Darijo Srna, între iadul din Iugoslavia și bombardamentele din Ucraina » Mărturii tulburătoare: „Au vrut să-mi ia casa în '90. Mi-au luat-o în 2014 şi acum vor să o facă din nou!”

• Traducere și adaptare The Guardian

În timp ce Darijo Srna conducea la sud-vest de Kiev, noi versiuni îngrozitoare ale unor imagini pe care nu reuşise să le îngroape suficient de adânc i-au trecut prin faţa ochilor. Era la volan de 36 de ore - mai făcea cu schimbul cu un partener de călătorie, dar găsea somnul imposibil.

Darijo Srna: „Scene care m-au dus înapoi în timp”

Când a coborât prima dată din maşină, a realizat că o combinaţie de Red Bull şi adrenalină pură îl purtase până la Zagreb.

„Am văzut o mulțime de scene dificile de-a lungul drumului care m-au dus înapoi în timp: în 1990, acasă, în Croația”, spune el, cu o uşoară ezitare.

+10 FOTO

„Copii care își părăsesc casele, o mulțime de familii cu lucruri împachetate în saci. Momente dificile. Dar trebuie să credem că totul va fi bine. Nu avem altă soluție”. 

Srna, în vârstă de 39 de ani, este acum în siguranță și alături de familia sa, dar nu se poate gândi la altceva decât la Ucraina. El a fost un simbol când juca la Șahtior Donețk, unde a rămas timp de 15 ani, în ciuda ofertelor de la echipe europene mult mai mari. 

Din 2020, este directorul lor sportiv. Dragostea lui pentru țară și suferința uriaşă provocată de atrocităţile din Ucraina sunt foarte profunde. El simte şi mai puternic aceste emoţii având în vedere că, de la începutul războiului din Iugoslavia, tragedia a fost un fir prea proeminent în viața lui Srna. 

„Au vrut să-mi ia casa în 1990; au luat-o în 2014; acum vor din nou să-mi ia casa, casa noastră”, spune el. "Cred că asta este deja prea mult!".

„Indiferent dacă le dai un dolar sau 100.000, ei sunt fericiți”

Războiul l-a lipsit pe Srna de oameni și locuri pe care le iubește. Unul din ele este Donețk, unde nu a mai fost de când grupurile separatiste susținute de Rusia au declanșat conflictul în Donbas acum opt ani.

Şahtior, clubul minerilor din regiune, de 13 ori campion naţional din 2002, nu s-a mai putut întoarce de atunci. 

„Am plecat cu trei zile înainte să înceapă să bombardeze aeroportul în 2014. Deja intraseră în oraș, dar nu mă așteptam să se întâmple ceva. Donețk este un loc liniștit și a primit întotdeauna cu drag străinii, la fel ca restul Ucrainei”.

„Ucrainenii sunt oameni buni. Nu au atacat niciodată pe nimeni. Indiferent dacă le dai un dolar, 100 sau 100.000, ei sunt mulțumiți și fericiți. Ei nu merită nimic din toate astea. Evident, o persoană are o părere diferită și vom face tot ce putem pentru a o schimba”.

„Au fost doar două zile, dar le-am simțit ca 22”

Şahtior s-a mutat la Kiev de când a fost forţată să plece din Doneţk, în 2014, dar acum a trebuit să-şi părăsească şi casa temporară. 

Srna spune o poveste lungă, complexă și tulburătoare a modului în care jucătorii și personalul au fost ajutaţi să plece, după ce au primit sfaturi contrastante şi diferite niveluri de ajutor din partea ambasadelor.

Pe 24 februarie, după ce a auzit primele explozii, Srna a luat legătura rapid cu directorul executiv al clubului, Serhi Palkin, pentru a găzdui cât mai mulți dintre angajați (străinii, dar și acei ucraineni care nu aveau unde să meargă în apropiere) în hotelul lor obișnuit.

"Am fost calm, dar mi-a fost și teamă”", spune el. „Am mai trecut prin asta înainte. Clubul a propus două autobuze pentru toată lumea, dar nu a fost nimeni care să şi spună: „Da, veţi fi în siguranţă pe drum”. 

A doua zi, ambasadele spuneau că nu pot ajuta, că nu era sigur, a trebuit să stăm la hotel. 

Atunci cam începi să intri în panică. În primele două zile erau enorm de multe ştiri, unele false. Primeam multe telefoane de la prieteni și familie care spuneau: „Pleacă, pleacă!”. Ești sub presiune și nu este ușor să rămâi liniştit în acel moment”. 

„A fost haos. Trebuie să iei decizii bune. Situația este sub control, dar de fapt nu e sub control. Toată lumea așteaptă ceva. Eram toți împreună în restaurant, cam 65 dintre noi, dar apoi începeau sirenele și trebuia să coborâm la subsol. Au fost doar două zile, dar le-am simțit ca 22”.

„Nu pot pleca fără să-mi dai o garanţie”

Între timp, Srna îl sunase pe prietenul său apropiat Aleksander Ceferin. I-a zis președintelui UEFA că situația devine insuportabilă și i-a cerut ajutorul. 

