Articol de Daniel Scorpie - Publicat duminica, 25 noiembrie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 24 noiembrie 2012 20:17
Deşi competiţia internă este întreruptă pe termen nelimitat, campioana Egiptului a cucerit trofeul continental, dedicîndu-l ultraşilor martiri ucişi pe 1 februarie în conflictul sîngeros cu fanii lui Al Masry
Fotbalul nu a murit în Egipt, refuzînd destinul trist, chiar tragic, impus de politic şi de haosul instalat după căderea regimului Mubarak! Nimeni şi nimic n-au putut să o împiedice pe campioana Al Ahly să urce din nou pe acoperişul Africii. Cea mai titrată echipă a Continentului Negru n-a uitat însă cele 9 luni de coşmar îndurate pînă să ridice trofeul pentru a şaptea oară (record în Africa!), dedicînd succesul fanilor omorîţi la Port Said. Pe terenul lui Al Masry, unde 72 de ultraşi au fost victimele unor violenţe atroce pe 1 februarie.
Cu porţile închise
Al Ahly a reuşit minunea de a-i răpi coroana lui Esperance Tunis, deţinătoarea trofeului şi finalistă 3 ani la rînd, pe terenul acesteia. De ce miracol? Nu doar că în tur fusese 1-1, meci jucat la Alexandria (al doilea cu spectatori în Egipt din februarie), ci mai ales pentru că Al Ahly nu jucase din 1 februarie în campionat. Se antrena cum şi pe unde putea în condiţiile tensiunilor din ţară şi participa în Liga Campionilor Africii, singura competiţie permisă, evoluînd acasă mai mereu cu porţile închise, de teama luptelor între ultraşi! S-a pregătit în cîteva amicale şi a mai disputat Supercupa Egiptului, decizie contestată de propriii fani.
"Intrăm în teren şi cîştigăm pentru a cinsti memoria martirilor de la Port Said" a fost sloganul jucătorilor lui Al Ahly, care după triumful din Tunisia (2-1) au purtat tricouri cu cifra 72, numărul victimelor din februarie.
"Trofeul nu contează!"
"Sîntem mulţumiţi, dar în anii trecuţi ne bucuram nebuneşte după astfel de performanţe. Acum nu putem sărbători, trofeul nu contează faţă de ce am pierdut la Port Said", explică succesul trist Essam, 30 de ani, unul dintre şefii ultraşilor campioanei egiptene, pentru Extra Time. În drumul spre finală, Al Ahly a trebuit să mai treacă peste multe piedici. La finele lui aprilie au rămas trei zile în Mali, prinşi în mijlocul războiului civil. Preşedintelui clubului, Hassan Hamdi, i-au fost blocate conturile şi i s-a pus şi sechestru pe bunuri, fiind acuzat de ilicit. Nu de puţine ori, fanii au perturbat antrenamentele după ce i-au ameninţat pe jucători că vor să reia campionatul. "Unii au uitat deja ce s-a întîmplat. Puţini au vizitat familiile celor ucişi, iar şefii clubului ne-au trădat. Credeam că ne susţin, dar sînt preocupaţi să-şi reia afacerile", a acuzat tot Essam.
72 de fani au murit şi cîteva sute au fost răniţi în dramaticele incidente de pe 1 februarie, la meciul dintre Al Masry şi Al Ahly
14 partide a jucat Al Ahly în Liga Campionilor Africii, pe care a cucerit-o sîmbătă, după 3-2 la general cu Esperance Tunis
"În Egipt nu se va mai juca fotbal pînă nu ni se va face dreptate şi vor fi condamnaţi vinovaţii. Altfel, o s-o facem singuri. Federaţia e coruptă şi din cauza asta am pierdut 72 de fraţi"
Essam, unul dintre şefii ultraşilor lui Al Ahly
Au forţat suspendarea!
Ultraşii au încercat să provoace eliminarea favoriţilor din Liga Campionilor. Pe 21 octombrie, la returul cu Sunshine Stars, cîteva zeci de fani au mers la hotelul unde locuiau adversarii nigerieni ca să producă incidente şi să forţeze excluderea "diavolilor" din competiţie! În semn de protest pentru posibila reluare a campionatului. "I-am contestat pe cei din conducere şi pe mulţi dintre jucători, dar noi ne susţinem clubul mereu", au explicat fanii. Care i-au escortat pe nigerieni la stadion şi au renunţat apoi la acţiuni extreme.
Măcel
După încheierea partidei Al Masri - Al Ahly Cairo, la Port Said (3-1), suporterii echipei gazdă au invadat terenul şi i-au atacat pe fanii adverşi cu pietre, sticle şi torţe. Jucătorii au alergat spre cabine, cîţiva dintre ei nereuşind însă să evite contactul cu huliganii dezlănţuiţi. Poliţia, considerată un factor de opresiune în regimul Mubarak, s-a ferit să intervină în forţă şi să împiedice masacrul. Incidentele au fost prelungirea pe stadion a violenţelor din stradă izbucnite o dată cu răsturnarea dictatorului egiptean după trei decenii la putere. Ultraşii lui Al Ahly sînt recunoscuţi duşmani ai Consiliului militar instalat post-Mubarak, susţinut politic de fanii lui Al Masri.
)
)
)
)
)
)
)
