Articol de Adrian Jitea, Oana Duşmănescu - Publicat luni, 15 iulie 2024 11:54 / Actualizat luni, 15 iulie 2024 13:09
Ce ne-a plăcut și ce ne-a deranjat la finala Euro 2024, câștigată de Spania cu 2-1 în fața Angliei. Ultimul episod al proiectului GSP „Curat/Murdar”.
Doi reporteri speciali GSP, Oana Dușmănescu și Adrian Jitea, au făcut radiografia fiecărei faze de la Euro 2024 într-o serie de articole „cu două fețe”. Au subliniat fazele „curate”, axate pe emoție, frumusețea sportului și bunătate, dar și fazele „murdare”, care ne-au scos pe toți din sărite.
CURAT: Oana Dușmănescu a selectat momentele frumoase ale finalei Euro 2024
1. Lucrurile simple sunt, de cele mai multe ori, cele mai frumoase
Ceremonia de închidere de la Euro 2024 a avut darul de a evoca deja nostalgia unei alte competiții majore care se încheie, lăsând în urmă loc infinit de discuții și material consistent de amintiri.
Fără exagerări și fără glam ostentativ, dansatorii și muzicienii care au avut misiunea de a marca finalul competiției din Germania – Lunatix Dance, Meduza, One Republic și Leony – au creat cadrul perfect al unei sărbători care să radieze bucurie și relaxare.
Tribunele au contribuit din plin la atmosfera demnă de o finală între două formații – Spania și Anglia – care știu să se hrănească din energia și spiritul suporterilor lor, vocali, creativi, care nu fac nicio pauză când vine vorba să-și susțină favoriții.
Am savurat fericirea fanilor de pe stadionul din Berlin, întrebându-mă cu o ușoară invidie, pentru a nu știu câta oară în viață: cum o fi să ai o echipă de fotbal care să ajungă vreodată într-o finală de competiție europeană sau mondială?
2. De la Fuente și Southgate – două modele opuse de succes
Primul a modelat revelația Campionatului European din niște non-vedete, din echipe care nu se compară cu cele de la care provin englezii, celălalt a scos-o la capăt elegant, după un început neconvingător și sute de glasuri care i-au contestat rolul de selecționer nedemn al unei generații excepționale.
Antrenorul spaniolilor parcă și-a propus să uimească bazându-se pe coeziunea de grup și acordând credit unor jucători tineri și foarte tineri. Managerul englez a ascultat criticile care l-au izbit din toate părțile de la debutul turneului, schimbând încă din semifinale sistemul de joc – a renunțat la pasivitate și și-a amintit de forța pe care o pot dezvolta fiecare dintre componenții formației sale și toți la un loc.
A rezultat o finală echilibrată, poate nu palpitantă – așa sunt meciurile de totul sau nimic, cine se așteaptă la scântei va fi dezamăgit –, cu o Anglie parcă puțin mai pregătită pentru miza de pe masa de poker decât adversara sa, cel puțin în prima parte a jocului.
3. Williams și Yamal – sau cum să dispari o repriză ca să te rematerializezi spectaculos în cea de-a doua
Ăștia mici nu doar că au oferit deliciul fotbalistic al unui întreg turneu final, dar au și creat frumusețea de gol de 1-0 al finalei de aseară.
O pasă de la Lamine Yamal – de la cei 17 ani de-abia împliniți – pentru Williams, care a finalizat fără să tremure, în minutul 47. A fost suficient pentru refacerea unei alchimii care păruse rătăcită în labirintul oboselii și al presiunii copleșitoare până cu foarte puțin timp înainte.
The Kids Are Alright, ar putea cânta cu această ocazie The Who, deși sunt britanici. „Grădinița” spaniolă a venit de la vestiare cu încrederea și muniția refăcute, ca într-un joc video. Păcat că Euro 2024 s-a terminat aici, m-aș mai fi putut uita încă patru săptămâni legate la povestea devenirii celor doi.
4. Cole Palmer nu a dat degeaba 25 de goluri pentru Chelsea
Da, cu pasă decisivă de la Jude Bellingham, Palmer a confirmat inspirația lui Southgate, care l-a scos pe Mainoo și și-a pus tot salariul de selecționer pe ofensivă. A egalat fără ezitare, un 1-1 cu sânge rece și chef de afirmare.
Palmer a fost cerut cu insistență ca titular de jurnaliștii englezi, iar Gareth Southgate, deși nu le-a făcut hatârul până la capăt, a recurs la un compromis câștigător, arătând totuși că știe să gestioneze niște resurse atât de bogate încât, la un moment dat, păreau înșelătoare.
Golul din oala cu presiune al lui Palmer a arătat, de fapt, forța băncii de rezerve a Angliei, arma cu care reprezentativa „Three Lions” a urcat în turneu.
5. Oyarzabal - un jucător cât un turneu
Game-winning goal. Jucătorul devotat al lui Real Sociedad a fost și va rămâne mult timp eroul Furiei Roja, hotărând soarta unei finale îndârjite și încheind magistral o competiție din care discreția și echilibrul spaniolilor au întrecut aroganța, banii, speranțele și individualitățile altor formații naționale, mult mai bine văzute.
