Articol de GSP - Publicat joi, 22 martie 2012 00:00 / Actualizat joi, 22 martie 2012 11:27
Transmisiunea live de pe stadionul White Hart Lane explică perfect o lume complet diferită de cea pe care sîntem obişnuiţi s-o trăim.
Fabrice Muamba, căzut pe gazon, cu gura-n iarbă, muşcînd pământul, este pe cale să-şi întîlnească moartea: un singur cadru, de 7 secunde, într-o lentă deschidere, pe măsură ce operatorul realizează că transmite convulsii, nu simulări, un sfîrşit, nu o întrerupere.
Pentru cei care n-au urmărit ştirea: sîmbăta trecută, în minutul 41 al meciului Tottenham Hotspur – Bolton Wanderers, Muamba s-a prăbuşit pe teren, din senin. Paramedicii au încercat să-l resusciteze pe teren, după care l-au transportat urgent la un spital din apropiere, unde fotbalistul a ajuns în stop cardiac şi în comă. Medicii au avut nevoie de mai mult de o oră pentru a-i reporni inima.
Muamba e acum mai bine, respiră singur şi chiar şi vorbeşte puţin. S-a întors din morţi.
Asta e ştirea. Eu vreau să vă spun ceva despre cadrul de 7 secunde care-l arată pe Muamba în agonie – şi despre cele aproape 8 minute care au urmat pe stadionul din Tottenham. Iată filmul:
Ştiu că n-aţi avut răbdare. Nu se-ntâmplă nimic în filmul ăsta, nu? E lent, trenează. E moale. Lipseşte tragedia, lipseşte disperarea.
Ai vrea?
Este voyeurism fără orgasm – ne uităm ca să ne excităm, nu? Păi unde-i excitaţia aici? Tocmai ăsta-i tîlcul. Respectul faţă de un om care se zbate – la propriu! – pentru viaţa lui.
Ai vrea să te privească sute de mii de oameni în timp ce horcăi şi te contorsionezi în spasmele morţii, cu inima oprită, în timp ce ţi se-ntunecă lumea, în timp ce-ţi bubuie adrenalina-n creier, în timp ce înţelegi, cu ultimele scîntei de conştienţă, că groaza asta e ultimul lucru pe care-l vei simţi, că nimeni nu te poate ajuta, că sfîrşeşti inexplicabil, la 23 de ani, cu cel puţin jumătate de secol mai devreme decît sperai?
Ai vrea să te privească sute de mii de oameni în timp ce medicii sfîşie hainele de pe tine, îţi rup coastele în timp ce încearcă să-ţi repornească inima, îţi şterg balele, brutal, înainte să-ţi facă respiraţie gură la gură?
Ai vrea să tresară sute de mii de oameni o dată cu tine, cînd defibrilatorul te aruncă, sub şoc, în aer?
N-ai vrea. De-aia şi trenează transmisiunea. Din respect.
Dar, în spatele încetinelii filmului, un ocean de semnificaţii.
Camerele video, la distanţă
Sinopsisul celor 8 minute ale filmului:
TC. 0.00-0.07: Muamba se zbate pe iarbă. Medicul încearcă să-l răstoarne cu faţa-n sus. În jur, jucători, arbitrul, par să realizeze că se întîmplă ceva grav. Trans înapoi, operatorul deschide cadrul.
TC: 0.15: Cadru neutru. Comentatorul anunţă că echipele medicale vin în fugă spre Muamba din ambele părţi ale terenului.
TC: 0.22-0.30 Cadru general. În plan secund se distinge grupul de medici care încearcă să-l readucă în simţiri pe Muamba. Comentatorul spune că suferinţa fotbalistului e atît de gravă încît camerele video vor rămâne la o distanţă sigură de locul incidentului. (Cum? "O distanţă sigură"? Păi unde e sîngele, unde sunt grimasele, filmate în gros-plan? Unde este entertainmentul nostru? Unde-i exclusivitatea unei morţi transmise live?)
TC: 0.43-0.55 Liniştea (liniştea!) de pe stadion este spartă de o scandare: Faaa-brice Muam-ba! Faaa-brice Muam-ba! Prim-plan cu antrenorul de la Bolton Wanderers (echipa lui Fabrice) care cere mai multe detalii.
Lacrimi pentru adversar
TC: 1.00 Comentatorul spune că incidentul pare din ce în ce mai serios.
TC: 1.31 Cadru din tribune. Trei femei îşi ţin mîinile la gură, cu palmele împreunate ca pentru rugăciune.
TC: 1.38 Cadru din tribune. O femeie îngrijorată.
TC: 1.41 Cadru din tribune. O femeie îngrijorată alături de un adolescent uluit (foto).
TC: 2.00 Comentatorul spune că, din ce vede el, paramedicii încearcă să-l resusciteze pe Muamba.
TC: 2.16 Cadru din tribune. O femeie plînge.
TC: 2.40-2.55 Plan cu public în picioare, urmat de cadru cu o femeie cu ochii în lacrimi. Spectatorii scandează iar numele lui Muamba.
TC: 2.58 Un cuplu în vîrstă. Bătrîna plînge în hohote.
