Articol de Andrei Crăiţoiu, Vlad Nedelea - Publicat marti, 17 august 2021 09:27 / Actualizat marti, 17 august 2021 10:12
Dan Negru este un mare susținător al celor de la Steaua Roșie Belgrad. Primul meci pe care l-a văzut pe viu în infernul de la Belgrad e cel de coșmar pentru sârbi, cu AC Milan. S-a îndrăgostit de Robert Prosinecki , apoi l-a văzut live pe Belodedici aclamat de mii și mii de sârbi, iar confruntările de poveste cu Partizan i-au rămas întipărite în minte.
- Steaua Roșie Belgrad - CFR Cluj, turul play-off-ului Europa League, se joacă azi, începând cu ora 22:00. Meciul e liveTEXT pe GSP.ro și televizat de Pro TV.
- Andrei Crăițoiu și Vlad Nedelea, jurnaliștii Gazetei Sporturilor, se află în Belgrad (Serbia) de unde transmit cele mai noi informații legate de partida dintre
Steaua Roșie Belgrad are un fan de lux în meciul cu CFR Cluj. Chiar dacă este una dintre mai cunoscute figuri din mass-media românească, Dan Negru, vedeta Antenei 1, este fan al Crvena Zvezda de mai bine de trei decenii.
Dan s-a născut la Timișoara, la 165 de kilometri de Belgrad. Tatăl lui a fost cel care l-a urcat în mașină pe vremea când nici nu împlinise 18 ani și l-a dus pe stadionul din Belgrad. Atunci s-a îndrăgostit iremediabil de spiritul Stelei.
- Dane, ce faci? Ești pregătit de meci?
- Sunt într-o mică vacanță pe litoralul românesc. La bogați, cum se spune. Ha, ha, ha.
- Noi suntem la Belgrad, credeam că te găsim și pe tine aici.
- Pfaaa! Mi-ar fi plăcut tare să fiu pe stadion să-i susțin pe ai mei.
- Pe ai tăi?
- Da, da. Eu sunt fanul lui Crvena Zvezda din 1988! Atunci i-am văzut pentru prima dată în meciul cu AC Milan, celebrul meci jucat pe ceață. Cu Marco van Basten, Frank Rijkaard, Ruud Gullit. Ce meci, ce poveste!
- Acela a fost primul tău meci văzut din stadion, de la Belgrad?
- Da. Tata m-a dus pe Marakana din Belgrad și de atunci nu m-am despărțit de Steaua Roșie. Iubesc mult sportul sârb.
- E și normal, te uitai mai mult la sârbi în comunism...
- Așa este. În baschetul sârbesc sunt fanul lui Cibona Zagreb, dar la fotbal, Steaua Roșie nu are egal. În ultimii ani n-am ratat multe derby-uri cu Partizan și adeseori, când e vreun meci mare, fug la Timișoara ca să prind meciul la Belgrad.
„Aveam camera tapetata cu postere cu Zvezda”
- Ce avea special Steaua Rosie de ai devenit fan și nu aveau echipele noastre din Romania?
- Erau aspiraționali, erau șarmanți. Dincolo de galeria infernală de pe Marakana, dincolo de imnurile făcute de Bajaga, unul din cei mai cunoscuți artiști rock sârbi, Steaua Roșie era aspirațională.
- Păi, și rivalii de la Partizan?
- Nu aveau lipiciul pe care-l avea Zvezda. Stoikovici sau Savicevici erau fotbaliști care aveau pachetul complet, șarm, carisma, talent. Totul! Te fermecau.
- Dacă nu greșim, tu ai rude în Serbia, nu?
- Am verișori, unchi, mătuși care trăiesc în Banatul Sârbesc, în Torac. Este o localitate din Voievodina și de acolo până în Belgrad e o aruncătură de băț. Cu ei am descoperit Steaua Roșie în adolescență.
- Ce idoli avea adolescentul Dan Negru?
