INTERNATIONAL  »  CAMPIONATE  »  SPECIAL

Serial GSP.RO Idoli uitați » Juan Alberto Schiaffino: cel mai bun fotbalist din Uruguay. A jucat și pentru naționala Italiei

Foto: magliarossonera.it
Foto: magliarossonera.it

Articol de - Publicat luni, 07 decembrie 2015 15:33

Pâna la generația lui Suarez și Cavani, microbiștii din Uruguay se raportau la un singur fotbalist ca fiind cel mai bun din istoria țării. Acesta era Juan Alberto Schiaffino.

Juan Alberto nu a fost doar cel mai bun fotbalist din țara sa natală, ci și unul din cei mai buni jucători din lume. În sondajul IFFHS dedicat celor mai buni fotbaliști din secolul XX, el ocupă locul 17. E unul din puținii fotbaliști celebri care au avut ocazia să evolueze pentru două naționale diferite de seniori: Uruguay și Italia.

Brutar și grefier

Schiaffino a copilărit la câteva case de clubul de fotbal Penarol. A început să joace pe plaja Pocitos din Montevideo, iar la vârsta de opt ani a fost selecționat în echipa cartierului său unde juca ca aripă stânga.

Primul club adevărat la care a jucat a fost Olimpia, unde a mers pe când avea 12 ani. A avut o experiență și la Nacional, ca junior, însă deoarece nu câștiga prea mult a început să lucreze și în alte domenii. Astfel, până să devină profesionist a fost burtar, grefier și muncitor într-o fabrică de aluminiu.

Cum a ajuns la Penarol

În 1943, pe când avea 18 ani, Juan a fost luat de fratele său, Raul, care juca deja la Penarol și dus la un trial al clubului aflat în căutare de noi talente. Raul era atacant la Penarol, iar în 1945 avea să devină chiar golgeterul echipei.

Juan a trecut de teste și a fost selecționat la echipa de tineret, iar după încă un an devenea titular în echipa de seniori. A devenit cunoscut ca ”Micul Maestru” și și-a meritat pe deplin acest supranume: în cei nouă ani petrecuți la echipă a câștigat cinci titluri, cinci turnee Competencia, opt turnee Honor. A jucat în 227 de meciuri și 88 goluri, iar generația lui a rămas cea mai bună din istoria clubului Penarol.

Transferul la AC Milan

Schiaffino devine o supervedetă și începe să fie curtat de echipele din Europa și în special de cele din Italia. Genoa e prima care se interesează de el, însă jucătorul va ajunge la AC Milan. Suma de transfer a fost de 52 milioane de lire, iar presa din Uruguay a titrat: ”Zeul fotbalului a plecat. O pierdere uriașă”.

La AC Milan a debutat spectaculos, cu o dublă, iar în primul sezon a cucerit campionatul. A rămas timp de șase ani în Milano, timp în care a mai cucerit două campionate, o cupă latină și a ajuns până în finala Cupei Campionilor în 1958, pierdută în fața lui Real Madrid, scor 2-3.

În 1960 a fost cedat la AS Roma pentru 102 milioane de lire, o sumă consistentă pentru acea perioadă. Aici a rămas timp de doar două sezoane, timp în care a câștigat o Cupă a Orașelor Târguri, după care s-a retras. Avea 35 de ani, iar fizicul lui nu mai rezista pe teren.

Campion mondial

La națională, cea mai importantă perfomanță reușită de Schiaffino a fost câștigarea Campionatului Mondial din 1950 cu Uruguay. Deși Brazilia era marea favorită, echipa lui Juan Alberto a reușit să se impună.

La acest campionat, câștigătoarea s-a decis în urma desfășurării unei grupe finale formată din Uruguay, Brazilia, Suedia, Spania. Cele patru echipe au jucat pe sistemul fiecare cu fiecare, iar ultimul meci a fost chiar cel decisiv: Brazilia vs Uruguay.

Partida s-a jucat pe celebrul stadion Maracana, cu aproximativ 200.000 de spectatori în tribune, record în lumea fotbalului. Brazilienii au deschis scorul, însă Schiaffino a egalat, iar 13 minute mai târziu Ghiggia a marcat golul decisiv pentru Uruguay.  

La Mondialul din 1954, Uruguay a fost eliminată de Ungaria lui Puskas la penalty-uri în faza semifinalelor. În finala mică, echipa lui Juan Alberto avea să fie învinsă și de Austria, scor 1-3 și s-a clasat, astfel, pe locul 4.

După ce s-a transferat la AC Milan, el a putut fi convocat și la naționala Italiei, având un bunic născut în Genova. A acceptat convocările și astfel a devenit unul din puținii jucători care au evoluat la două naționale diferite. Totuși, din cauza conflictului cu selecționerul de atunci al Italiei, a prins doar patru convocări, fără să marcheze vreun gol.

GSP.RO a lansat un serial dedicat idolilor uitați, fotbaliști care au influențat istoria acestui joc și au realizat performanțe notabile, însă de care nu ne mai amintim prea bine.

Episoade precedente: Jose Andrade / Baichung BhutiaHidetoshi Nakata / Antonio Carbajal / Zico / Cha Bum-kunGento Lopez / GarrinchaHugo SanchezJasem Yaqoub / Winston Bogarde / Sun Jihai

Flash News: cele mai importante reacții și faze video din sport
Citește și:
Louis Munteanu, despre faza golului cu Dinamo: „L-am împins puțin, doar ca să îl sperii! Arbitrul a comis-o” + Ce spune despre accidentare
Superliga
Louis Munteanu, despre faza golului cu Dinamo: „L-am împins puțin, doar ca să îl sperii! Arbitrul a comis-o” + Ce spune despre accidentare
Verdictul specialistului după cea mai încinsă fază din Dinamo - CFR Cluj: „Am fost uimit de decizie”
Superliga
Verdictul specialistului după cea mai încinsă fază din Dinamo - CFR Cluj: „Am fost uimit de decizie”
Titularul de la FCSB a primit o mărire de salariu: „Gigi nu i-a prelungit și contractul”
Europa League
Titularul de la FCSB a primit o mărire de salariu: „Gigi nu i-a prelungit și contractul”

EXCLUSIV „Îmi vine să-mi dau pumni în cap” » Leonard Doroftei, despre marea greșeală pe care și-acum o regretă: „Am vândut-o pe nimic!”

Antrenorul care a descoperit-o pe Simona Halep trăiește o dramă, fiindu-i amputat un picior: „Nu am cum să îi cer ajutorul, cred că tatăl Simonei e supărat”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează