Articol de GSP - Publicat sambata, 26 decembrie 2020 11:10 / Actualizat sambata, 26 decembrie 2020 13:58
Ionel Dănciulescu a povestit la „Prietenii lui Ovidiu” experiențele pe care le-a avut în Turcia, la Altay Izmir, și în China, la Shandong Luneng. Totul despre viața din străinătate, dar mai ales experiența din China, acolo jucând în 2005, împrumutat de Dinamo.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Danciu, ție nu prea ți-a ieșit în străinătate.
- Trebuia să fiu mai înfipt, mai rău în sensul bun al cuvântului. Păi, la Altay Izmir eu nu mi-am dorit să plec. Eram după doi ani la Dinamo... Am dat 14 goluri în primul an și am fost golgeter. În al doilea an au fost și câteva probleme din cauza mea cu nea Cornel Țălnar, el era antrenor. Am avut un conflict cu el.
- V-ați certat?
- Nu m-am certat, doar că eram introvertit, nu vorbeam, nu mă pregăteam cum trebuia. Borcea m-a luat la o discuție cu nea Cornel, ne-am spus ce-am avut de spus și până la finalul sezonului am jucat foarte bine. A venit oferta de la Altay, iar clubul m-a vândut împotriva voinței mele. Au luat bani pe mine și aia a fost. Câștigam și eu mai mult acolo, dar am stat doar șase luni, pentru că nu mi-a plăcut.
- Lasă că după ai ajuns în China.
- Dacă aveam gândirea de la 25-26 de ani rămâneam să reușesc... În China am avut contract pe un an de zile, am fost golgeter și am fost apreciat. La 19 ani voiam să joc mai mult în țară, eram legat sufletește de prieteni, colegi, echipă și de România.
- Cum a fost experiența de acolo?
- Am fost la una dintre cele mai bogate cluburi din acel moment. La început a fost un pic dificil, pentru că era diferența de cultură, de viață, de a privi lucrurile.
- Cu mâncarea cum a fost?
- Mâncai absolut orice, găseai orice. N-am avut niciun fel de probleme. Aveam un apartament fix lângă baza de pregătire, mergeam pe jos un minut. Aveam magazine cu orice-ți poftea inima, mai era și soția care gătea. N-aveai niciun fel de probleme.
- Păi, lumea spune că se mănâncă pisici, câini...
- Nea Ovidiu, în deplasări stăteam numai în hoteluri de 5 stele și erau 15-20 de feluri de mâncare. Nu aveai cum să nu găsești ce să mănânci. Eu nu-i înțeleg pe cei care spuneau că nu s-au acomodat deloc fiindcă acolo mâncau câini. Eu n-am trăit așa ceva. Mi-a plăcut acolo. Eu n-am mâncat câini, șobolani sau șerpi. Sunt supermarketuri, găsești toate vietățile posibile, nu te pune nimeni să le mănânci.
- Ai stat un singur an.
- Străinii se schimbau la fiecare sezon. Mie mi-a plăcut în China și dacă era după mine aș mai fi stat. Mă obișnuisem, era totul OK. Am plecat pentru că la ei contractele erau pe un singur an. Asta era regula, tot timpul voiau să schimbe străinii. Alexa era singurul cu contract pe mai mulți ani, avea pe trei ani, restul străinilor aveau pe un an. Puteau să-mi prelungească, dar așa a fost să fie. Străinii se schimbau la fiecare sezon.