VIDEO Filosofia încrederii » Povestea excepțională a lui Diego Simeone, surprinsă într-un documentar marca Amazon Prime: „Tu ce vrei să fii în viață?”

Încredere. E cuvântul cu care rămâi mult după ce se încheie ultimul episod al documentarului despre Diego Simeone, de pe Amazon Prime. Fie că e vorba de încrederea că soarta va fi de partea echipei sale, încrederea în forţele proprii, în fotbaliștii sau în copiii lui, e impresionant de câte ori continuă să creadă, inclusiv în lipsa probelor sau contra raţiunii. Nu de puţine ori, încrederea i-a fost răsplătită.

Trucul lui Cholo

„Simeone. Living Match by Match" îl prezintă, observaţional, pe tehnicianul lui Atlético Madrid, în drumul spre titlul LaLiga în 2021, dar se întoarce şi în trecut, spre cariera lui Cholo ca jucător şi rădăcinile lui de antrenor. Aceste părţi istorice, bine infuzate cu nostalgie, fac, de fapt, deliciul serialului.

La 19 ani, Cholo a avut numai 24 de ore să decidă dacă se transferă, la un ocean distanţă, din Argentina în Italia. Nu dădea la telefon de părinţii lui, plecaţi în vacanţă, aşa că a decis singur să-şi asume riscul. Familia a acceptat greu despărţirea. "Am ajuns toţi la psiholog", povesteşte mama.

Vorbeşte des de "picardía" de care e nevoie în fotbal. Un exemplu îl dă José Miguel Prieto (jucător la Sevilla, 1990-2003): "Nu ştiam de ce rivalii îi tot dădeau mingea lui. De ce greşesc aşa mult?". Simeone învăţase prenumele adversarilor şi-l folosea ca să le dea senzaţia că e în echipă cu ei. Simeone confirmă: "Când alergi pe contraatac, eşti aşa orbit de fază încât dacă auzi: «Pablo, Pablo, Pablo, sunt liber!», uneori pasezi încolo".

Când a sosit prima oară la Madrid, ca jucător, Simeone le-a spus căpitanilor, la un prânz, că "el vine la un club ca Atlético să câştige titluri", îşi aminteşte Toni Muñoz. "Mă întreabă: Tu ce vrei să fii în viaţă? Mediocru, bun? Vrei să fii dintre cei mai buni? Atunci dă-i bice, că depindem de tine!" - confirmă şi Kiko Narvaez. "Unul din băieţi a plecat de la întâlnire. Cine se crede tipul ăsta?". 

Îndrăzneala lui Diego părea şi mai bizară pentru că ajunsese la Atlético, în 1994, într-o perioadă foarte instabilă, când Jesús Gil schimba antrenorii cu o viteză ameţitoare (8 într-un sezon, la un moment dat). În plus, Atlético terminase pe locul 13. Totuşi, ce-a prezis Cholo s-a întâmplat în 1996.

Faulturile cinice

Autorii documentarului reuşesc să iasă din capcana de a idealiza exclusiv personajul şi se uită şi la faulturile cinice comise de Simeone. În cuvintele legendei braziliene Ronaldo: "Era inteligent când îşi alegea momentul să facă un fault, să nu-l vadă arbitrul, să nu-şi ia roşu. Era un maestru şi la asta".

În schimb, Pep Guardiola îşi aminteşte. "Cruyff îmi spunea: «Dacă te faultează, înseamnă că tu ai ajuns cu întârziere. E vina ta că te-ai dus târziu, nu a lui Cholo că te-a lovit»".

Simeone e pus să revadă cel mai faimos fault al său. Asupra lui Julen Guerrero, în urmă cu 25 de ani. Recunoaşte, stânjenit: "A fost o reacţie deloc necesară. Mereu am fost intens, temperamental, dar asta a fost o agresiune. Evident că a fost greşit". 

Simeone a încercat să-şi ceară scuze în meci, dar Guerrero era prea supărat. Spune că nu s-au mai întâlnit, dar "cred că uneori lucrurile nu se rezolvă nici dacă îţi ceri iertare. Oamenii se eliberează cerându-şi scuze, dar ce e greşit rămâne greşit şi va continua să fie greşit oricât ţi-ai cere scuze".

„Ori câştigăm, ori ne omoară!”

1996. La un an după ce s-a salvat cu un punct de retrogradare, Atlético se bate pentru titlu, pe final de sezon, pe muchie de cuţit. Îl poate obţine dacă Valencia pierde măcar un punct în partida cu Espanyol, aşa că o parte din jucătorii "colchoneros" vor să se adune să vadă meciul. Simeone nu e de acord, chiar vrea să bată Valencia. "Ce titlu e ăla, câştigat la televizor? E plictisitor".

Nu se mai strâng să vadă partida, iar Valencia câştigă, aşa că Atlético îşi joacă şansa pe teren, în ultima etapă, contra lui Albacete. Au nevoie de victorie.

