Articol de Eduard Apostol - Publicat duminica, 09 iunie 2024 00:40 / Actualizat duminica, 09 iunie 2024 05:53
Eroul Germaniei de la EURO 1996, Oliver Bierhoff, a fost providențial pentru succes. Mitul personal s-a născut cu ocazia finalei de pe Wembley, decisă de loviturile celui ce avea să devină un mare atacant după vârsta de 28 de ani. Nici măcar n-a fost ales MVP-ul finalei, Poborsky a câștigat trofeul fără lauri, Bierhoff a preferat să-și deseneze povestea lui. Tipic german!
Ediţia din 1996 a adus o serie de premiere. De la dublarea numărului echipelor care participă la turneul final, de la 8 la 16, la premierea victoriilor cu câte 3 puncte, nu cu două ca până atunci, până la regula „golului de aur” la o competiţie majoră. Care avea să decidă marea învingătoare.
Totodată, Euro 1996 a fost și primul turneu final unde a avut loc un atentat cu bombă.
Cu o zi înainte de disputarea meciului din grupe dintre Germania și Rusia, care urma să aibă loc pe 15 iunie la Manchester, o dubă încărcată cu explozibil a fost detonată și a ajuns să rănească 212 persoane!
Provisional Irish Republican Army a emis o declarație prin care a revendicat atentatul, pentru ca apoi să transmită că regretă rănirea civililor.
Începe globalizarea: de ce s-a trecut de la 8 echipe la 16 pentru EURO 1996
Situaţia politică de la începutul anilor ’90, destrămarea Iugoslaviei şi a Uniunii Sovietice, a condus la situația ca numărul echipelor din preliminarii să crească peste noapte.
Pe 30 noiembrie 1992, UEFA a anunţat că la turneul final din Anglia se vor califica 16 echipe, dublând numărul participantelor faţă de ediţiile precedente.
"Football is coming home" a fost sloganul competiției, englezii savurând faptul că vor organiza din nou, după trei decenii, un turneu final, după Mondialul din 1966.
Au început marile surprize încă din preliminarii. Croaţia, desprinsă din Iugoslavia, s-a calificat la turneul final de pe locul 1, în faţa Italiei. Cehia, o altă debutantă în preliminarii, a obţinut biletele şi a trimis Olanda în baraj. Cehii lui Poborsky aveau să continue șocul în Albion.
Anglia, Spania, Rusia, Elveţia, Croaţia, Scoţia, Bulgaria, Germania, România, Franţa, Turcia, Danemarca, Cehia, Italia, Portugalia şi Olanda au fost cele 16 echipe calificate la EURO 1996.
1,276 milioane de spectatoria adunat primul Campionat European găzduit în premieră de Anglia, a doua cea mai bună asistență din istoria competiției
Suită de meciuri decise la penalty-uri
EURO 1996 a fost prima competiţie majoră în care a fost folosită regula "golului de aur". Echipa care marca prima în cele două reprize din prelungiri obţinea calificarea.
Primele două "sferturi", Spania - Anglia şi Franţa - Olanda, au fost foarte echilibrate, totul s-a decis la penalty-uri. Englezii şi francezii au continuat povestea. Germania a eliminat revelaţia Croaţia, în timp ce Portugalia a plecat acasă după duelul cu Cehia.
Semifinalele au fost decise tot la penalty-uri. Cehia a mai făcut o victimă cu nume şi a eliminat Franţa, după ce şutul lui Reynald Pedros a fost parat de Petr Kouba.
Naţionala lui Dusan Uhrin, tatăl fostului antrenor al lui Dinamo, mergea în marea finală de pe Wembley. Anglia a trăit un nou coşmar cu Germania! Tot la penalty-uri, la fel ca la Mondialul din 1990.
După 1-1 în cele 120 de minute, primele cinci serii de penalty-uri au fost transformate cu succes. Gareth Southgate a ratat a 6-a lovitură, în timp ce Andreas Moller a transformat fără emoţie şi nemţii se calificau în ultimul act. Moller a sfidat întregul Albion cu gestul său de la gol!
5 goluria marcat Alan Shearer, golgheterul EURO 1996
„Golul de aur”, golul ce l-a introdus în istorie pe Bierhoff
Pe 30 iunie s-a jucat finala, pe Wembley. Germania era marea favorită, Cehia-marea surpriză. Totuși, fanii selecţionatei lui Dusan Uhrin făceau apel la finala din 1976, când Cehoslovacia câştigase trofeul în faţa Germaniei de Vest.
