Articol de Răzvan Luţac - Publicat luni, 31 mai 2010 00:00
Ademir Marques de Menezes a fost “gura de foc” a Braziliei la primul Campionat Mondial disputat în Ţara Cafelei.
Aruncând o privire de ansamblu asupra meciurilor disputate de selecţionata „auriverde” la acest turneu final, ne putem da seama cu uşurinţă că, în toate partidele în care Ademir a înscris, Brazilia a câştigat. Problemele au apărut pentru brazilieni doar când acesta nu a reuşit să îşi treacă numele pe lista marcatorilor...
Tim Vickery, jurnalist englez care locuieşte în Brazilia de mai bine de un deceniu, îl descrie excelent pe Ademir : „era iute ca un fulger, şuta extrem de puternic cu ambele picioare şi era excelent în jocul aerian”. Dacă este să ne luăm după Tim, şi o vom face, putem afirma despre vârful de atac că era un atacant complet.
Pe lângă acest lucru, el a avut alături de el doi fotbalişti de marcă, precum Jair şi Zizinho, ceea ce i-a facilitat misiunea în faţa porţilor adverse.
Campionatul Mondial a început excelent pentru Ademir, care a marcat primul gol din istoria stadionului Maracana (pe 24 iunie 1950, în victoria cu 4-0 în faţa Mexicului). A urmat egalul cu Elveţia, în care Ademir nu a mai înscris, iar apoi victoria cu Iugoslavia, cu un gol din partea „Fălcosului”, care a trimis Brazilia în grupa finală.
Cele patru goluri în poarta Suediei (7-1 pentru Brazilia) şi unul în poarta spaniolului Ramallets (victorie cu 6-1) anunţau ultimul meci al grupei finale, cel cu Uruguay-ul, o simplă formalitate (acest Campionat Mondial a fost singurul care nu a avut o finală propriu-zisă, meciul dintre Brazilia şi Uruguay fiind doar partida decisivă a grupei finale, formată din cele patru câştigătoare din prima fază a grupelor).
Însă nu a fost aşa : Ademir nu a fost în apele lui în meciul capital, iar uruguayenii au învins cu 2-1 în faţa a 200.000 de spectatori adunaţi în tribunele stadionului Maracana, stârnind o adevărată nebunie în rândul fanilor Selecao. Se spune că mulţi suporteri s-au sinucis din cauza insuccesului echipei naţionale.
Până la urmă, la fel ca în cazul altor golgheteri din ediţiile trecute, Ademir a trebuit să se mulţumească doar cu premiul de cel mai bun marcator (8 goluri). Astfel, s-a adăugat unei liste celebre de golgheteri care nu au reuşit să câştige titlul mondial, deşi au ajuns în finală, cum ar fi Stabile sau Nejedly.
La nivel de club, Ademir a jucat la Sport Recife, Vasco da Gama şi Fluminense. Chiar şi după decesul său, survenit în 1996 (la 73 de ani), Ademir a rămas în memoria fanilor lui Vasco. Însuşi el declara : „Am purtat tricoul lui Vasco, ceea ce a fost o onoare pentru mine. Este adevărat că am făcut o mulţime de lucruri bune pentru club, însă şi clubul a făcut la fel de multe pentru mine, şi sunt conştient de toate acestea. Aici am trăit cele mai frumoase clipe din viaţa mea.”
)
)
)
)
)
)
)
