Comentariu de Remus Răureanu » Măcar le-ați luat banii » Federația a tratat Euro așa cum s-a comportat Oțelul în Champions League

Nu mai avem fotbaliști, moștenirea de la Mircea Sandu e grea și românii pierd, oricum, mai mereu. ADN-ul de loseri și societatea n-au cum să genereze o echipă națională de fotbal bună. De parcă societatea albaneză ar fi cea mai așezată  și tradiția fotbalistică islandeză ar impune o remiză cu Cristiano Ronaldo!

Iordănescu știa, când a fost numit selecționer, că nu mai suntem în vremea lui Dumitrache și a lui Dobrin. Nu e cazul să pomenească asta ca pe un argument. Așa cum Federația a știut sau a simțit că România era ca și calificată la turneul final în momentul în care l-a învestit pe Puiu.

Pițurcă luase 6 puncte din cele mai grele deplasări din preliminarii, în Grecia și în Finlanda. În momentul în care a plecat el, FRF avea o mână pe premii. Drept dovadă, "naționala" condusă de General a mers la Euro deși a câștigat doar două meciuri oficiale din ianuarie 2015 încoace și ambele victorii au fost cu Insulele Feroe!

Pe lângă liniștea pe care o aduseseră rezultatele lui Pițurcă, Federația și-a permis să-l restarteze pe Tata Puiu pentru că s-a orientat după un model, cel mai de succes din fotbalul european: Spania.

"Un antrenor tânăr are putere de muncă, însă îi lipsește experiența. De aceea e mai potrivit ca selecționer un tehnician mai în vârstă. Incapabil să lucreze la nivel maxim zi de zi la un club, experiența îl ajută să ia cele mai bune decizii fără să improvizeze în cele 5-6 acțiuni pe care le are o națională de-a lungul unui an".

Acesta a fost principiul pe care l-au pomenit șefii Federației în momentul în care s-au orientat către Iordănescu. Puiu petrecuse un deceniu prin Parlament sau ocupat cu diverse afaceri. Resemnat cu gândul că și-a încheiat cariera de antrenor, din moment ce n-a fost atras, timp de 8 ani, de nicio încercare, în Liga 1 sau în afară.

La 64 de ani, el s-a întors pe banca "naționalei" cu experiența și cu autoritatea pe care i le-a oferit renumele de antrenor al secolului trecut și gestionar priceput al Generației de Aur. Avantajele din CV acopereau problema lipsei îndelungate de pe teren și din vestiare. Și îl încadrau în modelul după care s-a ghidat FRF. Federația a crezut că Iordănescu va fi Aragones sau Del Bosque, tehnicienii care au câștigat trofee pentru Spania. Mai lipsea un căluț cabrat pus pe o Dacie 1300.

Burleanu și oamenii lui au contribuit, cu alegerea lui Iordănescu, la dezastrul din Franța, pentru că au ignorat ingredientul esențial din rețeta de succes iberică: talentul formidabil al jucătorilor s-a legat perfect cu autoritatea discretă și de necontestat a unui antrenor-emblemă. Aragones și Del Bosque nu au venit cu tactici savante, nu au reprofilat miraculos vreun jucător, a fost de ajuns să gestioneze elegant loturi de mare clasă. Se știa că Iordănescu nu va avea așa ceva.

În locul selecționerilor pentru genii, alții în locul nostru s-au orientat spre tipi potriviți contextului, capabili să facă echipa să fie mai bună decât rezulta din adunarea calităților fiecărui jucător în parte.
Există, la nivel de club, exemplul lui Simeone.

La Euro, Italia e o lecție. Italia nu a apelat la legende precum Trappattoni, Sacchi, Lippi. Federația de la Roma s-a dat peste cap, într-un efort propriu ajutat și de un sponsor atras special, și l-a angajat pe Antonio Conte cu aproape 4 milioane de euro anual. Îl plătește la limita suportabilului să conducă cea mai slabă generație de fotbaliști italieni din ultimii 50 de ani, după estimarea presei.

Cosmin Contra sau Dan Petrescu putea fi o versiune românească pentru Conte, un om în stare să toarne energie și încredere peste o echipă lipsită de mijloace tehnice. Contra n-ar fi fost scump, dar îi cam lipsea experiența. Petrescu necesita o cheltuială și e prieten cu Gică Popescu. Burleanu s-a gândit că asta e de evitat.

Meciuri LIVE, program complet, infografii și statistici real-time de la Euro2016 - AICI