Articol de Eduard Apostol - Publicat luni, 28 decembrie 2020 16:26 / Actualizat luni, 28 decembrie 2020 17:08
Ladislau Boloni (67 de ani), care a primit trofeul de Legendă în cadrul Galei GSP, admite că a bifat un 2020 electrizant, „din care n-am priceput mare lucru”.
- Monsieur Boloni, sunt onorat să vă ofer un premiu pentru întreaga carieră din partea Gazetei Sporturilor, practic din partea suporterilor pentru munca dumneavoastră.
- M-ați surprins! Nu credeam că sunt în actualitate acasă, ați venit cu un trofeu deosebit de frumos, care este și mai valoros pentru mine, ceea ce înseamnă că sunt mulți acasă care apreciază ceea ce am reușit să fac pentru fotbalul românesc. Da, am plecat de vreo 30 de ani din România, dar am reușit să rămân în actualitate cu ceea ce se întâmplă acasă și când am parte de asemenea momente, de cadouri, precum cel al vostru, da, sunt puțin emoționat. Tot ceea ce am făcut în fotbal am făcut din plăcere, din ambiție, prin muncă, prin inteligență, sper să nu deranjez prin acest lucru pe nimeni. Voi rămâne serios și înțelegător, totodată, cu cei ce mai fac glume din când în când.
Ladislau Boloni: „La Târgu Mureș rămân rădăcinile”
- Ați folosit de multe ori cuvântul „acasă” în speech-ul de acceptare. Sunteți un cetățean internațional, cu proprietăți și cu sufletul împărțit în trei țări, plus locurile pe unde vă duce meseria. Ce mai înseamnă România pentru Boloni?
- Nu doar dumneavoastră îmi puneți această întrebare, ci și prieteni sau diverși jurnaliști. Dau o explicație, ca să fac pe toată lumea să înțeleagă și mai bine. În Franța, unde e mare parte a familiei, am creat ceva care-mi dă satisfacție, iar când intru undeva acolo, mă simt bine. Neamurile locuiesc la Budapesta și, cu șansă, am reușit să obțin ceva și acolo, iar când intru în apartament mă simt bine. Și mai am un loc în Târgu Mureș, iar acolo, când intru, mă simt acasă. Acolo, la Târgu Mureș, sunt rădăcinile, sunt amintirile frumoase. Chiar dacă ultimii patru ani din România i-am petrecut la București, acasă pentru mine este Târgu Mureș. Acolo, mă simt în siguranță și nu am nevoie de timp pentru a mă adapta. Acolo, la Târgu Mureș, pot să spun „acasă”.
- Când ați fost ultima dată acolo sau în România?
- În vară, cu un eveniment nefericit, a murit soacra mea. Și am părăsit urgent orașul, am aruncat lucrurile în mașină, trebuia să plec în grabă pentru că aș fi rămas blocat din cauza coronavirus. Pandemia asta îți restricționează mult viața. Și acum, am o săptămână de vacanță, cu ocazia Sărbătorilor, și trebuie să mă gândesc de trei ori unde mă duc și să fiu sigur că de acolo pot să mă întorc.
Ladislau Boloni: „2020? Un du-te, vino, din care n-am priceput nimic”
- Cum v-a marcat acest an 2020 care stă sub semnul coronavirus?
- A fost un an greu. Mi s-a terminat contractul în Belgia, la Antwerp. Când eram pe drum, să mă întorc în Franța, mi-a sunat telefonul ca să fug a doua zi dimineață la Londra, să semnez un contract. Doar că echipa respectivă a retrogradat din Premier League și mi s-au închis porțile, ca să zic așa. Apoi, un președinte cu care am lucrat eu în Qatar m-a rugat, m-a invitat la el, ca să-l ajut să scape de retrogradare. Mai era un meci, când am fost sunat din Belgia, de Gent. Ce să fac, să stau, să vin?! M-am grăbit, m-a atras tot Europa, și am ales rău. S-a terminat prea repede colaborarea cu Gent. Iar când eram în România, pentru acel eveniment nefast, plecam de urgență ca să ajung în Franța pentru examene medicale în familie și atunci a sunat telefonul să vin la Panathinaikos.
- Ați avut ceva acțiune.
- Un du-te, vino din care n-am priceput, uneori, mai nimic. Nu e ușor să te adaptezi, hotel după hotel. Și pandemia asta care ne încurcă viața tuturor. Sperăm ca 2021 să fie mai ușor, iar omenirea va învăța să trăiască, îmi doresc, cu acest virus, să fim mai puternici.
- Ați avut vreun caz de Covid în familie?
- (râde și bate în cap) Doamne ferește, nu! Dar să știi că nu e glumă. Fostul meu director de la Antwerp, D'Onofrio, a trecut prin acest lucru, iar când vorbeam cu el la telefon nu-l recunoșteam, a suferit groaznic. Alții care-mi povestesc ce dureri au când respiră. Plus ce-am văzut niște cazuri filmate. Chiar trebuie să ne ferim și să dăm timp oamenilor de știință să găsească un antidot care să ne ușureze viața.
Să aparții generației lui Platini și să rămâi la suprafață, asta mi se pare o mare performanță. E momentul să spun mulțumesc pentru Gazetă și pentru suporterii care, din când în când, au timp să se gândească și la mine
Am mai avansat cu romanul meu biografic, credeam că o voi face mai mult în timpul pandemiei. Acum nu prea mai am timp, sunt deosebit de prins cu toate schimbările pe care aș dori să le fac la Atena - Ladislau Boloni, antrenor Panathinaikos
VIDEO. GALA GSP 2020 / Ladislau Boloni a primit trofeul de Legendă GSP
Citește o altă parte a interviului cu Ladislau Boloni:
)
)
)
)
)
)
)
