Articol de Andrei Crăiţoiu, Remus Răureanu - Publicat vineri, 02 decembrie 2022 16:31 / Actualizat vineri, 02 decembrie 2022 17:01
Stanley Farrah, unul dintre cei mai bogați afaceriști din Qatar, a lucrat prin firma lui de construcții la pregătirea infrastructurii pentru Campionatul Mondial. Pus de GSP în fața acuzațiilor că muncitorii au lucrat în condiții inumane și că au murit mii de oameni, el admite că "au existat și decese", dar insistă că numărul acestora ar fi mult exagerat de media occidentală.
„Ne vedem în Qatar Tower, biroul meu e la etajul al patrulea. Nu va fi nimeni în clădire, pentru că vinerea aici e ca duminica în România, o zi liberă. Voi păstra un secretar și un tea-boy”.
El e proprietarul unei firme de construcții care a lucrat la pregătirea Qatarului pentru Campionatul Mondial. Acceptă să discute despre lucrări, despre sume, despre numărul muncitorilor care au murit pentru ca micul stat arab să poată găzdui turneul final.
Tea-boy e un tip foarte scund, extrem de serviabil. Aduce o sticlă cu apă și gesturile lui sunt de parcă s-ar teme să nu atingă pe careva din greșeală. Biroul e într-o clădire din West Bay, principala zonă de business din Doha. În jur sunt numai turnuri, aria e un fel de Pipera, însă e una pe care par s-o populeze gulliveri, nu oameni, pentru că totul e supradimensionat.
VIDEO. Interviu cu un miliard din Qatar: „Nu vă mint, au murit oameni, dar în niciun caz câteva mii!”
Stanley e atât de relaxat încât pare să fi meditat toată dimineața. El pomenește cu lejeritate despre miliarde, despre afacerile lui, despre muncitori morți, despre planul faraonic care va transforma Qatarul într-un peisaj care va impresiona și mai tare.
- Domnule Farrah, urmăriți meciurile de la Campionatul Mondial?
- Mi-am ales câteva echipe care-mi plac și caut să văd meciurile lor. Voi câte meciuri vedeți?
- Două pe zi.
- De pe stadion? Aveți acces?
- Da, avem acreditări și vedem două de pe stadioane.
- Uau! Eu nu sunt atât de pasionat cum sunteți voi, nu pot să văd chiar atâtea jocuri. Bine, pentru voi e și un job, dincolo de pasiune, e normal să fiți atât de implicați.
- A fost implicată și firma dumneavoastră de construcții în pregătirile pentru Mondial.
- E adevărat, noi am construit majoritatea drumurilor din Qatar. Am lucrat și la stadioane, dar nu în interior, noi am făcut căile de acces, parcările, alte amenajări din jurul arenelor. Unele drumuri le-am realizat în ultimul minut. Și nu e doar un fel de a mă exprima, chiar am încheiat în ultimul minut!
„Mor oameni pe șantiere și în Statele Unite, dar media nu discută”
- De ce ați întârziat?
- Noi nu am întârziat, doar că a venit FIFA, a ales câteva hoteluri și unele dintre ele nu erau legate cu drumuri bune. FIFA a zis: "Faceți și drumurile astea!". Am lucrat cu Guvernul și am reușit să terminăm la timp, deși în ultima clipă.
- Știți, cu siguranță, care a fost discuția principală din media internațională: mii de muncitori asiatici au murit pe șantierele Cupei Mondiale. Aveți vreun comentariu de făcut?
- Eu n-o să vă spun că nu a murit nimeni, n-am cum să vă zic așa ceva fiindcă ar însemna să vă mint. Accidente există pe șantierele din toată lumea, mor oameni pe șantiere și în Statele Unite ale Americii.
- Dar numărul pe care l-a publicat media britanică e șocant, peste șase mii de morți!
- Asta e bullshit! E o propagandă care urmărește să discrediteze Qatarul. Aici au fost implementate cele mai înalte standarde de siguranță pentru muncitori, doar compania mea a cheltuit câteva milioane de dolari ca să ajungă la standardele de securitate pe care le-a impus Guvernul.
6.500 de persoanear fi murit pe șantierele din Qatar, potrivit The Guardian
- Dacă nu au murit șase mii, câți au murit?
- Unul dintre criteriile pe care trebuie să le respecte fiecare firmă de construcții este să-și oprească lucrările o lună dacă un muncitor moare pe șantier. E făcută o anchetă pentru a determina cauzele accidentului și sunt trimise emailuri către toate companiile de construcții din Qatar, cu rezultatele anchetei, pentru ca toată lumea să învețe ceva din accident.
- Câte astfel de emailuri ați primit?
- Cred că am primit 40, 50, poate ceva mai multe, nu mai știu exact, dar numărul pe acolo e.
- Spuneți că doar atâția au murit, nu șase mii.
- Dacă ar fi murit șase mii ar fi trebuit să oprim lucrările pentru șase mii de luni. Credeți că am mai fi reușit să finalizăm vreodată un drum, o construcție? V-am spus, eu dețin o firmă de construcții, așa că știu despre ce vorbesc: accidente de muncă au loc pe toate șantierele din lume, și în Vestul Europei, și în America. Doar că acum sunt amplificate numerele și discuțiile ca să fie discreditat Qatarul.
„În 2001, aici era teren viran”
- Ce fel de materiale folosiți?
- Materialul principal folosit la drumuri e asfaltul, care e produs aici, în Qatar. Îl cumpărăm de la Guvern. Bitum importăm din Bahrein, mai aducem unele materiale din China.
- Cât durează construirea unui drum?
- Am făcut o bucată de autostradă de 21 de kilometri în trei luni.
- Nu sunteți qatarez, nu?
- Sunt libanez.
