin la antrenamente când medicii îmi vor da voie. Motivația mea vine din pasiune și entuziasm.
Rafa Nadal e un exemplu pentru mine. Când toți îl credeau terminat a fost capabil să treacă peste orice durere și să triumfe iar. Știu prin ce suferință a trecut și tocmai d-asta e un idol pentru mine: deși nu e în cea mai bună formă a lui, e capabil să câștige un turneu ca Roland Garros. Îmi amintesc că a recunoscut într-o conferință că durerea i-a schimbat starea de spirit și am înțeles atât de bine asta.
- Marc Marquez, într-o scrisoare deschisă adresată fanilor
Viața lui Coentrao după fotbal
- Fabio Coentrao în tricoul lui Real Madrid (foto: Imago)
Fabio Coentrao are 34 de ani, dar a spus deja adio fotbalului în urmă cu un an. Spre deosebire de alți jucători ca Ibrahimovic (40 de ani) sau Dani Alves (39 de ani) care nici nu se gândesc să-și încheie cariera, Fabio a decis să pună pe primul plan un alt vis: să calce pe urmele tatălui și să preia afacerea familiei.
Fabio reprezintă o nouă generație de antreprenori și crede că pescuitul e o activitate cu potențial în viitor. Vrea să facă ceva și pentru alții, să asigure locuri de muncă pentru oamenii din Vila do Conde (la 30 km de Porto). Investițiile necesare pentru recondiționarea unei bărci de pescuit sunt uriașe: aproximativ două milioane de euro! A aplicat pentru a accesa fonduri și speră să-și vadă visul realitate.
Coentrao și-a cumpărat prima barcă pe vremea când juca la Real Madrid. Acum are o flotă de 3 bărci de pescuit și o echipă de aproximativ 45 de persoane care lucrează pentru el: „Mulți oameni tineri, dar și câțiva foarte experimentați. Vreau ca atunci când voi ajunge la 40 de ani să am 10 astfel de bărci.
Când eram copil și începusem să joc fotbal, îmi doream să joc la Real Madrid. A fost un drum lung, un drum greu. Știu că și acest nou vis va fi dificil de îndeplinit, poate mai dificil, dar sunt un tip optimist, am multă încredere în mine”, spune fostul fotbalist.
Tata avea o barcă și obișnuia să meargă la pescuit, iar eu îl însoțeam mereu când eram copil. Marea era viața mea... Iubesc marea și pescuitul. E și o meserie pentru noile generații.
Am știut că voi pune ghetele în cui într-o zi și că va trebui să urmez o nouă cariera. Afacerea asta e fericirea mea și asta e viața pe care îmi doresc să o duc.
- Fabio Coentrao
După peste 20 de ani de carieră în fotbal, 13 trofee adunate în Portugalia și Spania, printre care două Ligi ale Campionilor câștigate cu Real Madrid, Fabio privește cu entuziasm spre noua provocare. Și pare determinat să reușească și în noua aventură.
A salvat un cățel în timp ce alerga la maraton
Khemjira Klongsanun a avut parte de o întâmplare neobișnuită în timp ce alerga la un maraton în Thailanda. Cursa i-a oferit o surpriză după aproximativ 11 kilometri parcurși, când a remarcat cum alți concurenți încercau să ocolească un obstacol. Khemjira s-a oprit și a văzut că era vorba despre un cățeluș. Micuțul tremura din toate încheieturile și pentru că nu a găsit nicio altă variantă pe moment, a luat animaluțul în brațe și și-a continuat alergarea. Nu l-a lăsat jos până la final. 30 de kilometri!
După cursă, a postat o imagine înduioșătoare cu medalia obținută, iar lângă ea patrupedul vizibil epuizat. Lucru normal, doar ce încheiase un maraton. :D
Khemjira a făcut apel către stăpânul cățelului să vină să-l ia, însă fără succes. Atunci, a decis să-i ofere chiar ea un cămin. L-a luat acasă, l-a botezat Chom Bueng, după numele maratonului, și i-a făcut cunoștință cu ceilalți doi câini ai ei.
„Părea pierdut. Nu erau case în jur, nu era niciun alt câine prin preajmă și nici oameni. Așa că am luat cățelul de acolo pentru a-l scoate dintr-un mediu periculos. A fost o adevărată provocare să alerg cu el în brațe. A fost de două ori mai obositor decât un maraton normal, dar a meritat. E adorabil!
L-am dus la veterinar pentru un control, a fost vaccinat și se simte bine. Sunt foarte fericită că l-am salvat. E un băiat isteț și sunt sigură că va fi fericit în familia mea”.
Timpul a trecut, iar cățelușul salvat la maraton e acum un dulău în toată regula :D
Până la următoarea întâlnire pe mail, vă aștept pe GSP.ro pentru știrile de zi cu zi. Iar dacă aveți ceva să-mi spuneți, poate chiar o poveste sensibilă de semnalat, îmi puteți scrie oricând pe [email protected].