CORESPONDENȚĂ DIN SALONIC // Răzvan Lucescu e categoric în interviul exclusiv GSP: „Poate-n România mă întorc, dar niciodată la națională!” » Motivele din spatele deciziei

Răzvan este Lucescu care acum e pe culmile gloriei în familie! Mircea Lucescu, alături de soția sa Neli, își joacă rolul de străbunic și-l plimbă pe Lucio, un an și 5 luni, cu căruciorul sau îl dezmiardă. Cu toate că se vede, clar!, Il Luce resimte lipsa fotbalului. Nu vrea să fie fotografiat la Salonic, doar dacă vrei o poză de colecție personală, dar și atunci e atent la cum pică lumina, cum se vede cadrul. Asta înainte de a aranja niște scaune la o masă, perfecționist, cu toată că terasa era aproape goală.

Răzvan speră să se mai bucure câteva ore, poate zile, de ceva timp de calitate alături de soția sa, Ana, pe care o vede din an în Paști și care, oricum, în ciuda vârstei și a look-ului, este bunică și are un rol important în educația nepoțelului venit într-o scurtă vacanță. Ana este esențială pentru "General", așa cum îl alintă grecii pe Răzvan - evită să iasă în lumina reflectoarelor, Lucescu este foarte, foarte atent la viața privată -, dar a jucat un rol uriaș în susținerea bărbatului ei, proaspăt campion cu PAOK Salonic în Grecia.

- Domnule Lucescu, titlul cu PAOK...
- Au fost și "sfertul", și Cupele României... Voi aveți job-ul vostru, le vedeți într-un fel. La mine contează secvențele, experiențele. Poate tata ți-ar răspunde altfel. Adică: iau o decizie, am plecat pe ea, nu mă mai gândesc să mai stau s-o disec. Nu pot să-ți compar, te rog! Eu am plecat de la Rapid atunci după o superperformanță europeană și după două Cupe ale României luate consecutiv și m-am dus la o echipă ce terminase pe locul 11 în liga a doua. De la posibilitatea de a merge undeva foarte bine m-am dus la Xanthi, care era atunci pe loc retrogradabil și tocmai jucase în play-out pentru a rămâne în prima ligă. Și le-am ridicat pe toate, da?

- Vă considerați extravagant sau cum ar trebui să vă interpreteze lumea fotbalului?
- Nu, nu, sunt eu și atât. De ce trebuie să fiu interpretat? Toate situațiile astea m-au ajutat. Eu nu sunt disperat să fiu sclavul fotbalului! Și acum dacă e, pot spune "gata" fotbalului și plec cu soția mea să ne trăim viața, că și așa am fost puțin împreună și ne-am bucurat prea puțin unul de altul. Hai că sar de la una la alta, dar poate peste 10-15 ani nu voi mai fi antrenor.

"Eu nu caut aprecierea oamenilor, sunt natural și atât"

- Credeți că acum sunteți mai apreciat de către români, după titlul luat în Grecia?
- Nici asta nu are nicio importanță pentru mine. Am simțit o susținere imensă în această perioadă că așa e la succes, lumea ține aproape de tine! Eu nu sunt genul care să caute aprecierea oamenilor. Vezi, ți-am mai povestit, de aceea și iubesc animăluțele mele din București și din Grecia. A devenit pasiunea mea. Înțeleg spiritul oamenilor, că fiecare e într-un fel, le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut, dar știu că asta se întâmplă când ești sus, învingător. Și atunci... Serios, nu e extravaganță, să-mi termin treaba bine și-am plecat, nu stau în petreceri, balamuc. Adică am plăcere după o experiență, apoi trec la alta.

