„Un Rolex cu baterii Swatch” » Povestea fabuloasă a lui Andrea Pirlo: transferuri stelare ratate + marele merit al lui Mircea Lucescu!

„Îmi spuneam de multe ori: «Andrea, un talent ca al tău n-ar trebui să fie o piatră de moară. Ești mai bun decât ceilalți, iar tu trebuie să fii mândru de asta. Mama Natură a fost bună cu tine, a fost în formă în ziua în care te-ai născut. Ți-a dat atingerea magică, acum profită de asta!»”.

Unul dintre pasajele îmbietoare ale biografiei lui Andrea Pirlo, care s-ar traduce în limba română „Gândesc, deci joc”. O carte ce poate fi savurată precum fotbalul practicat de unul dintre magicienii balonului. O carte Pirlo, cu har, cu talent, cu metafore.

Mingea din burete și canapeaua sufrageriei

Bărbatul, ajuns acum la 45 de ani, a povestit emoțiile confruntărilor de 5 stele de pe gazon, memorabile, momente când a vrut să se lase de fotbal, după depresiile finalei de la Istanbul pierdută apocaliptic de Milan în detrimentul lui Liverpool, sau șotiile pe seama lui Rino Gatusso, liderul rossonerilor, ce-i periclita cariera înfigându-i furculița în pulpă după diverse glume.

Toate relatate cu fler și în culori vii. Pirlo creatorul de frumos, nu „Pirla” (idiot, în italiană, cum îl tachinau copiii răuvoitori ai adolescenței), a dezvăluit cum a devenit unul dintre cei mai buni executanți de lovituri libere all time:

„Sunt italian, dar sunt și puțin brazilian. Pirlinho, dacă vă place. Când execut loviturile libere, gândesc în portugheză și celebrez apoi în limba mea maternă. Fiecare lovitură îmi poartă numele și toate sunt copiii mei. Multe împart aceeași sursă de inspirație cu Antonio Augusto Ribeiro Reis Junior, un mijlocaș ce va rămâne în istorie cu numele Juninho Pernambucano. Când eram copil, puneam canapeaua în sufragerie, în fața ferestrei, și-o foloseam pe post de zid pentru a exersa cu o minge de burete. Nouă din zece mingi zburau peste canapea și sfârșeau între fereastră și perete, chiar unde voiam să dau”.

Big Bang în 2006

Erou al finalei Champions League, pe care Juventus o dispută la Berlin contra Barcelonei, italianul a arătat de ce este world class player:

„N-am aplicat clișeul «doar succesul echipei contează, nu-mi pasă de mine». Este plângerea obositoare a celor care n-au ambiții personale. Pentru mine, echipa contează ca o sumă uriașă, dar dacă uit de mine, le-aș face colegilor un deserviciu. Multe individualități fac o formație, așa cum multe vise creează un triumf. Și, dacă ești norocos, ele fac istoria, de asemenea”.

Cum a renăscut Juve, de la echipa retrogradată în 2006 într-un imens scandal la formația de acum, din finala 2015? „Mulți suporteri se vor supăra când vor citi asta, dar sunt convins că succesul nostru recent a răsărit prin acea retrogradare. A fi Juventino este să te comporți cu mândrie și demnitate. A fost un Big Bang alb-negru, creația unei lumi noi similare celei vechi. Oamenii sunt înfricoșați iar de noi”.

Poezia Barcelonei

În 2010, ar fi putut ajunge în tricoul blaugrana. Andrea a povestit discuția privată cu Pep Guardiola, tehnicianul de atunci al catalanilor: „Fă-te comod, Andrea”, a început, într-o italiană absolut perfectă.

„Suntem deja foarte puternici, nici n-aș putea cere mai mult, dar tu ai fi cireașa de pe tort. Căutăm un mijlocaș care să alterneze cu Xavi, Iniesta și Busquets. În fine, noi nu pierdem timpul, vrem să te cumpărăm urgent și deja am vorbit cu Milanul. Clubul a zis «nu», dar noi suntem Barcelona, nu renunțăm”.

„Fără să știu, ajungeam obiectul unor negocieri remarcabile pe piața de bunuri de transfer de lux”. Pep: „Vei găsi la noi un loc unic. Clubul funcționează ca un ceas, este o orchestră filarmonică unde notele de boom nu sunt permise. Filosofia fotbalului nostru: mingea este a noastră, iar noi avem de gând să nu i-o dăm adversarului”.

„Mi se părea că totul la Barcelona este orchestrat de Dumnezeu! Un Rolex cu baterii Swatch. Totul rafinat, de durată lungă. Negocierile au durat o vreme, după care, în final, Milan n-a cedat. M-aș fi considerat norocos să fiu antrenat de către Guardiola, fiindcă el își pune ștampila asupra echipei. Ibrahimovici credea că-l insultă dacă-i spune «Filosoful». Dar, dacă stai să te gândești, este chiar un compliment. Stilul său este crema catalana, ușor de digerat”.