E simbolul desăvârșit al unui triumf neanunțat – întruchiparea lipsei de fițe, a concentrării în fața adversarilor mai celebri și mai bine plătiți, cu CV-uri mai sclipitoare, care vin, în marea lor majoritate, dintr-un campionat mai tăios și mai admirat.
Oyarzabal nu e Superman, nici Wolverine nu e și nici Deadpool. De data asta, a fost Europeanul supereroilor din rândul al doilea – cei cu adevărat oameni prin esență și manifestare – un Hawkeye, un Spider-Man sau, scuzați-mi trecerea la celălalt gen, asasina Natasha Romanoff.
În 2024, Spania a umanizat fotbalul, iar Oyarzabal a semnat decisiv capodopera.
MURDAR: Adrian Jitea taxează momentele mai puțin plăcute ale finalei Euro 2024
1. Gareth Southgate se gândește...
Anglia a pierdut o finală în care n-ar fi trebuit să ajungă. Norocul a fost consumat în „optimea” cu Slovacia și în „sfertul” câștigat la loviturile de departajare împotriva Elveției.
Dacă privim doar deznodământul, turneul nu e unul complet ratat. De criticat este jocul prestat de naționala „Three Lions”. Englezii au expediat doar 22 de șuturi pe spațiul porților adverse. În comparație, campioana Spania a cadrat 42 de execuții.
Lipsa de idei din ofensivă a fost taxată de fani. Și foștii mari internaționali, printre ei Rio Ferdinand, consideră că e momentul unei schimbări la nivelul băncii tehnice.
Doar că Gareth Southgate se gândește. Vrea în vacanță, apoi va lua o decizie. Va chinui sau nu fotbalul și la următorul Campionat Mondial?
2. Jude Bellingham nu știe să piardă
Jude Bellingham (21 de ani) n-a fost eroul pe care englezii îl așteptau la Euro 2024. A marcat un singur gol, „foarfecă” în poarta slovacilor. A fost mai implicat în clinciuri decât în acțiuni periculoase. A comis 6 faulturi, a fost „tăvălit” de 16 ori. A văzut și două cartonașe galbene.
Invizibil și în finală, starul lui Real Madrid și-a vărsat nervii pe o ladă frigorifică. A lovit cutia cu piciorul, înainte să se așeze pe bancă și să urmărească cu jind sărbătoarea Spaniei.
Capriciosul mijlocaș n-a fost la primul moment de rătăcire din Germania. Împotriva Slovaciei a dus mâna spre organele genitale, un gest vulgar îndreptat spre mulțimea din tribune. UEFA l-a iertat. Nico Williams și Mikel Oyarzabal n-au fost la fel de miloși.
Bellingham mai are un motiv de frustrare. Prestațiile de la Euro l-au îndepărtat de Balonul de Aur.
3. Ce aveți cu medaliile?
Să continuăm cu Jude Bellingham. S-a numărat printre fotbaliștii englezi, aproape toți, care n-au suportat eșecul. Au primit medaliile de vicecampioni europeni și le-au dat jos de la gât imediat. Le-au strâns, le-au ascuns, le-au aruncat pe banca de rezerve.
Nu e un gest în premieră. Se întâmplă tot mai des în fotbal. Astfel de situații sunt rare în sporturile olimpice. La Tokyo, boxerul britanic Ben Whittaker a refuzat să pună „argintul” la gât. A motivat că „am pierdut aurul, n-am câștigat nimic”. Gestul a fost considerat lipsit de fair-play, unul care contravine valorilor olimpice. Presa internațională l-a taxat.
Poate e momentul unei schimbări de atitudine și în fotbal.
4. Continuă blestemul lui Kane
Blestemul lui Harry Kane (30 de ani) continuă. Unul dintre cei mai buni atacanți ai generației lui rămâne fără trofeu în carieră. Căpitanul „Three Lions” a rezistat 61 de minute în finală. A fost cel mai slab de pe teren, notat cu 4 în presa de la Londra.
O statistică privitoare la prestația lui Kane te izbește. În cele două finale de European, contra Italiei și Spaniei, a avut o singură atingere în careul advers! Statisticienii de la OptaJoe, cu umorul matematicienilor, au remarcat că Jack Grealish a jucat două baloane în suprafața de pedeapsă adversă. La Euro 2024 n-a fost convocat, iar în 2021 a evoluat doar 21 de minute.
Kane a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a întrerupe năpasta. Vara trecută a plecat de la Tottenham, clubul de suflet, și a mers la Bayern. Bavarezii au încheiat sezonul fără să câștige vreo competiție, pentru prima dată din 2012.
5. A ales altă finală
Jack Grealish (28 de ani) a fost marele absent din lotul Angliei la Euro 2024. Mijlocașul lui Manchester City pare să nu treacă atât de ușor peste decizia lui Gareth Southgate. A refuzat îmbarcarea spre Berlin și nu a mers să își susțină colegii în meciul unei generații din care a făcut și va mai face parte.
A preferat altă suprafață verde, cea de la Wimbledon. A urmărit pe viu prestația magnifică a lui Alcaraz, o demonstrație de acuratețe și vitalitate în fața lui Djokovic.
Triunghi amoros la FCSB: „Ngezana i-a furat iubita româncă. Ei îi plac ăștia mai puternici”
)
)
)
)
)
)
)
)
