Articol de GSP - Publicat sambata, 26 noiembrie 2022 13:40 / Actualizat sambata, 26 noiembrie 2022 17:42
Sunt înflăcărați, orgolioși, încăpățânați, superstițioși și direct responsabili pentru cum evoluează naționalele lor în Qatar. Dar cine ar câștiga o competiție neoficială a celor mai arătoși selecționeri prezenți la Campionatul Mondial?
Am selectat cinci dintre cei mai prezentabili bărbați aflați pe băncile echipelor participante la turneul final, prezentând, pe scurt, și câteva dintre calitățile lor. Votează și tu în sondajul atașat la finalul articolului!
1. Hervé Renard (Arabia Saudită)
- Herve Renard, 54 de ani, selecționerul care i-a stricat lui Leo Messi debutul la ultimul său Campionat Mondial și Argentinei o serie de 36 de meciuri fără eșec, are în palmares două triumfuri la Cupa Africii pe Națiuni, cu Zambia și cu Cote D'Ivoire;
- Fără rezultate notabile ca antrenor de club, francezul a avut în schimb succes ca selecționer. Și mai ales atunci când i s-a dat timp și a avut pe mână jucători de calitate;
- Herve Renard face minuni la cârma Arabiei Saudite. A calificat selecționata de seniori la Campionatul Mondial din Qatar. Însuflețiți de discursul memorabil ținut de Renard la pauza meciului cu Argentina, saudiții au șocat întreaga lume cu rezultatul de la primul meci, 2-1 cu naționala lui Leo Messi, una dintre favoritele la trofeu.
2. Luis Enrique (Spania)
- Un tip direct și spontan, Luis Enrique, 52 de ani, nu se ferește să abordeze subiectele pe care alți oameni din sport le-ar evita;
- Luis Enrique, selecționerul naționalei Spaniei, nu fentează nicio întrebare pusă de microbiștii care-l urmăresc pe canalul său de Twitch. Fostul antrenor al celor de la FC Barcelona, Celta Vigo și AS Roma spune că nu are nimic împotriva sexului înainte de meci, cât timp jucătorii nu sunt implicați în orgii sexuale;
- „A face sex mi se pare un lucru perfect normal. Cu toate astea, a participa la o orgie sexuală cu o seară înainte de meciuri nu este ceva ideal. Este un lucru foarte normal. Nu-i dau nicio importanță”, a punctat Enrique, cel care a publicat câteva fotografii spectaculoase cu corpul său bine lucrat.
- Lucho e un mare pasionat de sport, mărturisește că are grijă să mănânce sănătos și în timpul liber, pe lângă exercițiile la sală, face ciclism.
3. Otto Addo (Ghana)
- După dezamăgirea de la Cupa Africii pe Națiuni, ultimul loc în grupă, cu un singur punct în trei meciuri, ghanezii l-au demis la începutul anului pe selecționerul Milovan Rajevac și l-au numit interimar pe Otto Addo în februarie. După ce a calificat echipa la Mondial („Black Stars” nu mai jucaseră la turneul final din 2014), Addo, 47 de ani, a devenit selecționer cu puteri depline;
- După înfrângerea cu Portugalia de la meciul de debut, 2-3, Otto Addo a fost extrem de supărat pe arbitru, având o ieșire furioasă la conferință: „Arbitrul dormea? A dat un penalty inexistent. Toată lumea a văzut asta. De ce? Pentru că era Cristiano Ronaldo?”.
4. Aliou Cisse (Senegal)
- Aliou Cisse, 46 de ani, selecționerul Senegalului, a atras atenția cu look-ul său reggae etalat la meciurile de la Mondial. Puțini știu că acesta se numără printre cei mai prost plătiți antrenori prezenți la turneul final: el câștigă doar 300.000 de euro anual, deși a transformat Senegalul într-o veritabilă forță în zona Africii.
- Rămas fără Sadio Mane, principala vedetă a „leilor din Teranga” Aliou Cissé a anunțat ce-și dorește cel mai mult de la echipa sa: ca apărarea să fie punctul forte al campioanei Africii.
5. John Herdman (Canada)
- „Mâna de fier” a selecționerului John Herdman a transformat Canada într-o forță în zona CONCACAF. Herdman se bazează pe jucători tineri, mulți activi în Europa, în frunte cu Alphonso Davies (Bayern);
- John Herdman, selecționerul primei reprezentative a nord-americanilor, e recunoscut pentru atitudinea sa mereu pozitivă și optimistă: „Când am venit aici am spus că vom merge la Cupa Mondială, dar nu cred că ne-a crezut cineva”, spunea el după ce i-a dus pe canadieni în Qatar;
- Englezul de 47 de ani, numit în ianuarie 2018, avea în spate doar performanțe la nivelul naționalei feminine a Canadei, cu care a câștigat medaliile de bronz la JO din 2012 și 2016. Nu a jucat fotbal decât la nivel de amatori în Noua Zeelandă, în paralel cu pregătirea selecționatei feminine. În 2021, a reușit să urce cu Canada de pe 72 pe locul 40 în topul FIFA, cel mai important salt mondial;