EXCLUSIV Superinterviu cu cel mai bun antrenor român din străinătate » Răzvan Lucescu, după un sezon la PAOK cu arme, amenințări cu bombe și cu gloanțe: "Furăciune! Golănie! Dar iubesc energia de acolo!"

Cu pantaloni de trening, cu un tricou și un hanorac, nu mai e atât de clar că e antrenor. "Dacă intri acum în poartă, nu pare nimic suspect". "Asta e impresia voastră. De fapt, simt că mă dor toate: mâinile, spatele...O să merg în curând la un control din cap până în picioare, măcar să știu cum stau. Mă mențin slab fiindcă fac sport. Înainte era o plăcere sportul, cu vârsta devine un chin".

Așa se simte Răzvan Lucescu la 49 de ani, dintre care 30 ca jucător și ca antrenor. Ca tehnician, nu-și mai șubrezește oasele în plonjoane, doar acumulează stres. Mai ales în sezonul încheiat recent doza de tensiune a fost la limita suportabilului. "Dacă mă întrebați înaintea unui meci "ai emoții?", v-aș spune că nu, însă uneori îmi îngheață mâinile sau picioarele, se răcesc. Și pe urmă, după un meci câștigat, e o senzație de eliberare, parcă aș pluti și nimic nu m-ar putea atinge".

Admite că s-a obișnuit atât de mult cu senzațiile tari pe care i le dă antrenoratul, încât nu s-ar putea opri, nu se vede capabil nici să-și ia un an sabatic: "Aș înnebuni într-un an! Uitați-vă la tata! La vârsta lui, n-a putut să se oprească! Dacă ai pasiune pentru fotbal, nu poți să pui stop. Când nu mai ai pasiunea, e mai bine să-ți vezi de politică, de business, de altele". Cât pasiunea și munca sunt într-o scurtă pauză, se relaxează acasă.

Doi motani blănoși se bagă în seamă în timpul discuției, pe unul îl mângâie un pic și ghemul cu lăbuțe se rostogolește ca să fie atins și pe burtă. Un câine alb mare doarme într-un coș, ignoră și pisicile, și poveștile despre fotbal, război, gloanțe și pistoale.

- Cum i-ai convins pe jucătorii lui PAOK că ar trebui să lupte în continuate după ce pierduseră două meciuri la "masa verde" și mai fuseseră și depunctați?
- Am plecat de la ideea că nu-i putem lăsa să ne umilească. S-au unit contra noastră, ne-au învins, dar nu le putem permite să ne umilească! A fost o nedreptate ce s-a întâmplat, o mare golănie! AEK și Olympiakos s-au unit cu scopul de a nu ne lăsa să luăm titlul, au vrut chiar să ne scoată și de pe poziția a doua de Champions League.

- Nu ți-au zis măcar străinii "ne-am săturat de nebunia asta, nu mai avem niciun chef să ne antrenăm și să jucăm"?
- Eu eram obișnuit cu situația din Grecia, o cunoșteam foarte bine și am mai prins întreruperi ale campionatului de vreo două, trei ori. De data asta a fost o pauză de trei săptămâni, cu tot cu acțiunile echipelor naționale, după incidentele de la meciul cu AEK. Pentru unii dintre jucători nu era clar ce avea să se întâmple mai departe, dacă se va mai relua sezonul, și puteau spune "hai să facem un tenis de picior, un program de vacanță!". Dar nu, în perioada aia de întrerupere am lucrat tactic la cel mai înalt nivel de concentrare. Când am văzut jucătorii atât de implicați mi-am dat seama că mai puteam produce un sezon bun.

"Întotdeauna se va găsi un jucător supărat că joacă prea puțin. Dar acela trebuie să știe că poate discuta cu antrenorul și că tehnicianul nu e meschin, nu are interese ascunse" Răzvan Lucescu

Cum a ratat Sampdoria

- E clar că rămâi la PAOK?
- Nu exista niciun dubiu, eu mai aveam contract un an.

- Dincolo de contract, nu-ți venea să renunți înainte să câștigi Cupa? S-au întrerupt derby-urile cu Olympiakos și cu AEK și le-ai pierdut pe ambele la comisii.
- Să știți că în momentele astea sunt foarte luptător, sunt foarte loial. Sunt trup și suflet pentru oamenii cu care lucrez. D-aia am rămas trei ani la Xanthi, d-aia după două Cupe câștigate cu Rapid m-am dus la Brașov, care era pe locul 11 în liga a doua, fiindcă îi eram recunoscător patronului Niculae, care se purtase frumos cu mine și ca jucător, și ca antrenor la începutul carierei.

- Apropo de oferte, variantele din Italia, Crotone și Sampdoria, au fost reale?
- Cu Sampdoria a fost o poveste în 2012. La sfârșitul sezonului venise directorul lor sportiv, de fapt de prin martie apăruse și la câteva antrenamente. În vară mi-a zis că pe lista lor sunt doi antrenori: eu și Rafa Benitez. Prioritatea era Benitez, normal, dar negocierea cu spaniolul era complicată. Când mi-a spus să aștept, eu deja semnasem în Qatar. Era un contract, nu mai aveam cum să schimb.

- În Qatar ai mai câștigat și altceva în afara banilor?
- O experiență foarte interesantă. Oriunde te duci și vrei să lucrezi încarci lumea în jurul tău. Am auzit foarte multe bârfe în general, nu numai în România. În Qatar lucram la cel mai înalt nivel și se implicau în antrenamente la 38 de grade! Asta era temperatura la 9 seara! Nu fac mofturi. Sunt alte probleme: au o sensibilitate, se blochează în momentele grele și de aici apar și marile gafe. Probabil ați văzut tot felul de imagini cu greșeli comise în fotbalul arab. Nu sunt capabili să gestioneze presiunea, li se pune negru în fața ochilor.

"Războaiele Greciei s-au mutat în fotbal"

- Care episod a fost mai urât, cu Olympiakos sau cu AEK? Pentru că sunt diferite cazurile.
- Diferite la suprafață. În profunzime, sunt identice și au venit pregătite, premeditate. La meciul cu Olympiakos a fost o rușine, încă mi se pare incredibil că un antrenor spaniol s-a pretat la așa ceva! Ei au fost puși să provoace, știm din rândul jucătorilor lui Olympiakos că au venit să nu joace, să părăsească terenul la cel mai mic incident. Dar un spaniol! Țara asta a dat valori, idei despre fotbal, domină fotbalul! Probabil au și ei caractere mai bune, mai proaste. A fost golănie, furăciune! A zburat o rolă de hârtie desfășurată și a făcut un circ... N-au vrut să joace, am pierdut acel meci cu 0-3, ne-au luat șase puncte în prima fază și ne-au bulversat și pentru jocul următor, pe care l-am pierdut cu 2-3. De obicei luam greu gol, dar acolo ne aruncam ca nebunii, am luat trei. Olympiakos era cea mai slabă dintre primele trei clasate și a făcut tot posibilul să reintre în luptă.

- Cum a fost povestea cu AEK?
- Meciul a fost echilibrat. Ei au cam căzut fizic spre sfârșit și dominam. Am marcat în minutul 90 un gol valabil și validat de arbitri. A reacționat un jucător grec de la AEK, urmat de alții și au stat cinci minute cu presiune pe arbitru. Ce l-a făcut să schimbe decizia, să anuleze golul? Poate teamă, că au fost multe probleme în Grecia cu arbitri amenințați cu bombe în cafenele, cu gloanțe trimise acasă în plic. Când am văzut că voia să anuleze golul, am reacționat și noi, apoi a coborât pe teren și patronul nostru.

Arbitrii ne-au scos pe toți de pe teren

- Cum s-a ajuns la întrerupere și la încă un meci pierdut cu 0-3?
- În vestiar, arbitrii au revăzut faza golului și s-au convins că era valabil. Au chemat echipele înapoi pe teren, dar cei de la AEK au spus că ei nu ies dacă nu li se comunică decizia în privința golului. "Asta vom anunța pe teren", au spus arbitrii. Jucătorii lui AEK au refuzat să iasă din cabină. Ulterior, au argumentat că nu se mai simțeau în siguranță și de aceea nu au mai jucat.

- Pare scăpat de sub control fotbalul grec, un haos, asta se vede de aici.
- E un haos organizat, controlat. Fac cu bună știință ceea ce fac, fiecare cu interesul lui. Fiecare țară are particularitățile ei. Fotbalul din Grecia e un pic diferit de cel din Europa de Vest. Spre exemplu, fiecare echipă are presa ei. În Atena e presa roșie, a lui Olympiakos, presa verde a lui Panathinaikos, pe urmă presa lui AEK. În Salonic e a lui PAOK plus a lui Aris, două cluburi între care e o mare rivalitate. Și e un război între Atena și Salonic. Istoria ne urmărește și istoria Greciei e făcută din orașe-state care s-au bătut între ele. Rivalitatea s-a transferat acum către fotbal.

"Un antrenor care se duce într-un loc străin e un nimeni! În afara tehnicienilor din topul topului! Toți din jur așteaptă să vadă ce rezultate faci, îți judecă munca și îți așteaptă greșelile. În fotbal nici n-ai cum să te ascunzi, e totul la vedere" Răzvan Lucescu

"Guvernul i-a permis să poarte pistolul!"

- PAOK cât contează?
- PAOK e un club mic în comparație cu cele trei din Atena și dintr-odată, prin venirea patronului actual, Salonicul a ajuns să conteze în lupta pentru titlu. Suporteri avem foarte mulți, e echipa care îi reprezintă pe oamenii din nordul Greciei, PAOK e un fenomen social în zonă. E pentru prima oară în douăzeci de ani când Olympiakos pierde situația de sub control. Avea 18 campionate în perioada asta plus unul luat de AEK și unul de Panathinaikos. Și s-au unit în situația asta, au căutat prilejuri să nu mai joace cu noi.

