Articol de Andrei Crăiţoiu, Eduard Apostol - Publicat sambata, 13 iulie 2024 11:23 / Actualizat sambata, 13 iulie 2024 18:09
Fiecare moment are o poveste a lui și ceva care rămâne când luminile s-au stins. Emoția poate fi simțită pe moment, dar amintirea este prețioasă.
Euro 2024 a fost un spectacol grandios, dichisit, care depășește inclusiv percepția unui El Clasico. Stadiul de divertisment a fost dus la un nivel superior, UEFA a lucrat la detaliile cosmetice, iar prețurile au fost pe măsură. Nu pentru orice buzunar, nici cel din Occident, dar oamenii sunt dispuși să plătească pentru a se distra.
Inclusiv 9-10 euro pe un pahar cu bere sau cu Cola.Au dat 100 de euro pe tricoul echipei naționale sau 20-30 de euro pe orice produs cu sigla turneului. Și am văzut cozi mai mari decât cele de pe vremuri la lapte, ulei, carne sau butelii!
Euro 2024 pe modelul „Dai un ban, dar face!”. Uniți de fotbal, nu doar ca un slogan de marketing
La capătul a cinci săptămâni de “alergat” prin Germania și peste 25.000 de kilometri străbătuți în lung și în lat, la meciuri care mai de care mai tari, la antrenamente și interviuri, pentru diferite circumstanțe, vă propunem un colaj de 10 detalii cu care am rămas:
Echipa națională a trecut de faza grupelor. Iar meciul cu Ucraina (3-0), cu atmosferă, senzație, victorie, celebrare și, mai ales, atmosfera făcută de suporteri, va rămâne ceva de suflet.
Cu ochii închiși la imn pentru Rațiu, Drăgușin și ceilalți, cu "Deșteaptă-te, române!" brăzdând cerul la München, Köln și Frankfurt, cu privirile înlăcrimate ale fotbaliștilor și familiilor. Cu fiecare senzație în care ne-am (re)îndrăgostit de ideea de a fi român.
Cu hora bucuriei din Römerberg, la Frankfurt, a românilor veniți în Germania, care nu mai voiau ca acea clipă să se încheie. Nu era exaltarea pentru o calificare, efemeră, în „optimi”, după 1-1 cu Slovacia, ci bucuria de a celebra ceva lângă unii de-ai tăi.
Cu câteva imagini duioase, precum cea în care Florin Niță îi împletește codițele fetiței sale, cu părul albastru al lui Rațiu și moda pe care a lansat-o printre fani, cu „Ciuleandra” cântată și pusă în scenă în Marienplatz, la Domul din Köln sau în Frankfurt. Cu naționala care e mai apreciată și mai iubită afară decât la București.
Cu gestul de aplaudat de a lăsa vestiarul de la München curat ca-n palmă și cu o scrisoare de mulțumire, un gest superinteligent de PR, care i-a dat pe spate pe nemți și l-a făcut pe Philipp Lahm să exclame: „România a captat magia Euro 2024: acum trebuie să-i urmăm exemplul. Nu puteai să îți dorești oaspeți mai buni decât România”.
Cu românii care au lăsat o impresie pozitivă în Germania, unde se pozau cu ei toți străinii de pe continent sau din Orientul Îndepărtat, iar nemții ne-au lăudat pe unde au apucat.
Plus Gazzeta dello Sport, Marca și alte nume uriașe din media.
Cu imaginea lui Modric. Luka ni s-a părut cel mai tare din toată pleiada de GOAT, mai mari sau mai mici, care au fost la Euro. Acum toți sunt „cei mai buni”, depinde de cine analizează.
Croatul - ca viziune și prezență în joc, ca implicare și caracter de lider, ca tot, ni s-a părut peste Ronaldo (frână pentru Portugalia), Kroos (foarte inteligent), Mbappe, Lewandowski, De Bruyne și chiar Bellingham.
Doar că Modric a plecat prematur acasă, nesusținut de coechipieri și de rezultate. Este vremea echipelor sudate, Spania, și a fotbalului cu devotament, Anglia, fiindcă și hazardul te mângâie până la urmă!
Cu controale aspre și filtre numeroase până să intri în arenele alea atât de frumoase. Totul pornește de la frica, uriașă!, a atentatelor.
Iar regulile au fost chiar aspre. Fără ghiozdane mai mari decât o coală A4, fără umbrele cu băț, doar rabatabile și nu mai mari de o foaie A4, cu steaguri și cu bannere date cu dezinfectant. Dar totul a fost OK, până la urmă, în ciuda „invadatorilor” puși pe a face o poză cu CR7, KM10 sau Nicușor Stanciu al nostru.
Cu Germania frumoasă, pitorească, păstrând mult din clasicismul ei, renovat după Al Doilea Război Mondial. În ciuda diversității contemporane a țării.
Cu Burgundstrasse și Romantischestrasse, cu ochii ridicați pentru a vedea unele clădiri impozante, descoperind casa unde s-a născut Beethoven (Bonn), unde a trăit Hegel (Bamberg), unde s-a născut Goethe (Frankfurt) sau unde a scris câteva pasaje din „Faust” (Auerbachs Keller din Leipzig).
Dacă s-ar fi nimerit un meci la Berlin, atât de departe de „cantonamentul” nostru de la Würzburg, sigur am fi trecut pe lângă locuința ce i-a fost dragă lui Caragiale.
Cu scoțienii în kilt-uri mai numeroși în Germania decât chinezii în Europa și puși pe distracție, cu turci care parcă sunt mai mulți decât nemții, cu portughezi exuberanți și imitând gestul lui Ronaldo de după goluri mai bine decât el.
Cu elvețieni și cu croați bând bere și cântând de mama focului, cu olandezi care, chiar dacă se împiedică și cad, o iau de la capăt cu dansul lor devenit viral, cu englezi care beau și paharele, cu italieni tupeiști și vocali abia după ce egalează Croația la ultima fază.
Cu belgieni și cu spanioli simpatici, cu francezi puțini, buni doar la poze. Cu mulți români, foarte mulți și frumoși.
Nota bene: Toni Kroos (cam) are dreptate! Nu ne-am lăsa copiii pe stradă în marile orașe din Germania, atenție!, în marile orașe, după ora 23:00... El a spus că Spania e o țară mai sigură, noi credem că și România e mai sigură decât Germania marilor orașe după ora 11:00 noaptea.
)
)
)
)
)
)
)
