Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat marti, 13 decembrie 2022 15:30 / Actualizat marti, 13 decembrie 2022 17:43
Trebuie să mărturisesc că am început cu stângul, nefericit, șederea la Doha. Primele impresii au fost nefavorabile, mai ales din cauza temperaturii neașteptat de scăzute. Maximum 24-25 de grade la amiază și spre 18, ba și 16, noaptea! Noroc cu puloverul (singurul) și cu geaca luate pentru orice eventualitate de la București și purtate permanent aici. Și așa însă, deoarece în Qatar suflă un vânt tăios dinspre Golful Persic, m-am trezit dârdâind de frig în plin deșert, asta da, surpriză!
150 de riali în loc de 70
Cum am aterizat seara târziu, de la aeroport până la hotelul din zona Bin Mahmoud, lăsat „moștenire" de Crăițoiu, Udrea și Răureanu, m-am urcat într-un taxi.
Ghinion însă, căci șoferul, care s-a recomandat din Uganda, era străin atât de oraș, cât și de limba engleză! A apelat la Waze, dar fără succes. Drept pentru care m-a plimbat vreme de o oră și preț de 150 de riali (1,3 la 1 leu) până să nimerească adresa. Pe colegii amintiți, același drum de vreo 20-25 de minute îi costase 70.
Adevărat Turn Babel
M-am tot lovit de problema limbii, în sensul în care am întâlnit oameni foarte amabili și săritori, gata oricând să te ajute, dar cu care puteai dialoga anevoie sau deloc. Unii făceau parte chiar din personalul CM, stewarzi ori ce-or fi fost ei angajați special ca să-i descurce pe oaspeții veniți la marele rendez-vous al fotbalului.
Doar ce ridicai privirea că se și înființau, însă rareori înțelegeau și ce vrei. Nu mă refer neapărat la qatarezi, spuneți-le qatarioți ori qatarieni, DEX pare să agreeze toate trei formele, cât la cei, frunză și iarbă, aduși de-afară și plătiți spre a asigura buna desfășurare a Mondialelor.
Ca atare, conform worldometrului din 11 decembrie, la o populație de 2.999.594 de locuitori, numai 12% sunt localnici.
Ceilalți 88%, „importați" de pretutindeni, în special din Asia și din Africa, Nepal, Bangladesh, India și Kenya, chiar Filipine și Indonezia, lucrează pentru qatarezii despre care se șoptește, o fi doar glumă?, că n-are niciunul serviciu. Mă rog, comparația cu Turnul Babel nu-i o simplă figură de stil.
Benzină la 2 lei litrul!
Născuți pe o mare de gaze și pe un ocean de petrol, de-aia litrul de benzină costă la pompă numai 2 lei, localnicii get-beget sunt toți businessmeni și circulă cu niște mașini-tanc, predominant japoneze și americane, care consumă 15-20 litri la suta de kilometri, dar pe cine deranjează asta la ce bogăție și resurse are Qatarul?!
Dintre „venetici", ca să reiau subiectul, ar fi murit cei 6.500 invocați și plânși de presa occidentală, cifră contestată însă zgomotos de autoritățile din Doha. Nu-s eu în măsură să declar cine are dreptate și cine nu.
Dar sunt gata să depun oricând mărturie despre Qatar că a făcut eforturi materiale și umane extraordinare ca să ofere CM condiții de top. Și dacă n-a ieșit totul la superlativ, căci au existat și minusuri în organizare, opinia mea e că a reușit să-și atingă scopul. Și nu-i doar opinia mea.
Pasager în propriul autobuz
Între Bin Mahmoud și Centrul de presă al Mondialelor circulă, ca și pe alte 20 de trasee din oraș, o cursă auto rezervată ziariștilor. Un shuttle bus în care e permis exclusiv accesul celor acreditați.
În stația Bin Mahmoud 3, cea mai apropiată de Gulf Pearls Hotel, autobuzul oprește în fiecare oră la și 15 și 45 de minute. Fix, la secundă, de poți potrivi ceasul după el. Întrucât distanța până la Centrul Media al CM să fie de 10-12 kilometri, am folosit de 3-4 ori, zilnic, mașina cu 44 de locuri. Cu o excepție sau două, am fost mereu singurul pasager, de m-am simțit în propriul autobuz, ba m-am și gândit, cu vinovăție, dacă nu cumva l-aș putea lua acasă!
Pentru un salariu triplu
Am tot mers doar eu și șoferul, ce boierie!, iar unul dintre ei, originar din Kenya, mi-a relatat că a venit la Doha, cu contract pe 6 luni, atras de un salariu de 3 ori mai mare decât la Nairobi.
Dar și că așteaptă cu nerăbdare să se termine turneul și să plece înapoi la familie. Deși mulțumit, îi ajunge.
Nu știu, evident, niciun proverb kenyan, însă trebuie să fie și la ei unul care zice că nicăieri pe pământ nu-i mai bine decât la tine acasă. De spus și că, întrebat cine crede că va câștiga titlul mondial, driverul a scuturat din mână a lehamite. Parcă m-a dojenit cu „Ia te uită de ce-i arde tipului ăsta!".
Puzderie de „trotuare" mobile
M-a șocat faptul că autobuzul pentru media e pe traseu zi și noapte, 24 de ore din 24, deși sunt puțini cei care urcă în el. De aceea cursa umblă mai mult goală.
Ea constituie încă o dovadă, pe lângă luminația a giorno de după apusul soarelui, adică după ora 17, că gazdele arabe ale CM 2022 nu s-au uitat la bani și n-au economisit. Dimpotrivă, au cheltuit enorm ca turneul final să iasă perfect, iar Qatarul să fie lăudat.
Așa s-au străduit să dea în folosință și să extindă metroul, inclusiv în 2022, o veritabilă bijuterie, peste cele din Munchen, Paris și Hong Kong, socotite cele mai elegante din lume. În paralel, au umplut Doha de benzi rulante, răspândite pe întreaga geografie a capitalei, dotată cu 14 mall-uri.
Numai la Centrul de presă trebuie să fie, exagerez?, 10 kilometri de „trotuare" mobile! Am bătut planeta în lung și-n lat, dar atâta investiție, ca să n-o numesc risipă, n-am văzut nicăieri. Are balta pește, iar Qatarul petrol, nu?
)
)
)
)
)
)
)
)