- La ce te aștepți în sezonul viitor, cu toată tensiunea acumulată?
- După ce s-a întâmplat anul ăsta nu va mai fi niciodată simplu când se vor juca derby-uri în Grecia. Oricum, acolo mai mereu s-au petrecut lucruri peste nivelul nostru de înțelegere, totul e inflamat. Să știți că tensiunea asta transmite și o energie care duce spectacolul la un nivel fantastic. Eu așa simt și continuu acolo cu o mare plăcere. Ce a fost la finala Cupei cu AEK...Senzații tari, tari, tari!

- Senzație a făcut și imaginea cu patronul lui PAOK cu pistol pe teren, la meciul cu AEK întrerupt.
- Omenirea e plină de ipocrizie! Oamenii sunt ipocriți și le place să judece superficial, la suprafață. Au analizat o poză cu patronul cu pistol. Analizează tu: vii, investești, crești o echipă și transmiți speranțe unei comunități și apoi se pierde totul. Mie mi-a zis din start: "Vreau titlul, nu se mai poate! Pentru mine și pentru toți oamenii care țin cu PAOK trebuie să câștigi campionatul!".

- Bine, dar de ce a intrat pe teren cu pistol?
- El tot timpul poartă pistol! Are aprobarea guvernului grec să poarte arma. Doar pe pista aeroportului nu are voie.

- Dar de ce are arma? E amenințat?
- Nu e treaba noastră. E un om cu foarte mulți bani și fiecare familie are propria istorie, nu cunoaștem detaliile. Până la urmă, ce a făcut cu pistolul? L-a avut la brâu. Nu l-a scos, nu a amenințat.

"Probabil am fi câștigat titlul cu un avans de șapte, opt puncte fără incidentele care s-au petrecut. Bine, în fotbal e o prostie să faci asemenea calcule, dar echipa arăta exact cum trebuia!" Răzvan Lucescu

De trei ori mai bogați decât FCSB

- Ce fel de patron e în relația cu tine?
- E foarte implicat, controlează totul și trăiește meciurile foarte intens. Are afaceri și în Grecia, dar stă în Rusia. Am avut multe discuții pe Skype, la care e prezent de obicei tot managementul, nu doar eu. Participă președintele, vicepreședintele, directorul financiar, responsabilul de media. Îi place foarte tare să pună presiune pe toată lumea. De multe ori nu mă simțeam bine, dar să știți că m-a ajutat enorm. După ce mă linișteam îmi dădeam seama, "are dreptate, m-a adus aici ca să câștig! Nu reușesc? Nu există alibi, va veni altul în locul meu!". L-a întâlnit înaintea unui meci pe team-manager și i-a spus "ai grijă să nu dormi!". "De ce spuneți asta? Credeți că dorm?". "Nu, îți zic preventiv".

- Bugetul lui PAOK care a fost?
- Cred că vreo 40 de milioane de euro.

- Mai mult decât CFR și FCSB la un loc!
- Oricum în Grecia e valoare mai mare și financiar, și tehnic. Toate echipele au jucători de calitate, doar că unele sunt mai puțin organizate, altele nu au mentalitatea cea mai bună ori au patroni care nu asigură un echilibru.

- E adevărat că suporterii lui PAOK nu te-au acceptat la început, te considerau apropiat de Olympiakos?
- Au fost negativi la ideea venirii mele acolo, așa considerau, da, că am creat tensiuni la meciurile cu PAOK în contextul rivalității lor cu Olympiakos. Acum au înțeles că ăsta sunt eu oriunde mă duc, că le sunt loial oamenilor cu care lucrez.

- Patronul Savvidis se implică și în alcătuirea echipei?
- Niciodată nu mi-a spus să folosesc un jucător sau pe altul. Vorbim și-mi mai spune că jucătorul X a jucat mai slab, că nu i-a plăcut. Datoria mea e să-i explic patronului. El îmi spune ce crede, dar nu insistă. Eu le-am și zis jucătorilor "vă protejez în fața patronului și a presei, dar aici, în vestiar, răspundeți doar în fața mea!". Criticile publice ale unui patron înseamnă ceva foarte periculos, fiindcă pot duce la antipatie față de un fotbalist, până la urmă. Se creează o ruptură în echipă. Și obligația mea, ca antrenor, e să nu permit așa ceva.

2e locul pe care a terminat PAOK, la 6 puncte în spatele lui AEK, dar peste Olympiakos. Formația lui Lucescu a pierdut două derby-uri cu 0-3 la comisii și i s-au mai scăzut 3 puncte, dar va juca în Champions și a câștigat Cupa