Situația a devenit şi mai urgentă când Ambasada Croației i-a anunțat, în cele din urmă, pe Srna și pe compatrioți, precum asistentul lui Dinamo Kiev, Ognjen Vukojevic, să părăsească țara. „L-am sunat din nou pe Ceferin și i-am spus: nu pot pleca fără să-mi dai o garanţie”, afirmă el. Ceferin a dat asigurări.

Srna a început călătoria aparent nesfârșită cu doi prieteni pe bancheta din spate, de ambele părți ale unei canistre cu benzină, și cu antrenorul italian de portari al academiei lui Şahtior pe scaunul de lângă el. 

O dată pe oră, Srna îl suna pe Júnior Moraes, internaționalul ucrainean născut în Brazilia, care aştepta nerăbdător la hotel, alături de coechipierii săi brazilieni, să afle condițiile de pe drumurile aproape blocate. 

Srna a auzit bombardamente când a trecut de cantonamentul clubului. Parcursese în trei ore un drum care, înaintea războiului, dura 20 de minute.

+10 FOTO

Până la jumătatea călătoriei sale, a auzit că Ceferin este aproape de o soluție pentru evacuarea jucătorilor, aşa că l-a pus în contact direct cu Moraes. După douăzeci de ore, Ceferin a confirmat că obţinuse un tren, cu care să-i ducă pe Moraes și compatrioții săi spre vest.

Darijo Srna: „În război, afli cine este prietenul tău și cine nu”

La scurt timp după asta, transportul a fost aranjat pentru restul jucătorilor italieni ai lui Șahtior, inclusiv pentru antrenorul principal, Roberto De Zerbi. 

„Ceferin și Pavelko au făcut o treabă uriașă”, spune Srna. „Au arătat că nu sunt doar președinți de top, ci și oameni de top”.

„Ceferin și-a asumat această misiune de parcă ar avea grijă de propria familie. În război, afli cine este prietenul tău și cine nu; care îți dă un pahar cu apă și cine îți dă un pahar cu lapte. Astăzi, asta e un lucru foarte important”.

Toți jucătorii ucraineni ai lui Șahtior, cu excepția celor care au trei copii, au fost obligați să rămână în țară. Srna spune că toată lumea este în siguranță și o parte din echipă reușește să facă pe cont propriu nişte antrenamente. 

Există, de asemenea, o soluție oferită de FIFA pentru ca jucătorii străini să-şi continue cariera în altă parte, temporar, până în iunie. Însă prioritatea este să fie ajutaţi oamenii care suferă atât de mult.

„Un jucător nu știe nimic despre armate, arme sau război”

Srna a făcut aranjamente de cazare în Croația pentru 42 dintre jucătorii de la academia lui Şahtior, adolescenţi, cu vârste între 10 și 17 ani, iar prima echipă contribuie la efortul de ajutorare. 

El ar prefera ca fotbaliştii să facă asta decât să se înscrie în armată, așa cum au optat unii sportivi.

„Un jucător poate ajuta Ucraina pe terenul de fotbal, dar nu știe nimic despre armate, arme sau război", spune el. 

„Ar fi decizia lui, dar poate că ar fi mai bine să se ofere voluntar în activității precum oferirea de alimente și provizii, în timp ce își folosește platformele pentru a-și face vocea auzită. Fotbaliştii lucrează cu mingea, nu cu armele. Dar toți sunt implicați în acțiuni umanitare acum”.

Darijo Srna: „Mândru că îi cunosc pe acești oameni”

„Trebuie să fim uniți: Dinamo, Șahtior, Vorskla, Dnipro, Metalist Harkov, Cernomoret, Mariupol!", afirmă Srna. 

„Sunt un optimist: cred că totul va fi în regulă, că vom fi cu toții mai puternici după asta și că aceste cluburi vor juca din nou fotbal împreună. 

Viața este mai importantă decât orice altceva și trebuie să facem tot ce putem, împreună, pentru a opri războiul și a salva poporul ucrainean”.

Srna are cunoștințe care au rămas la Donețk și, în unele cazuri, susțin actele de agresiune ale Rusiei.

„Trebuie să găsească o modalitate de a fi cinstiți și obiectivi", crede el. „Astăzi toată lumea știe că Rusia a atacat Ucraina, nu este un secret. Într-o zi vor înțelege totul. 

Timpul va face ceea ce este necesar". Și, tot cu timpul, Srna speră că se va putea întoarce. Ar ridica norul de depresie de care nu scapă încă, de la invazia Ucrainei de către Rusia.

„Sunt mândru că locuiesc acolo și mândru că am jucat și lucrat pentru Şahtior, mândru că îi cunosc pe acești oameni. Sunt eroi, sunt deja câștigători!”.

Vezi și alte știri despre evenimentele din Ucraina: 

Mircea Lucescu, campion al Ucrainei? Decizia care i-ar da titlul lui Dinamo Kiev

Vladimir Putin a luat o decizie radicală împotriva lui Roman Abramovich