Articol de Theodor Jumătate - Publicat sambata, 26 aprilie 2014 00:00 / Actualizat vineri, 25 aprilie 2014 23:44
"Pentru mine, luna mai e prea departe". Acestea au fost cuvintele lui Tito, dezvăluite de Mundo Deportivo, după ce, de curînd, un prieten l-a invitat împreună cu familia la restaurant pentru începutul lunii viitoare. Maladia la glanda parotidă depistată în 2011 l-a măcinat pînă cînd nu i-a mai lăsat nici o picătură de viaţă.
Tito Vilanova nu mai e. Îngerul Barcelonei, subţirel, fragil, timid, dar un luptător extraordinar cu o personalitate profundă, care a înfruntat cancerul doi ani şi jumătate într-un stil admirabil, antrenînd chiar şi cînd era prins într-un vîrtej nefericit de recidive, căderi şi operaţii, s-a stins aseară. Era ora 18:00, fix, atunci i s-a desprins sufletul, înălţîndu-se pentru a privi din Ceruri marea sa pasiune, fotbalul.
A 7-a zi în spital
Tito se internase de o săptămînă la Quiron, în Barcelona. Nu apăruse nici o ştire, antrenorul voia linişte în jurul lui, familia ceruse discreţie. Trebuia să fie un control normal, cu tot setul de analize şi teste, cum făcuse multe, aici, în această clinică privată, unde continua şi tratamentul împotriva cancerului la glanda parotidă.
"Anunţau iminenţa morţii"
Joi seară, fără ca nimic să prevestească, starea lui s-a înrăutăţit brusc. Au apărut complicaţii gastrice şi medicii l-au operat de urgenţă. "Un ziarist a vorbit, cuvintele lui au ajuns imediat pe Twitter", a dezvăluit ieri dimineaţă Gazzetta dello Sport. "Dintr-o dată, reţelele sociale au fost invadate, a apărut o mare confuzie, erau veşti neconfirmate, care anunţau în miez de noapte iminenţa morţii sale", a comentat şi Mundo Deportivo. Tito fusese stabilizat, dar situaţia era la fel de gravă.
Nici el nu mai credea în salvare
Avînd mărturiile unor apropiaţi ai tehnicianului, Mundo Deportivo a revelat ieri la prînz că "maladia a avansat constant în ultimele luni. Vilanova a încercat toate tipurile de medicamente, a fost şi la Paris pentru un tratament nou". Fără nici o ameliorare.
Ce era mai rău, nici Tito nu mai credea în salvarea sa. De curînd, un prieten îl invitase la restaurant, alături de familie, pentru începutul lunii viitoare. I-a răspuns printr-un SMS fără speranţă: "Pentru mine, luna mai e departe!".
Şi a fost mult prea departe. Aseară, medicii n-au mai putut face nimic. Tito Vilanova a spus adio acestei lumi şi şi-a luat zborul.
Trei zile de coşmar
Calvarul lui Tito dura de doi ani şi jumătate. A suferit mereu în tăcere. "Este maladia mea, lăsaţi-mă!", spunea el, izolîndu-se.
21 noiembrie 2011 - Diagnostic dur, tumoare la parotidă, cea mai mare glandă salivară; operaţie de urgenţă; după două săptămîni, a revenit ca asistent al lui Guardiola la Barca; pe 27 aprilie 2012 se anunţa că devine principal după plecarea lui Pep
20 decembrie 2012 - Boala a recidivat. I s-a detectat un ganglion la doi centimetri de locul de unde fusese extirpată tumoarea; a doua intervenţie chirurgicală; au urmat două luni dureroase la New York, cu chimio şi radioterapie
19 iulie 2013 - Tito a demisionat, la numai 49 de zile după ce cucerise titlul de campion cu Barca
Imaginea suferinţei la Clasico
Pe 26 octombrie 2013, la 4 luni după ce a reziliat contractul cu Barca, Vilanova a fost în mare secret pe Camp Nou pentru El Clasico. A văzut acel 2-1 contra Realului ascuns într-o lojă, dar un fotograf l-a observat, reuşind să surprindă un Tito puternic afectat de tratamentul cu chimio şi radioterapie: fără păr, alb la faţă, slăbit, cu ochii adînciţi în orbite (foto 2). O imagine a suferinţei.
"Creierul" din umbra lui Pep
Vilanova, 45 de ani, l-a cunoscut pe Guardiola (foto 3), cu doi ani mai tînăr, la Academia La Masia. S-au împrietenit imediat, iar Pep l-a chemat mereu în ajutor. În 2007, Tito i-a devenit asistent la echipa B blaugrana, apoi au urcat împreună o treaptă, formînd marea Barcelona. 14 trofee au cucerit pe Camp Nou. Şi, se spune, Tito ar fi fost "creierul" din spatele marilor performanţe ale lui Guardiola.
"Primul erou al celei mai mari Barcelone"
Aşa l-a descris aseară cotidianul Mundo Deportivo pe Vilanova. Într-un sezon 2012-2013 care ar fi speriat pe oricine, în care a suferit enorm, fiind operat şi supus apoi unui necruţător tratament de chimioterapie, a antrenat două luni de la distanţă, de la New York. S-a întors pe bancă şi a cucerit titlul cu 100 de puncte (record egalat). A fost al 7-lea tehnician din istoria Barcei care cîştigă Primera chiar la debut.
1 trofeu a cucerit Vilanova ca antrenor principal la Barcelona: titlul de campion al Spaniei în 2013
14 trofee a cîştigat Tito ca asistent al lui Guardiola la Barcelona, între 2008 şi 2012, inclusiv două Ligi ale Campionilor
"Preţuieşte ce ai, nu ştii niciodată cînd îţi va veni clipa!" (Tito Vilanova, cuvinte spuse jucătorilor Barcei)
"Adio, Tito! Acest cancer blestemat te-a oprit la jumătatea drumului, dar ţi-a lăsat suficient timp cît să devii mare" (Michel, antrenor Olympiakos)
"Dispariţia lui Tito Vilanova întristează profund fotbalul" (Jose Mourinho, manager Chelsea)
"E o tragedie. Ne-a părăsit un om de 45 de ani care avea toată viaţa înainte. O persoană agreabilă, mereu gata să te ajute" (Vicente del Bosque, selecţioner Spania)
"A fost un exemplu prin lupta sa. Nu te vom uita niciodată!" (David Villa, atacant Atletico)
"A existat un moment cînd Tito părea gata să abandoneze, să renunţe la tratamentul dur, agresiv şi dureros, dar a continuat să lupte împotriva maladiei cu o atitudine admirabilă. A fost inima Barcelonei" (Santi Nolla, director Mundo Deportivo)
"Tito, o referinţă umană şi fotbalistică eternă pentru Barcelona. Îi mulţumim pentru tot ce ne-a învăţat" (Josep Maria Bartomeu, preşedinte Barcelona)
)
)
)
)
)
)
)
