Articol de Alex Nicodim (foto), Justin Gafiuc - Publicat luni, 12 iulie 2010 00:00
Dinamo deschide joi sezonul competiţional, întîlnind în deplasare pe Olimpia Bălţi. Gazeta vă prezintă un reportaj inedit din oraşul viitorului adversar
Oraşul Bălţi, unde Olimpia pregăteşte marea lovitură contra "cîinilor", în Europa League, e locul unde românii luptă şi acum împotriva sovietizării forţate
În aprilie 1818, împăratul rus Alexandru I, călătorind de la Hotin spre Chişinău, a înnoptat la Bălţi, unde s-a înnămolit cu tot alaiul. Nimerise într-un sătuc pricăjit, slab populat, răsărit în valea mlăştinoasă a rîului Răut, în "cuibul frigurilor", căci uriaşa baltă din împrejurimi genera pe tot parcursul anului un climat ostil traiului. Aici a primit însă vestea despre naşterea nepotului său, viitorul ţar Alexandru al II-lea şi, în cinstea acestui eveniment, a dat localităţii prerogativele unei comune urbane, ridicată la rangul de capitală de ocol.
Asta se întîmpla la şase ani după ce străvechiul teritoriu moldav părăsea istorica apartenenţă la pămîntul românesc pentru a trece sub stăpînirea strălucitorului Sankt Petersburg şi, mai tîrziu, a tristei Moscove comuniste. Aşa s-a schimbat, printr-o împrejurare unică, destinul unei aşezări sortite altfel existenţei anonime.
Şi, probabil, fără popasul forţat al caravanei imperiale, trupa de acum a lui Andone n-ar mai fi avut prilejul să pornească noul traseu de Europa League împotriva unui adversar inedit: Olimpia Bălţi.
Antrenament printre capre
Astăzi, oraşul cu 150.000 de locuitori e a doua localitate din Republica Moldova, după Chişinău, de care o despart circa 140 km. Chiar dacă bucureştenii vor disputa partida tur, joi, în capitala de peste Prut, fiindcă stadionul din Bălţi nu e omologat pentru jocuri internaţionale, rivala Olimpia va pregăti marea lovitură în aerul de acasă.
Pe propria arenă, cu o capacitate de 5.000 de locuri, folosite în ultimul week-end pentru un congres naţional al Martorilor lui Iehova. Sau pe gazonul Şcolii Sportive, situat într-un aşa-zis campus universitar, cu clădiri parcă părăsite şi cu cîteva capre păscînd liniştite la centrul terenului, în timp ce jucătorii fac nişte ture de alergare.
Soacra de la porţile oraşului
Pe urmele necunoscutului adversar al "cîinilor", descoperi o aşezare bizară, care respiră mai degrabă sărăcie decît prosperitate. La porţile oraşului tronează o statuie masivă, de gust îndoielnic, o femeie semeaţă, care ţine pe braţe şervetul cu pîine şi sare pentru întîmpinarea oaspeţilor: e rezultatul fanteziei unui fost prim-secretar din anii '70, care a ordonat ca acolo să fie sculptată, la dimensiuni gigantice, soacra lui, cu figura din anii tinereţii!
Lîngă ea, pe marginea şoselei largi, dar denivelate, sălăşluieşte şi acum, pe un panou din tablă scorojită, simpaticul ursuleţ Mişa, mascota Olimpiadei de la Moscova, din '80!
Secera şi ciocanul trăiesc!
Sînt rămăşiţele unui regim aparent abandonat, dar, de fapt, încă viu, căci oraşul e condus şi acum de un primar comunist. De pe multe clădiri nu s-au şters încă secera şi ciocanul. Urmele lor laterale încă se disting, sculptate, chiar pe sediul municipalităţii, acoperite parţial de stema Moldovei, de dimensiuni mai mici, aplicată pe deasupra!
Traiul e aici destul de scump, în piaţă, la legume, brînzeturi sau carne, preţurile depăşind la multe produse ceea ce întîlnim în România. "Dar aici găsiţi numai produse cu adevărat naturale, netratate, nu ca la Bucureşti", explică o vînzătoare, care povesteşte că are doi copii, ambii stabiliţi în România.
Fericiţi să vorbească în româneşte
Plasat spre nordul Basarabiei, Bălţiul e unul dintre exemplele triste pentru suferinţa României, căci sovietizarea teritoriilor moldovene şi-a atins aici scopul în mare parte. Limba lui Eminescu o auzi mai rar decît pe cea a lui Stalin, iar cei care o ştiu, mai mult sau mai puţin, radiază pur şi simplu de fericire atunci cînd au ocazia să o folosească într-o conversaţie cu cineva venit din România.
O urmă de speranţă însă există aici: anul trecut, pentru prima dată, cetăţenii care şi-au declarat limba română drept limbă principală i-au depăşit pe ruşi sau găgăuzi! E şi rezultatul căderii preşedintelui Voronin, care impusese o blocadă strictă împotriva românismului.
Mai mult, o portiţă de cultură s-a deschis, neaşteptat, chiar dinspre oficialităţile locale, care au acceptat ca în centrul oraşului, pe aleea pietonală, peste drum de teatrul "Vasile Alecsandri", să se dezvelească, în săptămînile următoare, busturile a trei monştri sacri ai literaturii române: Mihai Eminescu, Ion Creangă şi Grigore Vieru. Mai jos un pic însă, un bătrîn tanc veghează asupra piaţetei principale, purtînd pe frontispiciu mulţumirile veşnice aduse armatei sovietice eliberatoare. Ce vecinătate perfidă!
