Al doilea editorial scris de Juca Kfouri, reputatul jurnalist brazilian: „Messi și Maradona mă binedispun aproape la fel de mult ca Pelé”

de Delia Marinescu 

La 69 de ani, Juca Kfouri este unul dintre cei mai importanți jurnaliști sportivi din Brazilia, fiind de mulți ani editorialist la popularul cotidian paulista Folha. A studiat științele sociale, la Universitatea din São Paulo, și e autorul cărții "Mărturisesc că am pierdut". 

Fan al lui Pelé, e convins că Perla Neagră a strălucit cel mai mult în fotbalul mondial. Mai mult decât Messi. Mai mult decât Maradona. Chiar dacă îi consideră pe amândoi "geniali". 

Ieri, v-am prezentat un prim editorial scris de Juca în această dezbatere globală: "Cine este cel mai bun jucător din istorie?".

Azi, al doilea, publicat de reputatul ziarist în Folha de São Paulo. 

" Messi și Maradona mă binedispun aproape la fel de mult ca Pelé"

de Juca Kfouri

„Sunt discuții atât de inutile și e mai bine să nu participi la ele. Dar cum să reziști?

Deja mi-am jurat mie însumi că n-o să mă mai contrazic niciodată cu cei care se îndoiesc că Regele Pelé e până azi de neînvins.

Și nici cu cei care se îndoiesc că Flamengo a fost campioana Braziliei în 1987.

Sunt mai mult decât convins că cine nu l-a văzut pe Pelé jucând tinde să creadă că Diego Maradona l-a întrecut, iar că acum, Lionel Messi îl bate de departe.

Întrucât Pelé a jucat împotriva nimănui, a dat goluri cu echipe de amatori, bla bla bla.

Și întrucât Confederația Braziliană de Fotbal și Tribunalul Suprem Federal garantează că Sport Recife a fost campioana Braziliei în 1987, căci Flamengo a evitat meciul, de frica puterii pernambucanilor, deși Sport nu avea niciun jucător destul de bun pentru a putea fi convocat la naționala Braziliei.

De asemenea, mi-am promis mie însumi că nu o să mai creez polemici despre Mondialul cluburilor (n.r. Copa Rio) câștigat de Palmeiras în 1951.

„Ador Argentina”

Dacă apăr evidentul despre Pelé o fac pentru că sunt nostalgic, deși îi consider pe Messi și Maradona geniali, iar ei mă binedispun aproape la fel de mult precum Regele.

Ah, de asemenea, nu îi accept, pentru că amândoi sunt argentinieni, deși ador Argentina, fotbalul ei, muzica ei, literatura și îl consider pe pilotul Juan Manuel Fangio mai bun decât Ayrton Senna.

Neg titlul echipei Sport, pentru că sunt sudist și am prejudecăți față de locuitorii din nord-est, chiar dacă nu fac nicio diferență între brazilieni și faptul că îmi petrec frecvent vacanțele în Pernambuco.

Și pe cel al echipei Palmeiras, pentru că țin cu Corinthians. Ceea ce nu mă împiedică să cred că lotul Palmeiras din 1996, precum și cele două loturi ale echipei Sport, sunt unele dintre cele mai bune pe care le-am văzut.

„Ce tip straniu e editorialistul ăsta!”

Când mă uit în urmă, în ciuda faptului că l-am văzut jucând pe Pete Sampras, consider că Roger Federer e cel mai bun jucător de tenis din istorie. Dar sunt nostalgic...

Așa cum Michael Jordan e în baschet, deși am văzut genii înaintea lui.

E chiar așa.

Pentru că m-am entuziasmat în legătură cu cei care au făcut parte din guvernul condus de Fernando Henrique Cardoso, am devenit PSDB-ist (n.r adept al Partidului Social Democrat Brazilian).

Pentru că am fost împotriva suspendării Dilmei Rousseff, am fost numit PT-ist (n.r adept al Partidului Muncitorilor).

Pentru că am numit-o președintă, așa cum o numeam deja pe Patrícia Amorim, președinta clubului Flamengo, cu mult înainte ca Dilma să viseze la această poziție și ca dicționarul să consacre termenul la feminin, nu sunt doar PT-ist, ci și ignorant.

Nu am fost niciodată PSDB-ist, așa cum nu sunt nici PT-ist, deși sunt convins că Lula este închis fără să existe probe și deși am votat cu Fernando Haddad, al doilea Fernando care a primit votul meu pentru funcția de președinte.

Dar ai votat cu Fernando Henrique fără să fii PSDB-ist? Și cu Haddad fără să fii PT-ist? Cum e posibil?, ar întreba un cititor extremist.

Ciudat, nu? Ce tip straniu e editorialistul ăsta!

„Corinthians, victima lui preferată”

Voiați să votez cu cine e acum acolo?

Aveți răbdare! 

Și cum să reconciliezi admirația față de Pelé cu cea pentru Corinthians?

Pelé e chiar cel care, timp de 11 an, nu i-a lăsat nici măcar o singură victorie lui Corinthians în fața lui Santos și a dat 50 de goluri în 49 de jocuri împotriva lui Corinthians - victima lui preferată.

Altă discuție dezonorantă e cea despre cel mai mare pugilist din istorie. Ignorând faptul că nu consider boxul un sport, Muhammad Ali nu are termen de comparație. Cel mult îl accept pe Cassius Clay fiind mai bun.

Doar că acolo intrăm pe un teren și mai alunecos, cel al religiei.

Pentru că respect în aceeași măsură toate religiile și îi invidiez pe cei care au orice tip de credință – pentru că trebuie să fie un confort – fug de discuție ca un ateu ce sunt.

Deși îl admir pe monseniorul Paulo Evaristo Arns, arhiepiscop emerit din São Paulo. Pelé al Bisericii Catolice. Sau Jordan. Sau Muhammad Ali.

Chiar că trebuie să fiu un tip de înțeles”.