În autocar, Kiko ia microfonul şi începe să facă glume, enervându-l, ca de obicei, pe Simeone, care nu înţelege cum poate fi cineva atât de relaxat la un asemenea meci. Apoi însă se blochează şi Kiko văzând ce-i aştepta. La peste un kilometru de stadion, fanii madrileni împânziseră asfaltul într-un ocean de tricouri alb-roşii. Organizaseră parada dinainte să obţină titlul. Simeone spune că s-a gândit: "Ori câştigăm, ori ne omoară pe toţi!".

Cholo înscrie şi, când sărbătoreşte, se ciocneşte de sticla ce desparte gazonul de tribune. "Era ca şi cum lumea întreagă mă îmbrăţişa". Imaginile de arhivă sunt emoţionante - de la euforia suporterilor până la cele mai colorate haine în care l-aţi văzut pe Simeone, dansând într-o discotecă, la petrecerea după obţinerea titlului. Chiar şi atunci, se oprește ca să citească un articol din ziar despre titlul lui Atlético. E unul dintre cadrele ce-l descriu cel mai bine.

734 de meciuria jucat Simeone în carieră (626 la club - 108 la naționala Argentinei); a marcat 108 goluri (97-11)

„Poate să-ţi vândă şi Vaticanul”

În 2020, Luis Suárez, care ştia că Barcelona îl vrea plecat, voia o echipă la care să facă diferenţa. Aşa au început negocierile cu Atlético. Luis povestește: "Dacă îl asculţi vorbind pe Cholo, îţi vinde Vaticanul, Obeliscul, îţi vinde orice". Simeone îşi aminteşte acelaşi moment: "Am închis telefonul şi am spus familiei că dacă vine, aşa cum l-am auzit, avem şanse mari".

În aprilie 2021, îmbrăţişarea lui Simeone pentru Ángel Correa ajungea pe coperta Marca. Antrenorul îl încuraja pe Correa, care plângea după ce ratase mai multe ocazii mari în lupta pentru titlu. I-a spus să rămână calm şi să facă în continuare ce face, că până la urmă "va intra". Încrederea lui Simeone a fost răsplătită. În următoarele meciuri, Correa a dat 8 goluri din 11 şuturi pe poartă.

"El e foarte special pentru mine. Mi-am pierdut tatăl de mic, iar în fotbal nu mai avusesem pe cineva aşa apropiat care să-mi spună «Ángel, asta e bine sau asta e rău». Nu doar în fotbal, ci şi în viaţă. Pentru asta îi voi fi recunoscător mereu".

În sezonul 2020-2021, Simeone a apelat la mai multe trucuri psihologice ca să-şi ţină motivaţi jucătorii. A vorbit cu toţi angajaţii clubului şi le-a cerut ca înainte de a-i saluta pe băieți să le spună: «Vom fi campioni». Întâi ziceți «vom fi campioni», apoi bună dimineaţa!".

Tot el a aranjat ca, în vestiar, să fie afişate poze din copilăria jucătorilor. Suárez îşi aminteşte zâmbind ce le-a spus: "«Aţi văzut fotografiile? La asta visaţi de când eraţi mici, să ajungeţi aici şi să câştigaţi!». Ieşeai pe teren supermotivat". Savici completează: "Erai gata să omori pe cineva".

19 trofeea cucerit argentinianul ca jucător (9; cele mai multe la Lazio, 4) și antrenor (10, dintre care 8 la Atlético)

„Ai mai mulţi copii decât prieteni”

În documentar apar multe nume mari ale fotbalului mondial: Ronaldo, Leo Messi, Pep Guardiola, Cristiano Ronaldo, Luis Suárez, David Beckham. E explorată şi relaţia lui Simeone cu Maradona. 

Dar la fel de importantă ca elita fotbalului pare familia argentinianului: părinţii, soţia, cei trei fii din prima căsătorie şi cele două fiice mici. Una din cele mai emoţionante, deşi puţin bizare, secvenţe îi prezintă pe Simeone şi fiii lui la o masă, bând mate şi împărtăşindu-şi adevăruri nu neapărat comode. Fiul cel mare, Giovanni, remarcă: "Ai mai mulţi copii decât prieteni".

Alţii despre Simeone:

• José Mourinho: "Acel tip de jucător rar, care îi face pe cei din jur să pară mai talentaţi"
• Pep Guardiola: "Ştia în orice moment cum să te seducă, pentru ca mai apoi să te ucidă"
• Ronaldo Nazario: "Regret că nu l-am ascultat mai mult. Cholo voia doar să scoată ce era mai bun din noi. Cred că asta face şi acum ca antrenor"

Citește și alte știri din fotbalul european: 

Implozie la barajele pentru Campionatul Mondial! 3 naționale NU mai vor să joace în Rusia: „FIFA și UEFA să intervină”

Antonio Conte, furios după ultimul eșec al lui Tottenham: „Dacă eu sunt problema, atunci sunt pregătit să plec”