Renaşterea gigantului Ajax » Revoluţia lui Cruyff

Uriaşul Ajax se trezeşte încet din somnul ultimului deceniu şi îşi pregăteşte întoarcerea în prim-planul fotbalului european.

Pe 24 mai 1995, Ajax cîştiga Liga Campionilor prin golul marcat de Patrick Kluivert în minutul 85, într-o finală jucată împotriva lui AC Milan şi arbitrată de Ion Crăciunescu. Echipa olandezilor din acel sezon pare un fel de dream-team portocaliu al anilor 90:  Kluivert, fraţii de Boer, Edgar Davids, Marc Overmars, Edwin van der Sar sau Clarence Seedorf. Plus Frank Rijkaard, aflat la final de carieră. În sezonul următor, Ajax a reuşit să ajungă din nou în finala cele mai importante competiţii europene intercluburi, pierzând partida la penalty-uri în faţa celor de la Juventus. La finalul acelui sezon a intrat în vigoare Legea Bosman şi majoritatea vedetelor lui Ajax au plecat la alte cluburi de top europene.

Din acel moment, pentru olandezi a început declinul. Deşi în sezonul imediat următor echipa a ajuns în semifinalele Ligii Campionilor, "lăncierii" s-au clasat abia pe locul 4 în campionat. În următoarele 13 sezoane, Ajax avea să cîştige campionatul doar de 3 ori (1998, 2002, 2004). În Europa, echipa a continuat drumul pe o pantă descendentă. Punctul culminant a fost în sezonul 2002/2003 când olandezii s-au oprit în sferturile competiţiei. În rest, din sezonul 1997/1998 şi pînă în anul curent, Ajax a ratat prezenţa în grupele Ligii de 8 ori din 14 încercări.

Chiar şi aşa, academia clubului a continuat să producă talente excepţionale. În ultimul deceniu, au promovat la echipa mare şi la naţionala Olandei jucători precum van der Vaart, de Jong, Sneijder, Babel sau Maduro.

Renaşterea
După mulţi ani de orbecăit prin întuneric, lucrurile au început în sfîrşit să se schimbe pentru clubul din capitala Olandei. Observînd groapa în care se afundă clubul, fosta glorie Johan Cruyff (63 de ani) a publicat din septembrie 2010 o serie de editoriale dure în cotidianul "De Telegraaf", criticând jocul şi strategia directorilor. Mai întîi, şefii au reacţionat cooptînd 8 foşti jucători emblematici în conducerea clubului. Apoi, susţinut de suporteri şi de foste glorii, Cruyff s-a întors la clubul care l-a lansat în fotbalul mare într-un rol de consilier. Nu s-a oprit aici şi a continuat să atace conducerea, chestionînd capacitatea acesteia de a repune clubul pe drumul spre succes. Cerinţele principale ale fostului număr 14? Acordarea unei responsabilităţi mai mari pentru antrenorul Frank de Boer şi implicarea unor glorii precum Dennis Bergkamp şi Wim Jonk în supervizarea activităţii primei echipe şi a grupelor de juniori, alături de antrenor.

Ca urmare a divergenţelor dintre Cruyff şi staff, directorii clubului au anunţat că se vor retrage din funcţie. Printre altele, aceştia i-au reproşat dorinţa de a concedia angajaţii care nu fac parte din planul său de viitor, printre alţii pe Danny Blind, ultimul căpitan care a cîştigat o cupă europeană pentru club. Ca urmare a demisiei conducerii, Cruyff s-a grăbit să îi asigure pe suporteri că nu îl interesează funcţia de preşedinte al clubului. Următorul pas va fi numirea unor directori noi, iar apoi Ajax va porni pe drumul stabilit de legenda Cruyff.

Ogăraru şi ironia Ligii
La finalul sezonului 05/06, în cadrul căruia Steaua ajungea în semifinalele Cupei UEFA, George Ogăraru devenea primul jucător transferat de la roş-albaştri la Ajax. În sezoanele anterioare, Ajax fusese o prezenţă constantă în Ligă, în timp ce Steaua nu reuşise să spargă barajul preliminariilor. Ironia sorţii a făcut ca după transfer, "militarii" să se califice pentu prima oară după 10 ani în C1, în timp ce lăncierii au ratat competiţia în fiecare an petrecut de Ogăraru la Amsterdam.