Articol de Iulian Pavel - Publicat vineri, 05 octombrie 2012 00:00 / Actualizat joi, 19 septembrie 2013 18:00
Crainicul zbiară dintr-o dată "Aici e România! Aici e Steaua!" şi sparge murmurul blînd pe care-l creau oamenii, îl sparge atît de brusc că-ţi stă inima.
E ca şi cum la un concert te-ai trezi cu solistul ţipînd cît poate de tare în boxe fără ca tu să-l fi văzut pe scenă. La fotbal, tipul cu microfonul doar anunţă intrarea vedetelor.
Ghencea de pe Naţional Arena
Pe Bourceanu, spre exemplu, truditorul inestetic devenit superstar. Cînd se citesc echipele, Alex e prezentat ca în patria gladiatorilor, aşa cum e anunţat Totti pe Olimpico. În loc de "Il nostro capitano...Francescooo", galeria roş-albastră e chemată să-i mulţumească lui
Bourceanu: "A marcat golul cu care am învins Rapidul! Şi e căpitanul Stelei!".
Pe crainicul care agită tribunele îl cheamă Ghencea. Deci Ghencea întreţine atmosfera la un meci al "militarilor" jucat pe Naţional Arena! Lumea se entuziasmează, aproape 50.000 de oameni pronunţă tare şi în acelaşi timp numele unui fotbalist care în 2008 încă mai juca în Liga a doua.
Fantastic cum cîteva victorii recente, calcule de titlu şi de primăvara europeană au trezit pasiunea pentru o echipă care acum un an avea doar 800 de spectatori la un meci acasă din Cupa României. Acasă în Ghencea, nu acasă pe Naţional Arena, stadionul cel nou care-ţi dă senzaţia de spectacol şi atunci cînd pe teren nu se petrece mai nimic de "Doamne, ajută!". Şi chiar dacă nici în tribune nu e tocmai show. Danezii exagerat de ordonaţi şi de atenţi au topit tot entuziasmul, şi al fotbaliştilor Stelei, şi pe al suporterilor ei. Atmosfera e cam ca la Barcelona, jocul nu seamănă deloc.
Toţi cu fluiere!
Adică uneori se face atît de linişte că poţi auzi cîte un jucător cînd ţipă cerînd mingea. Se merge aşa ca într-un experiment, ca şi cum toţi ar fi luat pauză, apoi spiritele iar se aprind ca la un semn pe care doar suporterii l-or fi văzut. Pretextul e unul decupat din derby-urile
bucureştene. Portarul lui Copenhaga trage de timp şi peluza plus tribuna a II-a şuieră zece secunde ca la decolarea unui avion. Protestele au redeşteptat şi încrederea în ai lor, fluieratul e întrerupt de "Luptă, Steaua!", deşi pe gazon continuă să fie o linişte de speriat.
Numai MM şi Reghecampf sar şi gesticulează ca la un concurs de mimi. Spectatorii sînt mai eficienţi decît fotbaliştii, dar ei "trişează" cu ajutorul acusticii formidabile a stadionului pe care o reacţie a peluzei te face să tresari precum salutul brusc al crainicul care spărsese difuzoarele pînă să înceapă meciul. Arena influenţează însă numai atmosfera, nu şi jocul. Scandările se aud mai bine şi mai fioros datorită construcţiei, care pe jucători nu-i poate ajuta. Doar zidurile sînt speciale, terenul n-are nimic deosebit. El e doar bun, în sfîrşit! Asta deşi golul dat de Nikolici nu e dependent deloc de calitatea ierbii. E un gol din biliard, însă fără legătură cu netezimea terenului. Dar lumea nici nu mai vede devierile, se uită numai după mingea care trece de linie şi masele roş-albastre freamătă haotic, fiecare sector arată ca un animal uriaş care se zbate de fericire. Show perfect!
Imperiul sub asediu: chinezii vor fabricile din Germania la care renunță Volkswagen