- Nu vă vedeți antrenând, precum Mircea Lucescu, și după 70 de ani?
- Pfff, nu poți să știi. Văd eu viitorul sau tu? Am trăiri de moment, așa sunt eu conceput. Așa, și la echipă, unii spun că sunt prea bun, alții că sunt prea rău. Așa sunt eu, natural, cu absolut toată lumea, cu femeia de la bucătărie, cu cel care îngrijește terenul, mă cobor la nivelul lor sau îi ridic pe ei. Și toți se simt respectați. Eu acord respect muncii și tuturor. Îmi place să știu tot ce se întâmplă, dar știu să ascult sfatul oricui în domeniul în care el este. De aceea atmosfera e plăcută cu Răzvan Lucescu antrenor. Ăsta e felul meu.

"Poate că aș fugi pe o insulă pustie, dar mi-ar lipsi adrenalina fotbalului"

- V-ar prinde o viață mai liniștită?
- Vorbeam cu team managerul meu de la PAOK, Pantelis, care a fost jucător și la PAOK, și la Panathinaikos, internațional grec, un băiat senzațional și de o loialitate extraordinară. Ai văzut că stăteam împreună în bus-ul deschis, la sărbătoare, și lumea trepida lângă noi. Mi-a zis: "Și eu gândesc ca tine, Răzvan, și eu aș pleca pe o insulă pustie, dar dintre noi doi, tu nu ai putea s-o faci în final! Tu ai nevoie de adrenalina asta". Asta-mi spunea. N-am știut ce să-i răspund. Poate că așa zic și gândesc, că aș vrea o viață ușurată, relaxată, dar mi-ar lipsi adrenalina fotbalului, care este incredibilă și te împinge către situații pe care un om normal nu le poate înțelege.

- Când luați în calcul să reveniți în fotbalul românesc?
- Nu știu ce-mi oferă viața. Acum nu poate fi vorba, cel puțin un an cât mai am cu PAOK. Nu știu dacă mă întorc peste un an, doi, zece.

- Dar ca selecționer, poate o revanșă?
- Pentru echipa națională, subiectul este închis total. Niciodată! Și știi că eu de obicei nu sunt categoric, dar îți zic "niciodată". Nu vorbesc doar de echipa națională a României, ci în general orice selecționată (pe fundal se aude vocea lui Mircea Lucescu, culmea!, povestind prietenilor că Răzvan a început să aibă părul grizonant de la ultimii ani din fotbal). Nu e plăcerea mea să fiu selecționer, nu pot transmite eu tot ce am. Depinzi de prea multe conjuncturi. Mai ales în România! N-ai multe variante. Ori nu joacă unde sunt la cluburile lor, ori se accidentează. Mă uitam și la taică-meu, în Turcia, a suferit enorm. El, care e obișnuit să-i educe pe teren! Așa sunt și eu, lucrez la detalii, în profunzime, la mentalitatea și seriozitatea puternică a grupului. Nu pe stilul dictatorial, ci pe mentalitate.

Antrenor sau bunic?

- Dar visați să vă întoarceți la Rapid București să luați campionatul în România? Prietenul dumneavoastră, Dani Coman, așa spera sau spunea că ar vrea.
- Dani e un sufletist, un om fantastic, are un echilibru incredibil. Mi-ar plăcea să lucrez cu el! Acum, unde, cum, vedem. Rapid face parte din viața mea, cu trăiri incredibile, dar la momentul acesta... M-aș putea întoarce oriunde în țară când va sosi clipa. Sau poate nu va veni niciodată clipa să mă întorc în România.

- Copil fiind, țineați cu Dinamo, mai ales că Mircea Lucescu a făcut istorie acolo. Își va reveni acest club, se va bate la anul la titlu, așa cum se promite?
- Mircea Rednic are o experiență uriașă, are mentalitatea victoriilor, are atuuri să reușească la Dinamo. Totul e să fie susținut de un management puternic. Fără așa ceva, oricât de bun ar fi tehnicianul, nu poate reuși! Sunt mulți antrenori foarte buni care nu au șansa să aibă succes din cauza lipsei unui management puternic.