Dinamo deschide joi sezonul competiţional, întîlnind în deplasare pe Olimpia Bălţi. Gazeta vă prezintă un reportaj inedit din oraşul viitorului adversar
Oraşul Bălţi, unde Olimpia pregăteşte marea lovitură contra "cîinilor", în Europa League, e locul unde românii luptă şi acum împotriva sovietizării forţate
În aprilie 1818, împăratul rus Alexandru I, călătorind de la Hotin spre Chişinău, a înnoptat la Bălţi, unde s-a înnămolit cu tot alaiul. Nimerise într-un sătuc pricăjit, slab populat, răsărit în valea mlăştinoasă a rîului Răut, în "cuibul frigurilor", căci uriaşa baltă din împrejurimi genera pe tot parcursul anului un climat ostil traiului. Aici a primit însă vestea despre naşterea nepotului său, viitorul ţar Alexandru al II-lea şi, în cinstea acestui eveniment, a dat localităţii prerogativele unei comune urbane, ridicată la rangul de capitală de ocol.
Asta se întîmpla la şase ani după ce străvechiul teritoriu moldav părăsea istorica apartenenţă la pămîntul românesc pentru a trece sub stăpînirea strălucitorului Sankt Petersburg şi, mai tîrziu, a tristei Moscove comuniste. Aşa s-a schimbat, printr-o împrejurare unică, destinul unei aşezări sortite altfel existenţei anonime.
Şi, probabil, fără popasul forţat al caravanei imperiale, trupa de acum a lui Andone n-ar mai fi avut prilejul să pornească noul traseu de Europa League împotriva unui adversar inedit: Olimpia Bălţi.
Antrenament printre capre
Astăzi, oraşul cu 150.000 de locuitori e a doua localitate din Republica Moldova, după Chişinău, de care o despart circa 140 km. Chiar dacă bucureştenii vor disputa partida tur, joi, în capitala de peste Prut, fiindcă stadionul din Bălţi nu e omologat pentru jocuri internaţionale, rivala Olimpia va pregăti marea lovitură în aerul de acasă.
Pe propria arenă, cu o capacitate de 5.000 de locuri, folosite în ultimul week-end pentru un congres naţional al Martorilor lui Iehova. Sau pe gazonul Şcolii Sportive, situat într-un aşa-zis campus universitar, cu clădiri parcă părăsite şi cu cîteva capre păscînd liniştite la centrul terenului, în timp ce jucătorii fac nişte ture de alergare.
Soacra de la porţile oraşului
Pe urmele necunoscutului adversar al "cîinilor", descoperi o aşezare bizară, care respiră mai degrabă sărăcie decît prosperitate. La porţile oraşului tronează o statuie masivă, de gust îndoielnic, o femeie semeaţă, care ţine pe braţe şervetul cu pîine şi sare pentru întîmpinarea oaspeţilor: e rezultatul fanteziei unui fost prim-secretar din anii '70, care a ordonat ca acolo să fie sculptată, la dimensiuni gigantice, soacra lui, cu figura din anii tinereţii!
Lîngă ea, pe marginea şoselei largi, dar denivelate, sălăşluieşte şi acum, pe un panou din tablă scorojită, simpaticul ursuleţ Mişa, mascota Olimpiadei de la Moscova, din '80!
Secera şi ciocanul trăiesc!
Sînt rămăşiţele unui regim aparent abandonat, dar, de fapt, încă viu, căci oraşul e condus şi acum de un primar comunist. De pe multe clădiri nu s-au şters încă secera şi ciocanul. Urmele lor laterale încă se disting, sculptate, chiar pe sediul municipalităţii, acoperite parţial de stema Moldovei, de dimensiuni mai mici, aplicată pe deasupra!
Traiul e aici destul de scump, în piaţă, la legume, brînzeturi sau carne, preţurile depăşind la multe produse ceea ce întîlnim în România. "Dar aici găsiţi numai produse cu adevărat naturale, netratate, nu ca la Bucureşti", explică o vînzătoare, care povesteşte că are doi copii, ambii stabiliţi în România.
Fericiţi să vorbească în româneşte
Plasat spre nordul Basarabiei, Bălţiul e unul dintre exemplele triste pentru suferinţa României, căci sovietizarea teritoriilor moldovene şi-a atins aici scopul în mare parte. Limba lui Eminescu o auzi mai rar decît pe cea a lui Stalin, iar cei care o ştiu, mai mult sau mai puţin, radiază pur şi simplu de fericire atunci cînd au ocazia să o folosească într-o conversaţie cu cineva venit din România.
O urmă de speranţă însă există aici: anul trecut, pentru prima dată, cetăţenii care şi-au declarat limba română drept limbă principală i-au depăşit pe ruşi sau găgăuzi! E şi rezultatul căderii preşedintelui Voronin, care impusese o blocadă strictă împotriva românismului.
Mai mult, o portiţă de cultură s-a deschis, neaşteptat, chiar dinspre oficialităţile locale, care au acceptat ca în centrul oraşului, pe aleea pietonală, peste drum de teatrul "Vasile Alecsandri", să se dezvelească, în săptămînile următoare, busturile a trei monştri sacri ai literaturii române: Mihai Eminescu, Ion Creangă şi Grigore Vieru. Mai jos un pic însă, un bătrîn tanc veghează asupra piaţetei principale, purtînd pe frontispiciu mulţumirile veşnice aduse armatei sovietice eliberatoare. Ce vecinătate perfidă!
Ședință la Rapid: ce i-a spus Șumudică lui Boupendza, după incidentele de la meciul cu Petrolul
)
)
)
)
)
)
)
