Articol de Oana Duşmănescu - Publicat vineri, 17 mai 2024 12:38 / Actualizat vineri, 17 mai 2024 13:03
BBC a stat de vorbă cu managerul Arsenalului, chiar înainte de confruntarea cu Everton de duminică, ultima etapă din acest sezon a Premier League, care ar putea aduce clubului londonez mult-râvnitul titlu.
E mai degrabă portretul uman al spaniolului, care a vorbit despre copilăria, cariera și viața sa de familie.
Arteta a crescut într-un cartier pitoresc din San Sebastian, numit Antiguo.
„Ador apa, soarele și plaja, și dacă la astea adăugăm și fotbalul... e ideal”, spune antrenorul în vârstă de 42 de ani.
„Acolo îmi petreceam mare parte din zi în copilărie, pe plajă cu mingea. Era combinația perfectă”.
Mikel Arteta, prieten cu Pepe Reina și Andres Iniesta
La 14 ani, în prima zi petrecută la academia de fotbal a Barcelonei, La Masia, Arteta l-a întâlnit pe Pepe Reina, cel care avea să devină portarul lui Liverpool și al naționalei Spaniei.
În adolescență, a fost coleg de cameră cu Victor Valdez și Andres Iniesta, viitorii mari jucători ai Barcelonei.
„Reina mi-a fost unul dintre cei mai buni prieteni”, povestește Mikel Arteta pentru BBC. „Am dormit în paturi vecine suprapuse vreme de trei ani. Una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea va rămâne mereu perioada pe care am petrecut-o împreună.
Am fost adversari pe teren pentru că am fost nevoiți - cu toții voiam să prindem prima echipă -, dar îl simțeam ca făcând parte din familia mea”.
Arteta l-a considerat mereu pe Mauricio Pochettino un soi de frate mai mare
După împlinirea vârstei de 17 ani, Arteta a fost împrumutat grupării franceze Paris Saint-Germain, unde l-a cunoscut pe Mauricio Pochettino, care pentru bascul Arteta a devenit întruchiparea fratelui mai mare și a celui mai bun prieten.
„Mauricio era scutul meu - mă apăra de orice pericol. El este cel care mi-a insuflat o încredere teribilă în forțele proprii.
Juca în spatele meu și-l simțeam mereu că-mi suflă în aripi, că mă îndrumă și că mă ajută la orice pas. Nu puteam găsi niciunde un prieten mai bun”, adaugă antrenorul lui Arsenal.
Despre mutarea la PSG, Arteta susține că a fost o mutare extrem de dificilă. „Visam să joc la Barcelona, dar, în același timp, trebuia să fiu foarte realist”.
2002 a fost anul în care Mikel Arteta a plecat de la clubul catalan, semnând cu Glasgow Rangers, care însă l-a surprins mai plăcut decât s-ar fi așteptat vreodată.
„Nu văzusem nicăieri o atmosferă mai bună decât acolo. Am găsit niște oameni extrem de pasionați”, așa descrie managerul prima sa vizită la Rangers, care urma să joace cu PSG în Champions League. „Fusese cea mai bună decizie. Era un fotbal cu totul diferit, mult mai dificil. Fie supraviețuiai, fie mureai”.
Mikel Arteta are o viață de familie împlinită
Perioada petrecută de la Rangers i-a prins bine nu doar pe plan profesional, ci și pe plan sentimental. Arteta și-a cunoscut soția, pe Lorena, într-o călătorie la San Sebastian. Au o căsnicie fericită și trei copii - toți trei băieți.
„Lorena mi-a schimbat felul în care văd viața. Am trecut prin multe împreună, prin situații fascinante, dar și dificile. Alături de ea, nu mă plictisesc niciodată. Pot să stau cu ea cinci ore, zece ore, să mergem oriunde în lume și să ne simțim bine și să râdem mult”, spune Arteta despre relația cu femeia care-i stă alături de două decenii.
„În lumea fotbalului, vorbim mereu despre jucători, antrenori, manageri. Dar persoana de lângă noi e la fel de importantă. Fără aceasta, nu am avea forța de a evolua și de a fi constanți”.
Deși era deja adult, pe Arteta l-a afectat divorțul părinților
La 24 de ani, Arteta s-a transferat la echipa spaniolă Real Sociedad. Spera că astfel își va ține familia unită, pentru că părinții săi îl anunțaseră că vor divorța.
„Mă simțeam vinovat. Nu știam dacă nu cumva ajunseseră la neînțelegeri din cauza mea și a încercărilor mele de a-mi urma cu orice preț visul. Și acum mă simt responsabil pentru asta”, mărturisește bascul.
„Nu mi-a convenit niciodată că am revenit în Spania, dar aveam o datorie morală și voiam să fiu din nou apropiat de părinții mei și de familia mea”, spune fostul mijlocaș.
Arteta avusese senzația corectă. ”A fost un dezastru. La Real Sociedad, nimic nu a funcționat, în niciun sens. Mă simțeam departe de tot și de toate”, afirmă acesta.
Mutarea la Everton - o binecuvântare pentru Mikel Arteta
În schimb, Mikel Arteta s-a simțit ca peștele în apă la Everton, club la care a ajuns în 2005, sub formă de împrumut.
„Am văzut imediat că rezonez cu echipa, cujucătorii, cu staff-ul, cu suporterii. Era un sentiment extrem de plăcut, de care aveam mare nevoie. Aveam încredere în mine, eram entuziasmat în fiecare zi, când mă dădeam jos din pat și mă duceam la antrenamente. Am iubit din tot sufletul fiecare minut petrecut la Everton”, povestește managerul lui Arsenal.
La scurt timp după ce și-a încheiat cariera de jucător, Arteta, pe atunci în vârstă de 34 de ani, a devenit secundul lui Pep Guardiola la Manchester City.
„Am avut o chimie incredibilă. Ne înțelegeam din priviri și ne era clar ce ne trebuie să facem. Într-o clipă, ne citeam gândurile”, spune Arteta despre relația lui Guardiola. Acum, Arteta și Pep luptă până în ultima etapă a Premier League pentru câștigarea titlului.
Între 2011 și 2016, Arteta a fost jucătorul lui Arsenal. Era cel mai vocal fotbalist dintr-un vestiar mai degrabă tăcut.
„Am început să vorbesc și să-i fac pe toți să se conecteze între ei. «Haide, pe ei, băieți!» Eram extrem de entuziasmat, voiam să le fac pe toate, să sparg orice obstacol și să atingem performanța”, spune fostul mijlocaș.
Atunci și-a dat seama că o parte din el se simte mai atrasă de antrenorat decât de jocul în sine.
Mikel Arteta a devenit managerul lui Arsenal în decembrie 2019. „Erau probleme mari și profunde. Era un haos total”, își amintește el.
„Avem nevoie de oameni apropiați nouă. Trebuie să-i convingem că suntem devotați victoriei și că vrem că ducem acest club la un cu totul alt nivel”.
Măslinul lui Arteta - o declarație de longevitate și datorie față de Arsenal
În fața biroului său de la clubul londonez, Mikel Arteta a plantat un măslin, simbol al tradiției și rădăcinilor grupării, arborele considerat mereu roditor, cu o longevitate de invidiat.
„Acesta este darul meu. Acum cei care vor veni după mine trebuie să aibă grijă de el. Nu au voie să-l lase să moară.
Are peste 130 de ani, la fel ca Arsenal. Va fi aici în fiecare zi, reamintindu-le tuturor că sunt responsabili să-l îngrijească”, spune antrenorul.