)
Articol de Dan Udrea - Publicat joi, 28 decembrie 2023 09:53 / Actualizat joi, 28 decembrie 2023 12:33
Un studiu realizat de Guardian spune că aproape 25% din tinerii americani nu știu de existența Holocaustului! Unul din patru americani cu vârste între 18 și 39 de ani crede că ororile Germaniei naziste sunt fie un mit, fie o poveste exagerată. În plus, 10% dintre ei au susținut că evreii au fost cei care au declanșat Holocaustul.
Am citit recent cifrele sondajului, care sunt realmente șocante. Ignoranța unora din zilele noastre depășește cu mult limita acceptabilului. Poate nu e întâmplător că zilele trecute, căutând să văd un film, m-am oprit asupra unuia care avea legătură cu subiectul din rândurile de mai sus: Campionul de la Auschwitz, pe HBO Max! E din 2020.
Citesc descrierea scurtă din aplicație. "Bazată pe evenimente adevărate, această dramă spune povestea legendarului campion polonez de box Tadeusz Teddy Pietrzykowski, care în 1940 a ajuns cu primul transport de prizonieri în lagărul de concentrare de la Auschwitz". Deci are legătură și cu sportul. E ofertant! Play!
Deținutul 77
Și ororile din Al Doilea Război Mondial năvălesc peste tine din primele minute. Pugilistul Pietrzykowski, campion al Varșoviei, e ridicat de naziști din curtea casei, în timp ce își privea fetița relaxându-se în leagăn. Și dus la Auschwitz, în ce avea să fie primul transport de prizonieri care a trecut pragul lagărului de concentrare.
A auzit apoi mesajele pe care le auzeau toți cei care erau trimiși acolo: "Dacă sunt evrei printre voi, nu vor putea supraviețui mai mult de două săptămâni. Preoții, o lună. Restul, trei luni. Pentru asemenea inamici ai celui de-al Treilea Reich, ca voi, nu vor exista favoruri și nici milă. Nu există nicio altă cale decât prin hornul crematoriului. Uitați de soțiile voastre, de copii și de familii! Pentru noi, voi nu mai sunteți ființe umane". Teddy primise un bilețel cu numărul 77. Era al 77-lea la numărătoarea primului transport ajuns în lagăr.
Filmul prezintă drama înfiorătoare pe care pugilistul polonez a trăit-o la Auschwitz. Dar și șansa nesperată, pe care a primit-o chiar din partea sportului pe care l-a practicat și care avea să-l salveze de la a ajunge între zidurile crematoriului. A fost acceptat să boxeze, pentru a-i distra pe naziști, dar chiar și pe deținuți. Și, pentru victoriile pe care le repurta, primea mâncare și medicamente. Pe care le împărțea frățește cu colegii de suferință.
"Boxul e ca șahul, dar de o mie de ori mai rapid"
Faptul că devenise tot mai iubit și mai apreciat de ceilalți ostatici i-a determinat pe naziști să nu-l mai vadă cu ochi buni. Care i-au înscenat o înfrângere, tocmai pentru a-l prezenta ca pe un loser.
Pedeapsa supremă? Agățat în curtea lagărului, după ce fusese bătut până aproape își pierduse un ochi, având cea mai bună vedere spre coada care se forma la ușa crematoriului. Unde oamenii erau invitați să facă duș, dar de unde strigătele și gemetele femeilor și copiilor aproape că l-au înnebunit în orele în care a fost nevoit să le audă.
El n-a avut această soartă și a revenit în ring, fără a-și putea mișca mâinile de la încheieturi, aproape fracturate de frânghia în care stătuse agățat. Dar a câștigat, grație eschivelor sale și a unei strategii de luptă în care a căutat momentul în care a pus fruntea în fața pumnului adversarului, pentru a-i fractura degetele, după care l-a făcut KO.