- Robert Prosinecki e de departe jucătorul pe care l-am admirat mult, iar finala de Cupa Campionilor din 1991 m-a legat pe viață, iremediabil de Prosinecki.
- Spune-ne...
- O secundă. Vreau să vă zic că jucătorul pe care l-am regretat la plecare a fost Piksi Stojkovici, unul din marile caractere ale fotbalului mondial care merită mult mai mult de la viață. Păcat! Peste 50 de goluri pentru Zvezda.
- La un an după primul tău meci pe stadion, Miodrag Belodedici ajungea la Belgrad!
- A fost o mare bucurie pentru toți suporterii pentru că Belo era deja câștigător al Cupei Campionilor Europeani. L-am văzut pe stadion. Eram pe final de adolescență și aveam camera tapetata cu postere cu Zvezda pe care le luam din piața din Timișoara unde sârbii veneau și vindeau de toate. Așa că, adolescent fiind, l-am avut pe Belo pe perete alături de dream teamul echipei din acei ani.
„Meciul cu CFR nu-l considerăm unul greu”
- Te uiți și la sportul românesc, dar și la cel sârbesc. Cum vezi ponderea între cele două țări?
- Nu mă uit doar la fotbal. Și pot spune fără nicio teamă că sportul sârbesc e cu 150 de ani peste sportul românesc! E suficient să te uiți în clasamentele mondiale. De la Novak Djokovici la naționalele de baschet sau de polo. Să nu uităm că Nikola Jokici a fost ales MVP sezonului trecut regulat în NBA. Divac, Kukoc, Drazen Petrovici sunt jucatori-statui în NBA. Au caractere puternice și asta duce la performanțe mari.
- Ai amintit de meciurile cu Partizan. Nu ți-era frică pe stadion?
- Pfaaa, ba da! N-am prins niciun final de meci pe stadion. Niciunul. Tot timpul plecam prin minutul 75 de frica galeriilor. Nu e ușor să prinzi un război între cele două galerii. Nu neapărat că poți să ajungi victimă colaterală, dar traficul e dat peste cap, orașul e paralizat, ai nevoie de ore bune că ajungi acasă. Sunt fericit că am avut norocul să merg la meciuri adevărate la Belgrad! Sunt un norocos, nu?
-Azi e primul meci al Stelei Roșii cu CFR Cluj. E clar cu cine ții...
- Clujul merge în Conference League. Crvena Zvezda se duce în Europa League. Meciul cu CFR nu e considerat de noi, suporterii lui Zvezda, unul greu. Trecem ușor...
Eu am făcut baschet. Tata era antrenor de fotbal, în Timișoara. Tata antrena o echipă din Divizia C și mergeam mult cu el la fotbal. Tata era mare, mare, apropiat de fotbal.
-Dan Negru, prezentator TV
9 medaliia adunat Serbia la Jocurile Olimpice de la Tokyo: trei de aur (taekwondo, karate, polo), una de argint (tir) și cinci de bronz (tir, baschet 3x3, volei, lupte, taekwondo)
A scăpat la Belgrad, l-au bătut la Timișoara
Dan Negru iubește sportu. Încă de copil mergea la meciuri pe stadion și a făcut-o inclusiv acasă, la Timișoara, pentru a o susține din tribune pe Poli.
„Am ajuns prin '87-'88 să umblu prin galeria lui Poli. M-am lăsat de asta când am luat bătaie de la galeria lui Dinamo. Când veneau la Timișoara era ca în Fâșia Gaza. Îmi amintesc meciul ăsta că a fost scandal mare. Eram un puști. Din momentul ăla ai mei nu m-au mai lăsat să mă duc la meciuri.
Aveam fular violet, eram pe strada Naturii unde m-au fugărit și m-au bătut. M-au prins de la spate și mi-au dat niște pumni. Pe vremea aia Timișoara avea galerie puternică și trăia din fotbal. Și ar putea și azi pentru că respiră fotbal. E trist că un oraș ca Timișoara nu are echipă de fotbal. E dramatic!”, a povestit Dan.