TC: 3.20 Comentatorul spune că nu mai e nici un dubiu acum privind seriozitatea acestui incident. El mai spune că, atunci cînd cineva încearcă să strige, restul spectatorilor îi cer imediat să înceteze.
TC: 3.30-5.00 Cadre generale care alternează cu imagini din public. Spectatorii scandează numele jucătorului. Prim-planuri cu spectatori, femei sau bărbaţi, uluiţi sau cu lacrimi în ochi. Toată lumea e în picioare.
"Ar fi imprudent să vorbim prea mult"
TC: 5.25-5.35: Comentatorul: "Ar fi, probabil, imprudent din partea noastră să vorbim prea mult în momente ca acestea; continuă eforturile de resuscitare a lui Fabrice Muamba".
TC: 6.00-6.25 Arbitrul încearcă să scoată echipele de pe teren. Publicul continuă să scandeze numele lui Muamba.
TC: 6.25: Explozie de aplauze pe stadion. Publicul se ridică în picioare. Comentatorul anunţă că Muamba e scos pe targă. Cadru cu grupul de medici care ies cu targa de pe teren. Publicul aplaudă. Prim-planuri cu feţe grave.
TC: 7.34-7.51: Primul fluier de la declanşarea crizei. Arbitrul pleacă la vestiare, urmat de echipe, în aplauzele a 30 de mii de spectatori. Final.
Suferinţa nu e un spectacol
Această transmisiune de aproape 8 minute explică perfect o lume complet diferită de cea pe care sîntem obişnuiţi s-o trăim. E o lume în care presa transmite fapte, nu umiliri. Respectul faţă de subiect rămîne prima regulă a acestei vechi vînători, în care presa caută mereu hrană vie pentru public.
Dar ce ziceţi despre spectatori? Meciul se juca pe stadionul din Tottenham, Fabrice era de la adversari. 30 de mii de oameni au înţeles tragedia şi au respectat lupta lui Fabrice. Cum s-a întîmplat asta? Nu din instinct, ci din educaţie. Aceşti oameni au fost educaţi să înţeleagă că suferinţa semenilor nu este şi nu poate fi un spectacol şi că, în sine, nu este subiect de curiozitate publică. Execuţiile publice sunt dezgustătoare, sub orice formă ar veni. Umanitatea e definită şi, sau mai ales, de lucrurile pe care nu le face, în ciuda instinctelor.
"We’re going to end this blog now"
Pe site-ul The Guardian, unde un editor a făcut live-blogging de la meci, transmisiunea se încheie cu următoarea frază: "We’re going to end this blog now; it doesn’t feel appropriate to carry it on indefinitely while a man fights for his life."
Nuanţele limbii engleze, aproape intraductibile: "Nu simţim că e potrivit" ar fi o traducere, uşor forţată, dar poate mai aproape de sensul exprimării.
Ce regulă bună. Ce simţi că trebuie să faci, ce ajungi să faci şi ce spune asta despre tine?
ULTIMĂ ORĂ
"A fost mort 78 de minute!"
Doctorul lui Bolton, Jonathan Tobin, a dezvăluit ieri că Fabrice Muamba a fost "mort efectiv" mai mult de o oră! "48 de minute înainte de a ajunge la spital şi încă o jumătate de oră după. Inima avea activitate electrică, dar zero activitate musculară". Tobin a mai spus: "Fabrice a fost supus, în total, la 15 şocuri electrice cu defibrilatorul". Cum e acum? "E bine. Semnele de recuperare continuă".
"De ce s-a oprit meciul?"
După ce a ieşit din comă, începînd să vorbească, Fabrice Muamba a vrut să afle de ce a fost oprit "sfertul" de Cupă cu Tottenham! Tatăl său, Marcel, i-a răspuns sec: "Din cauza ta". Şi i-a spus scorul (1-1) din minutul 41 al opririi meciului. După care mijlocaşul lui Bolton a insistat şi a întrebat: "Şi am pierdut?". Meciul Tottenham - Bolton se va rejuca marţi, 27 martie.
Mesaj de la Abidal
Printre multele semnale de susţinere, Muamba a primit un mesaj emoţionant şi de la Abidal. Fundaşul francez al Barcelonei, care aşteaptă să facă transplant de ficat, a postat pe o reţea de socializare: "Fabrice Muamba, sînt cu toată inima alături de tine şi de familia ta".
VLAD PETREANU, AUTORUL ACESTUI ARTICOL: "Sînt un jurnalist clasic. Un observator" (@Petreanu)
Vlad Petreanu, 44 de ani, se descrie astfel pe blogul său, Amar de Zi: "Sînt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta de peste 20 de ani - jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei «moderne», de vedetă".
Acum, Vlad moderează talk-show-ul X-press, sîmbătă seara, la postul B1. A început în presa scrisă, la cotidianul Azi, a fost redactor-şef adjunct la Ultimul cuvînt, apoi redactor-şef la Jurnalul Naţional. Este în televiziune din 1994. Mai întîi la Tele 7 abc, iar din 1998 la Antena 1. Pînă în decembrie 2007 a fost director editorial al Departamentului Ştiri Antena 3, coordonînd şi prezentînd ulterior emisiunea "Reporter Special", la Antena 3. Din 2010 este la B1.
)
)
)
)
)
)
)