Berger (59) a deschis scorul din lovitură de la 11 metri, după un fault al lui Sammer asupra lui Poborsky, după care, zece minute mai târziu, Berti Vogts a făcut schimbarea care îi va aduce trofeul.
Bierhoff i-a luat locul lui Scholl şi a egalat după patru minute, cu o lovitură de cap. La finalul celor 90 de minute, Cehia şi Germania erau la egalitate. Prelungiri.
În minutul 95, după ce a primit o minge cu spatele la poartă, atacantul lui Udinese s-a întors, a şutat, iar norocul i-a surâs. Mingea l-a lovit pe Michal Hornak, Petr Kouba a gafat şi Germania câştiga trofeul cu ajutorul unui „gol de aur” al rezervei Bierhoff.
73.611spectatori au asistat la finala EURO 1996
1996a fost anul câștigării primului trofeu major pentru Germania după unificarea țării din toamna anului 1990
8 trofeeimportante au cucerit nemții de-a lungul timpului: 3 Euro (1972, 1980, 1996), 4 Cupe Mondiale (1954, 1974, 1990, 2014) și o Cupă a Confederațiilor, în 2017
Portretul eroului: "Nu era tehnic, dar era un tip de nota 10"
Până să ajungă, vreme de aproape două decenii, directorul naționalei, Oliver Bierhoff a devenit un nume, târziu, în carieră, cu ocazia Euro 1996.
La 28 de ani, venit din postura de atacant la Udinese, în Serie A, după ce mai jucase pentru Uerdingen, Hamburg, Monchengladbach, Salzburg și Ascoli. Practic, nu spunea mare lucru până atunci. Jucase puțin și la acel Euro.
"Știam că suntem puternici din punct de vedere fizic, așa că trebuia să demonstrăm că putem fi și calmi. Per total, am reușit să facem acest lucru. Îmi amintesc foarte bine cum s-a desfășurat finala. Țin minte că arbitrul a dictat penalty pentru Cehia după un fault comis chiar de mine. Și acum sunt de părere că n-a existat vreun contact, însă decizia a rămas și Berger a transformat.
Îmi aduc minte și golurile reușite de Bierhoff. M-am bucurat enorm pentru el, mai ales că nu bifase foarte multe minute până în acel moment. Era un vârf de atac tipic. Nu avea o calitate tehnică deosebită, dar era un tip de nota 10 și a meritat din plin să înscrie. Cu toții am meritat acel trofeu", a povestit Sammer, pentru UEFA.com.
CEHIA - GERMANIA 1-2 (1-1 după timpul regulamentar)
- 30.06.1996, Londra, Stadion Wembley, Spectatori: 73.611
- Au marcat: Berger (59-pen) / Bierhoff (73, 95)
- Cehia: Kouba - Horňák, Kadlec, Suchopárek - Nedvěd, Bejbl, Rada - Poborský (88 Šmicer), Berger, Němec, Kuka. Selecționer Dušan Uhrin
- Germania: Köpke - Strunz, Babbel, Sammer, Helmer, Ziege - Scholl (69 Bierhoff), Eilts (46 Bode), Häßler - Klinsmann, Kuntz. Selecționer: Berti Vogts
- Arbitru Pierluigi Pairetto (Italia)
37 de goluriîn 70 de selecții la naționala Germaniei a bifat Bierhoff între 1996 și 2002
Simbolul eficienței de tip german
Darul oferit Germaniei, trofeul suprem la EURO 1996, a făcut ca Bierhoff să se transfere apoi, în 1998, la Milan. A mai jucat ulterior pentru Monaco și Chievo. Oriunde a fost, a dat goluri! Nu foarte estetice, dar importante.
Ca atacant la Udinese, a fost golgheterul Serie A în ediția 1997-1998. Înainte, în ediția 1992-1993, fusese puncherul ligii secunde, la Ascoli. De-abia în 1998 a fost desemnat fotbalistul german al anului!
A fost și campion al Italiei cu AC Milan, ajungând în Hall of Fame al grupării lombarde. Avea să se retragă de la națională în 2002, după finala de la Mondialul asiatic, pierdută de nemți cu Brazilia lui Ronaldo.
Copil cu bani, un tată dur
Ollie Bierhoff n-a avut o copilărie marcată de lipsuri, ba din contră.