- Și de ce ați venit aici?
- Pentru business. Când am ajuns prima oară, în 2001, aici nu exista nimic.
- Nu erau toate clădirile acestea imense pe care le vedem pe geam?
- Nu exista absolut nimic, nu doar clădirile, nici drumuri nu erau! Era doar Sheraton, hotelul care e aici, aproape. Dar când aveam o întâlnire la Sheraton mă durea capul, îmi era groază să conduc pe niște drumuri foarte proaste.
„Transformarea țării a costat 300 de miliarde”
- Știți cam cât a costat toată dezvoltarea aceasta?
- Știu exact, pentru că a fost un proiect național pe care și l-a asumat Guvernul, un plan pentru zece ani, "Qatar 2010-2020". Totul a costat 300 de miliarde de dolari.
- Ce va mai urma?
- Acum e un proiect "Qatar 2020-2030". Lucrarea principală e reprezentată de un tunel care va pleca de aici, de la Sheraton, va trece pe sub apă, apoi va ieși deasupra apei și o să ajungă până la aeroportul nou.
- Sună a science-fiction.
- Doar lucrarea aceasta va costa zece miliarde de dolari.
- Care sunt veniturile companiei dumneavoastră?
- Am mai multe companii, dar firma aceasta de construcții, NewHorizon, are venituri de patru sute de milioane de dolari anual. Acestea sunt veniturile, afacerile valorează mai mult, în momentul de față avem contracte certe pentru lucrări de un miliard și două sute de milioane de dolari.
1940e anul în care qatarezii au descoperit țiței și țara a început să progreseze în următorii 20 de ani, doar că economia era fragilă din cauza fluctuațiilor prețului petrolului. Ca să se protejeze, statul a început să exploateze și gazele naturale și să investească în laturi ale economiei care nu țineau de industria petrolieră
„Qatarezii sunt prea bogați ca să muncească”
- De ce muncitorii sunt toți kenyeni, srilankezi, indieni, pakistanezi?
- În mare e corectă observația ta. Prima explicație este că sunt puțini qatarezi, cam trei sute de mii, iar lucrările din proiectele pe care ți le-am pomenit necesită două milioane de muncitori. Așa că nici dacă ar vrea qatarezii nu ar putea să lucreze ei. Pe urmă, mai e o explicație. Qatarezii primesc bani de la stat, care are grijă de ei. Cu toții au afaceri mari sau sunt angajați cu joburi bune, foarte bine plătite.
- Și atunci nu vor să muncească la construit stadioane, drumuri.
- Voi lucrați în București într-un birou, da? Dacă v-aș propune să renunțați la jobul vostru și să munciți pe șantier cu un salariu de o sută de ori mai mic ați accepta?
- Sigur că nu.
- Normal, așa mă gândeam și eu. Sunt aduși asiatici pentru construcții, spre exemplu, iar pentru joburi care țin de securitate, qatarezii aduc africani, dintre care unii vin din Kenya, așa cum ați remarcat.
313.000 de qatareziau fost înregistrați într-un recensământ realizat în 2017. Expatriații însumau 2,3 milioane. Qatarul deține a treia cea mai mare rezervă de gaze naturale și de petrol
"Dinamo? Convingeți-mă și iau clubul!"
- Ați fost întotdeauna bogat?
- M-am născut într-o familie înstărită, da, dar averea pe care am moștenit-o am multiplicat-o cam de o mie de ori. Încerc să deschid o afacere și în România, o cultură de cânepă pentru ulei, dar durează cam doi ani să iau aprobările. Nu e vorba despre birocrația din România, e la fel în toate statele, oamenii verifică totul de sute de ori atunci când aud cuvântul canabis.
- Ați fost în România?
- Am mers în urmă cu multă vreme, la un foarte bun prieten al meu a cărui mamă era libaneză, iar tatăl, român. Poate că ar trebui să revin în București într-o călătorie.
- Spuneați că urmăriți meciuri de la Mondial. În fotbal nu v-ați gândit să investiți?
- Ba da, am vrut să mă implic la un moment dat alături de un amic din Statele Unite. El cumpărase Bordeaux cu o sumă pe care n-o mai știu exact, să zicem două sute de milioane de euro, și după doi ani a vândut clubul cu un preț dublu. Am vrut să luăm Southampton împreună, am negociat și proprietarii au insistat pentru un preț care ni s-a părut nerealist, nerentabil.
- În România există un club mare care e în suferință acum, Dinamo București.
- Are jucători buni?
- Nu, are jucători slabi, e în liga a doua și e în insolvență.
- Și de ce aș vrea să cumpăr așa ceva?
- Ca să salvați clubul.
- Nu ai înțeles, eu nu sunt un salvator, sunt un businessman.
- Știu, eu glumeam.
- Eu nu glumeam. Dacă cineva din România mă poate convinge că dacă iau Dinamo acum pot să vând clubul cu un preț mai mare peste trei ani sau peste cinci ani mă implic.
Am ales să lucrez și să trăiesc în Qatar și când mă uit în jur sunt foarte mândru de modul în care s-a dezvoltat țara. Sunt convins că și voi ați rămas impresionați de clădiri, de drumuri, de stadioane. Iar dacă veți reveni aici în 2030, veți fi uimiți de ceea ce va urma!
Qatarul se va extinde pe niște terenuri deșertice neexploatate până acum, pentru că e nevoie de spațiu în plus pentru muncitori. Acolo vor fi construite blocuri de locuințe, drumuri, așa că țara va deveni mai mare decât este acum
- Stanley Farrah, afacerist
Citește și alte știri de la Campionatul Mondial:
Pariul câștigat de Rakitici cu Lukaku: „Am scăpat să-i plătesc o lună de vacanță la Split”
)
)
)
)
)
)
)
)
