Editorial Andrei Niculescu: Pirlo şi obligaţia de a fi Allegri

E foarte posibil ca acel eșec de pe "San Siro" să se transforme în punctul de cotitură de care Juventus avea nevoie. De fapt, e foarte probabil. A recunoscut-o Bonucci, a spus-o și Pirlo. Și asta pentru că Pirlo, care n-are timp să experimenteze cu acest calendar infernal, ci doar să învețe din greșeli, a înțeles că o echipă precum Juventus nu poate fi, astăzi, decât una cinică. Ideea de a juca frumos e remarcabilă, dar dacă nu e însoțită de rezultate devine problematică.

"Corrierre dello Sport" spune că Juve - Roma a fost câștigat de cei care l-au avut pe Ronaldo. Parțial, e adevărat. Cristiano a avut o ocazie și a transformat-o, cu clasă și cu acel simț ce nu dă semne că se atrofiază pe măsură ce trec anii. Mult mai adevărat e însă faptul că jocul a fost mai mereu înclinat către echipa care a știut în general ce vrea. Dar cea mai adevărată e observația, scoasă în evidență cam de toți, că victoria de sâmbătă a fost una în stil Allegri. Un mic paradox există aici, căci fix stilul ăsta au dorit să-l schimbe Agnelli, Nedved și ceilalți atunci când s-au debarasat de tehnicianul ce-i dusese în două finale de Champions League. 

Dar cum karma e de multe ori nemiloasă, astăzi acest stil al lui Allegri e o obligație pentru Pirlo. Ce va fi mâine, vom vedea, dar, cel puțin pentru sezonul ăsta, pare calea ce trebuie urmată. O "Bătrână Doamnă" sigură, speculativă, calmă, fără să se agite prea tare, adaptându-și jocul la cel al adversarilor și lăsându-și la vestiare doza de orgoliu, îl poate ajuta pe Pirlo să-și pună în aplicare ideile, pe care sigur le are. Juve are în față trei partide capitale pentru felul în care se va intra pe ultima turnantă a sezonului, cu Inter în returul semifinalei de Cupă, cu Napoli în campionat și cu Porto în Champions League. Trei meciuri în care Pirlo va trebui să fie Allegri.

Zidane nu prea mai e pozitiv

Zidane a scăpat de Covid, dar prea multe elemente pozitive după victoria cu Huesca nu pot fi extrase. Să câștigi pe terenul ultimei clasate din două faze fixe, grație unui fundaș central, nu reprezintă chiar cea mai fină propagandă. Lui Zizou i s-a garantat postul până la finalul sezonului, dar ceva mă face să cred că prea mult nu se încrede el în aceste promisiuni. Mai repede crede în Courtois, a cărui fantastică intervenție în minutul 61 al meciului de sâmbătă, la scorul de 1-1, l-a salvat de o situație cel puțin delicată. Iar Ramos tocmai ce s-a operat de menisc și va lipsi 6 săptămâni. La orizont se ițește Atalanta, o echipă capabilă de orice, care poate câștiga la Bergamo cu 4-0 pentru a pierde la Madrid cu 5-0. Și pentru Zidane, ca și pentru Pirlo, această "dublă" va condiționa mult ultima turnantă a sezonului.

P.S 1: Manchester United și-a dat cu stângul în dreptul la ultima fază a partidei cu Everton, pierzând o șansă uriașă. Realitatea lui Solskjaer cam asta e: degeaba ai un "matador" precum Cavani în atac, care-și intimidează adversarii, dacă ai în apărare un Maguire care intimidează și el, dar coechipierii.

P.S. 2: Apropo de Karma. Și de Atalanta. Era 3-0 pentru echipa din Bergamo contra lui Torino, după o jumătate de oră, când Bellotti cade la marginea careului advers, de manieră fortuită, în urma unui duel, păcălindu-l pe arbitru, care dă lovitură liberă, dar și cartonaș galben pentru jucătorul Atalantei. Bellotti recunoaște însă imediat că nu s-a întâmplat nimic, astfel că deciziile sunt întoarse. Iar karma, care nu e întotdeauna cum se spune, funcționează: rezultatul final a fost 3-3!