)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 12 martie 2024 09:00 / Actualizat marti, 12 martie 2024 10:33
Da, chiar și după acest 4-0! Rapid e ba ”echipa lui Șucu”, ba a suporterilor, ba mai nou a kosovarilor. A antrenorului, mai puțin și mai rar
Cei care astă vară, după plecarea intempestivă a lui Adrian Mutu la Neftci Baku, doreau o cu totul altă configurație a băncii tehnice din Giulești, sunt lapidari în exprimare când vine vorba de antrenorul acestui recent 4-0 cu FCSB.
Chiar și unii care compun nucleul dur al suporterilor vișinii, îl acceptă pe Bergodi, dar nu se înghesuie la epitete și laude în ceea ce-l privește pe italian.
Cântărind performanțele
Alți reticenți sunt neaoșii care își apără glia, râul și ramul, propovăduind calitatea pretins superioară a antrenorilor români.
Și, atunci când vorbesc despre Bergodi, îi aduc aminte că în cele aproape două decenii de activitate în România n-a prea câștigat trofee, în afară de două Cupe și o Supercupă cu Sepsi.
În rest, un loc doi cu Craiova, un loc trei cu CFR (primul din istoria clubului din Gruia) și o finală de Cupă cu FC Național nu se pun. Prea puțin în viziunea esteților.
Sub presiunea cumpărărilor
Există încă o categorie. Cea care acceptă rezultatele lui Bergodi, dar spun în continuare că e antrenor slab și că e ușor atunci când domnul Șucu dă, în total, vreo 5 milioane de euro pe Rrahmani, Krasniqi, Borza, Burmaz și ceilalți. Fără îndoială, cu aceștia, cu nou-veniții, e mai ușor decât ar fi fost fără ei, dar și la FCSB au existat antrenori care la un moment dat s-au pomenit peste noapte cu Compagno și cu Miculescu în curte, adică achiziții de 3,2 milioane de euro, și n-au reușit mare lucru.
Când ți se aduc jucători costisitori, presiunea pusă pe tine, ca antrenor, e și mai mare. "Uite, noi ți-am făcut poftele, dacă treaba nu merge, e numai și numai vina ta!".
Momentul de cotitură
E posibil ca acest text (care nu apără cauza lui Bergodi, ci doar observă că italianul e cumva nedreptățit, pus în plan secund) să nu fi fost scris niciodată dacă în primul meci din 2024, la 1-3 cu FCU Craiova, Rapidul nu întorcea scorul la 4-3.
Giuleștenii nu dăduseră gol în ultimele partide din decembrie, inventariau 0-0 după 0-0, iar dacă pierdeau meciul acela (mai fuseseră învinși de două ori și în amicalele din pregătiri) probabil acum Bergodi era acasă, la Bracciano, pe malul lacului de lângă Roma.
În fotbal, uneori îți iese, alteori nu. Lui Bergodi atunci i-a ieșit, apoi (cu excepția înfrângerii de la Iași) lucrurile au funcționat bine. Poate că și datorită lui.
Invenția Bădescu
După victoria cu FCSB, Bergodi s-a exprimat ca-n Giulești, spunând că nu-i dă cu trafaletul" lui Dan Șucu (întotdeauna exprimarea colocvială e mai facilă decât limbajul pretențios). Și chiar nu-i dă. Dacă i-ar fi dat, după suspendarea mai degrabă formală, de o etapă, a lui Albu și Borza, i-ar fi introdus imedat pe teren pe cei doi, ca semn că a înțeles mesajul conducerii.
Dar Bergodi l-a inventat în acel moment, de nicăieri, pe Bădescu, pe care iată că a avut curajul să nu-l scoată niciun minut de atunci și să-l folosească inclusiv împotriva „starurilor" Coman, Băluță sau Octavian Popescu. .
Antrenorul livrează astfel clubului un titular de 18 ani, un produs care la un moment dat va figura la capitolul vânzări, echilibrând cât de cât balanța comercială, aplecată mult acum spre talgerul cumpărărilor.
Sprint, apoi retragere
Nu se știe dacă Rapidul va câștiga campionatul, distana e (încă) destul de mare, chiar și după înjumătățirea punctelor. Dar un lucru e cert, mare parte din ce s-a întâmplat în ultima vreme în Giulești e și datorită lui Bergodi.
Care e acceptat de galerie, fără să fie iubit de aceasta. Când Rapidul dă gol, sprintează spre marcator, îl îmbrățișează, apoi se retrage, lăsând actorii principali să culeagă omagiile tribunei.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