Încântat de ceea ce văzuse, un comandant al altui lagăr, pasionat de box, a solicitat transferul lui Teddy, pe care l-a și obținut. Nu înainte însă ca filmul să producă o scenă și un dialog, poate romanțate, poate chiar cu adevărat reale acum 8 decenii. Unul dintre comandanții lagărului i-a oferit pugilistului polonez albumul fiului său, pasionat de box, dar care decedase din cauza febrei tifoide. "Asta e de la cineva care a înțeles sportul tău mai bine decât mine".
Nazistul-șef fusese chestionat de fiul său de ce într-un anume meci de box pierduse un sportiv pe care el îl plăcea. Răspunsul tatălui? "Simplu, pentru că antrenorul lui era evreu. Boxul e un sport pentru țărani". Replica copilului? "Eu citisem undeva că boxul e precum șahul, doar că e de o mie de ori mai rapid".
Dialog nazist-șef vs pugilist
Înainte de a-l lăsa să părăsească Auschwitz-ul pentru a merge în alt lagăr, comandantul și Teddy Pietrzykowski au purtat un ultim dialog:
- Spune-mi, boxerule, cum te simți acum, când ești campion?
- Nu sunt un campion. Nu încă!
- Într-o bună zi, toate acestea se vor sfârși, unde te vei duce?
- Îmi voi căuta o casă nouă!
- Și când o vei găsi, știi cine vei fi?
- Nu știu cine voi fi. Dar știu sigur, întotdeauna am știut, cine vreau să fiu!
Îngerul care a refuzat să ardă la comun cu cadavrele
Cu mănușile agățate de umăr, Pietrzykowski a plecat privind în urmă la ceea ce a fost cea mai odioasă crimă a secolului 20. După 3 ani în care a îndurat ceva ce nici măcar filmul nu poate explica, a fost eliberat. S-a întors în Polonia și, după câțiva ani a devenit profesor de educație fizică și sport și și-a văzut visul cu ochii: instructor de box pentru copii.
Iar în sala în care a primit puștii pentru a le explica de ce "boxul este precum șahul, dar de o mie de ori mai rapid", au stat mereu două lucruri: perechea de mănuși care l-au salvat de drumul spre crematoriu, dar și o statuetă de lemn, în formă de înger. Pe care amicul său mult mai tânăr, pe care și-l făcuse în acel lagăr, o dăruise unei asistente care îi ajuta cu medicamente împotriva pneumoniei. Și pe care a găsit-o în groapa comună, unde și-a căutat în zadar amicul împușcat și aruncat la grămadă, cu alte sute, mii și zeci de mii de oameni care au plătit cu viața ororile acelui război.
Care sunt lecțiile
Să supraviețuiești acelor condiții timp de 3 ani, să te agăți de sportul care te făcuse campion pentru a-i distra, în același timp, și pe naziști, și pe evrei, dar și pentru a scăpa de moarte și în final să reușești să te întorci acasă și să trăiești până în 1991, ducându-ți pasiunea și visul până la capăt. Așa arată o poveste!
O lecție perfectă pentru toți cei care nu trebuie să renunțe atunci când totul pare că e fără speranță. O lecție de viață, de pasiune pentru sport, dar și de omenie. Culmea, chiar din partea unui sport despre care mulți gândesc și în ziua de azi precum nazistul-șef de la Auschwitz la începutul anilor '40: că e pentru țărani. Și, nu în ultimul rând, o lecție perfectă de istorie pentru ignoranții tineri americani, care știu mai totul despre arme, LGBT și droguri, dar mai nimic despre existența Holocaustului.
6 milioanee numărul evreilor uciși în Holocaust, estimarea aparținându-i unui ofițer de cel mai înalt rang al SS-ului, Adolf Eichmann, cel care a fost condamnat la moarte în urma Procesului de la Nurnberg. Decizia fost menținută și la rejudecarea lui la un tribunal din Israel, unde a fost spânzurat
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
