)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 17 iunie 2024 18:40 / Actualizat luni, 17 iunie 2024 22:49
De dimineață, nu știu de ce, gândul mi-a zburat prima dată la meciul din '90 cu URSS. Și atunci, nimeni nu ne dădea nicio șansă, noi abia reveneam la un turneu final după 20 de ani, ei erau teribila Sbornaia. I-am liniștit cu un 2-0, semnat de Lăcătuș. Era începutul unui vis care s-a întins, cu o singură excepție, de-a lungul unui deceniu.
Să recunoaștem, nu ne așteptam. Ba chiar ne temeam de Ucraina, de slăbiciunile noastre, după ultimele două amicale ratate, cu Bulgaria și Liechtenstein. Dar nu joacă cifrele, joacă oamenii, caracterele, spiritul.
”Tricolorii” ne-au spus că la Euro va fi altfel. Să fim sinceri, nu i-am prea crezut. Dar azi, au fost perfecți, impecabili, o echipă. Toți pentru unul, unul pentru toți.
MoruStanciu (a purtat numărul și ceva din spiritul lui Moruțan), Răzvan Marin și Drăguș au marcat, dar au strălucit toți. I-am tot criticat când era cazul, acum să nu ne ferim de epitete. E cel mai clar succes ever al naționalei la un turneu final, într-o istorie de 94 de ani, de Mondiale sau Europene.
Am suferit, ei au avut posesia, părea că ne vor strivi, dar băieții lui Edi au fost perfecți. N-am mai văzut derută, haos, ne-am aparăt impecabil, ordonat, calm, am făcut un presing de echipă mare, am contraatacat ca la manual.
Niță a zburat, Drăgușin și Burcă au fost două stânci, Rațiu și Bancu de netrecut, Marius Marin a făcut meciul vieții (a greșit o dată, dar tot el a dres-o), Răzvan Marin și Stanciu inepuizabili, Drăguș un pericol permanent, tare și în defensivă, Man și Coman au pus suflet, efort, au fost periculoși.
E cel mai frumos cadou de aniversare pentru selecționer, e cel mai frumos cadou pe care ni l-a făcut naționala. Într-o atmosferă fantastică, cu zecile de mii din tribune și milioanele de acasă, cu un imn care s-a auzit mai puternic decât pe Arena Națională. Parcă eram acasă. Nu, chiar a fost ca acasă.
În minutul 78, doborât de un adversar la centrul terenului, MoruStanciu repeta pentru colegi: „Nu mai pot! Nu mai pot!". Era deja 3-0, își făcuse treaba, dar a mai rămas pe teren 9 minute, ieșind în aplauzele unui întreg stadion. Ăsta da spirit. A fost, poate mai mult decât oricând, căpitanul. Omul meciului, omul zilei, poate omul unui nou vis.
Câteva minute mai devreme, după un corner, Drăgușin pornise în sprint din careul nostru în terenul advers, fiind oprit, tot prin fault, la 40 de metri de poarta adversă. Un alt moment care a marcat o evoluție perfectă.
Visăm, suntem la Euro, aproape de „optimi". Contăm. Nu s-a decis nimic, mai avem treabă, dar avem speranță. Suntem aici, nu călători, nu turiști, cum ne vedeam și ne vedeau unii. Danke schon, România!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