Dragostea lui pentru fotbal este cu atât mai prețioasă. Tatăl său, Rolf, CEO al unei mari firme germane de energie, i-a oferit tânărului o educație de primă clasă și oportunități abundente de a urma orice carieră, la alegerea lui.
Tatăl său i-a insuflat etica muncii, obsedantă pentru cel ce avea să devină eroul Germaniei în 1996. Iată un episod elocvent al educației din familie, din vremea junioratului!
Rolf s-a alarmat de faptul că echipamentul tânărului atacant părea mereu impecabil. Îngrijorat că tricoul imaculat reprezintă o lipsă de implicare, tatăl a turnat apă peste un petic de iarbă din curte. Nu mai conta că s-a format gheață, și-a forțat fiul să bage alunecări!
Din nefericire, imaginea lui Bierhoff a fost analizată drastic de nemți la începutul carierei fotbalistului, fiind văzut ca un băiat de bani gata. De fapt, nici el nu a fost convins, la începuturi, că vrea să urmeze o carieră profesionistă în fotbal.
"Chiar și când ajunsesem la naționalele de juniori, nu aveam convingerea să încep o mare carieră în fotbal, voiam doar să încerc", avea să povestească Bierhoff.
Mângâierea Providenței, transformarea regală a "Cenușăresei"
Practic, copilul cu bani a fost împins în afara Bundesligii! Fiindcă nu avea origini umile, considerându-se că abilitățile sale atletice și jocul aerian nu sunt de ajuns pentru fotbalul din Germania.
A ajuns în Austria, la Salzburg, a marcat 23 de goluri în 33 de etape, iar Inter Milano l-a ochit. Pentru jumătate de milion de dolari, l-a adus în Italia.
Doar pentru a-l pasa la Ascoli, care avea să retrogradeze, iar fanii italieni l-au acuzat pe neamț că nu și-a dat interesul!
Culmea, liga secundă italiană l-a fortificat pe Bierhoff și a fost trambulina spre marele succes. A fost ochit de Alberto Zaccheroni, care l-a adus la Udinese.
Mutare ce i-a priit atacantului luat pe ceva mai mult de un milion de dolari, transferul care avea să-l facă antrenor pe italian.
Udinese în coastele lui Juve și Bierhoff adus la naționala "panzerelor" pentru amicalele dinaintea EURO 1996. Berti Vogts căuta un partener viabil pentru Klinsmann.
Cu chiu, cu vai, a prins lotul pentru Anglia! Și a stat în umbra colegilor din atac până la finala de pe Wembley. Trei meciuri a fost doar spectator!
În criză de timp și fără prea multe idei, Vogts l-a aruncat în luptă pe Bierhoff. Era 1-0 pentru Cehia în finală, mai rămăseseră aproximativ 20 de minute de joc din timpul regulamentar. Bum!
Transformarea lui Oliver Bierhoff de la un jucător luat la număr la un simbol național a fost completă.
Omul care aduce trofeul!
Golurile sale de pe Wembley au fost doar începutul unei cariere fulminante. Au urmat cei mai buni ani din carieră, pentru echipele de club, pentru Mannschaft. Decis să nu fie doar o minune de-o vară, neamțul a devenit un atacant vital.
A făcut istorie la Udinese, a continuat să scrie o pagină glorioasă la Milan, a tras naționala germană ca o locomotivă. Neavând o tehnică sofisticată într-o epocă în care în Il Calcio erau cei mai buni fotbaliști ai lumii, inclusiv cei mai mari atacanți, Bierhoff a fost golgheterul din 1998, în fața unor Ronaldo, Inzaghi și Del Piero, printre alții.
Zaccheroni l-a tras după el la Milan, atacantul pasat de colo-colo în urmă cu câțiva ani venea pentru aproape 15 milioane de dolari în tricoul "diavolilor". Cu golurile sale decisive, dintre care cele cu capul au fost la loc de cinste, Zach-Ollie-Milan a devenit trioul campion.
PS: Bierhoff a urmat un curs prin corespondență, pe care l-a absolvit în 2002, și are o diplomă în economie de afaceri de la Universitatea din Hagen, fiind vreme de 18 ani director al naționalei Germaniei, 2004-2022, câștigător al Mondialului din 2014, printre altele.
102 goluria marcat Bierhoff în Serie A, unul dintre cei mai buni puncheri non-italieni din Il Calcio
)
)
)
)
)
)
)