- Ce e mai greu: să fii un antrenor foarte bun sau un bunic exemplar?
- Hai că m-ai făcut să râd! Asta cu bunicul e incredibil de greu. (către Lucio, care stă cu restul familiei) Da, iubitule, de tine vorbesc. Și mai e și Zoe, nepoțica, născută Crăciunul trecut. Cel puțin perioada asta, până la 2 ani, este cumplită. Fac kilometri întregi prin casă, cu cei mici, cu toate că-i văd foarte rar. Eu sunt la Salonic, nepotul e în Africa de Sud, îl văd doar în scurte vacanțe, cea mică e la București. Poate că în vreo doi ani să-mi intru cu adevărat în rolul de bunic. Te "distruge" dacă vrei să fii perfect. Am simțul datoriei și de aceea intru profund în orice. Dacă trebuie să stau cu fiecare dintre nepoți o oră, atunci chiar stau, sunt dedicat! Sunt focusat doar pe ei. Nu vin și mă ocup superficial.

"Să alerg în Cișmigiu, să ies cu Ana la o cină romantică"

- Cum visați să vă relaxați după un sezon încărcat și în care puteți face eventul în Grecia?
- Simplu, la casa mea, cu soția mea, să alerg dimineața în Cișmigiu, să merg cu Ana la o cină romantică... Vreau o viață liniștită, tihnită.

- La Salonic nu vă puteți relaxa?
- Nu, nu te lasă meseria. N-am timp să ies pe stradă. E un flux continuu de meciuri. Știi că-mi place să alerg pe faleză aici, nu cred că am reușit de două sau de trei ori în 2019. Ce reușesc să respect e o chestie a noastră, cu Iorgos, Dimitris și Pantelis, ai mei, să ieșim la masă cu două zile înainte de meci. Avem un loc anume, de un an și jumătate, ieșim la acel restaurant mereu, cu strictețe. 

34 de ani au trecut de la precedentul titlu câștigat de PAOK Salonic, clubul având alte două titluri de campioană în palmares. Plus alte 6 Cupe ale Greciei, una fiind câștigată de Răzvan în 2018

"La PAOK s-a câștigat prin faptul că avem mare încredere unii în alții, de aceea s-a ajuns la situația ca din noiembrie 2017 în prezent să avem o singură înfrângere în campionat. Nu poți să le pui pe cele de la "masa verde" în calcul! Nu va trece niciodată frustrarea de anul trecut"

"Salonicul trăiește aceste clipe fantastice datorită lui Ivan Savvidis, este artizanul acestei creșteri și al faptului că PAOK e puternică. Nicăieri în Grecia nu se găsește o pasiune, o obsesie pentru un club precum la PAOK"

"Am doi prieteni aici, Iorgos și Dimitris, care m-au adus în Grecia și s-au ocupat de mine, au suferit și au trăit lângă mine, mai intens decât am trăit eu lângă mine, dar tot eu stau cu stresul ca totul să fie la linie, perfect"

"Mi-e dor de animăluțele mele, răspândite în România și în Grecia, pentru ele mi-aș dori să am meseria de doctor veterinar!"

 Lucescu JR. la naționala României

•  Selecționer în perioada 29 aprilie 2009 - 4 iunie 2011
• 21 de meciuri, 7 victorii, 7 remize, 7 eșecuri

Răzvan Lucescu și performanțele lui:

•  Campion cu PAOK (2019) și-n cursa pentru finala Cupei, Cupa Greciei în 2018 cu alb-negrii
• Finala Cupei Greciei cu Xanthi (2015)
• Qatar Stars Cup cu El Jaish (2013)
• Sfert de finală a Cupei UEFA cu Rapid (2006) și două Cupe ale României (2006, 2007) cu giuleștenii
• Campion al României cu Rapid (2003), el din postura de vicepreședinte, cu Mircea Rednic antrenor.

 Citește și:

 Răzvan Lucescu și cum a trăit primul titlu de campion, cu PAOK: „Voiam să-mi iau ghiozdanul și să fug! Simt că pot călca pe nori”