Se consideră un fan, discret, al adversarei de pe 6 iunie: „Mă face să râd, când oamenii pun cuvântul «doping» oriunde în apropierea numelui sacru al Barcelonei. Cei de acolo formează un cerc de elită care pasează secretul clubului din generație în generație. Rețeta e simplă, să câștigi cu efort minim, lași mingea să facă munca”.

„Mă imaginam la Real”

În 2006, a fost la o semnătură distanță de a deveni „galactic”. Amintirile lui Pirlo sunt metaforice:

„Aparțineam celor de la Real Madrid, nu Milanului. Asta eram în capul meu, în inima mea, în sufletul meu. Aveam un contract pe 5 ani ce aștepta să fie iscălit și un salariu dintr-o altă lume. Mă imaginam în tricoul alb. Curat și, totodată, agresiv. Gândurile-mi zburau către Santiago Bernabeu, templul, un loc ce semăna teroare pentru adversari. Visam în spaniolă. Gândurile mele zburau undeva între Plaza Mayor și Puerta del Sol”.

Dar șefii Milanului nici n-au vrut să audă de o despărțire, fiind blocat:

„Oamenii se gândesc, probabil, că astfel de decizii durează o eternitate, iar ele te sapă mental de energie. După care ești forțat să spui în media niște rahaturi, ascuns în spatele unor clișee și jumătăți de adevăr. Citești un script plicticos, fără viață, scris de un ofițer de presă fără talent și fără scântei creative. «Daaa, sunt fericit la Milan!». La naiba! Aș fi semnat cu Real Madrid într-o clipă, un club mai glamoros decât Milan. Dar agentul meu m-a trezit din visare: «Semnează cu Milan! Chiar acum, nu te vor lăsa niciodată să pleci!». «Păi...». «Da, acum». «Bine, o fac»”.

Întâlnirea cu Il Luce

Pe Mircea Lucescu l-a avut antrenor la Brescia, românul promovându-l în fotbalul de performanță.

„«Andrea, joacă așa cum te-am văzut că o faci la echipa de tineret!». A fost prima frază pe care Lucescu mi-a șoptit-o la ureche, iar eu, ca un soldat ascultător, m-am supus. Antrenorul mi-a făcut cu ochiul: «Nu te speria, totul este în regulă. Și ai grijă să repeți ceea ce faci bine, te rog!».

Mi-a vorbit cu bunătate, după care s-a întors către restul echipei: «Dați-i mingea lui Pirlo, știe ce să facă după cu ea!»”, a rememorat italianul. Care venea după o perioadă de injustiții în vremea copilăriei, când ceilalți puști îl maltratau, fizic și mental, pentru că era prea individualist și prea tehnic.

Andrea este genul de fotbalist ce-ar trebui protejat ca specie. El aduce oamenii laolaltă, el este fotbalul! Și un lucru extraordinar, este un lider silențios. Pirlo s-a născut visând și ne permite nouă să visăm

Cesare Prandelli, antrenor italian

Pirlo vorbește despre...

• Lothar Matthaus - Idolul meu. Era acel număr 10 care marca și-i inspira pe ceilalți. Ziua în care l-am întâlnit într-o vacanță la Viareggio și i-am luat autograful a fost multă vreme pentru mine ziua cea mai frumoasă a vieții
• Ronaldo - Unicul, celălalt e Cristiano, portughezul, al doilea. În termeni de abilități pur tehnice, este cel mai talentat fotbalist alături de care am avut onoarea să fiu. O mașină absolută
• Paolo Maldini - Cel mai bun fotbalist ever. Un fundaș inegalabil. Dacă aș fi președinte, n-aș construi niciodată o echipă cu campioni în față și pămpălăi în apărare
• Carlo Ancelotti - Era august 2009 când ajunsesem la un acord cu Chelsea, unde tocmai aterizase Ancelotti. Dacă-mi scuzați franceza, Carlo are ouă mari! Un tip impozant cu o mare personalitate
• Antonio Conte - Când vorbește, cuvintele sale te asaltează. Ele distrug barierele minții tale, uneori chiar violent, și se așază adânc în tine
• Massimo Moratti - O persoană fantastică, exact așa cum apare la TV. Este capul familiei, o felie de bunătate într-o mare plină de rechini. Este suporter, unul foarte pasionat, iar pasiunea sa l-a făcut de multe ori să ia deciziile greșite. Măcar de-ar fi toți președinții ca el
• Marcelo Lippi - Dacă rămânea la Inter, pentru el aș fi rămas pe viață acolo. Inter era echipa copilăriei mele
• Fatih Terim - Îl vedeam defilând pe la Milanello cu haine țipătoare, arătând ca John Travolta