Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 27 decembrie 2024 13:57 / Actualizat sambata, 28 decembrie 2024 04:56
După cinci ani ai lui Darius la FCSB, această întrebare pare mai actuală ca oricând. Dar parcă ar fi mai bine la vară decât acum.
După ce tu, dreptaci, dai două goluri cu stângul într-un ultim meci al anului disputat tocmai pe 23 decembrie, la capătul unui sezon obositor, s-ar putea să ți se pară că ești prea bun pentru campionatul românesc și că a cam venit vremea (la aproape 27 de ani, „scadenți” în curând, pe 3 martie viitor) să te îndrepți spre alte zări și spre alte salarii.
Nu doar 10, ci și 8 sau 6
Într-adevăr, Olaru e nu doar bun, ci foarte bun. Chiar dacă i se mai reproșează uneori că e văicăreț, că stă prea mult pe jos, că are mereu ba arcada spartă, ba capul bandajat, „opera” lui Darius nu se rezumă doar la asta.
Mai sunt și treburile care ies din sfera acestui „dirty job” și se duc către zona virtuozului. Cum ar fi golurile. Acestea, de la Iași, apoi cele din Europa, cu Linz, parcă, dar și altele. Un decar care nu se dă în lături să ia în spinare și tricourile cu numere mai mici, optul, dar uneori chiar și șasele. Asta înseamnă polivalență și se caută pe piață.
Cota, mai mare decât clauza
Cinci ani la FCSB înseamnă mult, mai mult decât mediile contractuale ale fotbalului de azi, când mai există foarte rar jucători ale căror cariere să se lege de câte o singură echipă. Dacă stai undeva trei-patru ani, e destul.
Poate că e destul și pentru Olaru (venit de la Gaz Metan Mediaș în ianuarie 2020) și poate că a venit vremea să fie activată acea clauză din contractul său, 5 milioane de euro. Cam mică, dat fiind că valoarea sa de Transfermarkt e de 7,5 milioane, iar o lege nescrisă a fotbalului e de părere că de regulă clauzele trebuie să fie mai mari decât cotele.
Lucruri mai importante decât salariul
Dar nu e totul să se plătească acea clauză, mai trebuie ca și jucătorul să fie de acord cu noua destinație. Nu numai cu noul salariu, nu e leafa totul. Mai trebuie ținut cont de mediul de acolo, de nivelul competiției, de posibilitatea de a rămâne în circuitul echipei naționale, unde deși e convocat mereu și intră aproape în fiecare meci câteva minute, încă nu e titular.
Perspective imediate
La orizont sunt încă măcar patru meciuri ale FCSB-ului în Europa (e greu de crezut că nu va prinde nici poziția cu numărul 24 în clasamentul final al Europa League), plus posibilitatea de a mai câștiga un campionat intern la vară. Condiții în care clauza ar rămâne aceeași, dar pretențiile sale ar putea fi mult mai mari.
Sigur că există și riscuri (cel al accidentării e cel mai mare dintre ele), dar în iunie-iulie perspectivele ar fi mult mai bune decât cele de acum.
Iarna nu-i ca vara
Și ar mai fi ceva. Transferurile bune (nu atât pentru cluburi, cât pentru fotbaliști) se fac vara, nu iarna. Acum mai mult te cârpești. Îți iei la repezeală un portar dacă ai rămas fără, un vârf de careu, un stoper, în fine, oameni cu specializare strictă.
Nimeni nu caută iarna cu tot dinadinsul un mijlocaș care are vreo trei profiluri, acolo se poate improviza. Între sezoane e însă cu totul altceva, inclusiv Olaru ca jucător ar lua o treabă de la început, nu de la jumătate.
În cazul lui, clubul și-a spus cuvântul prin fixarea acelei clauze. Inspirația pentru cea de-a doua parte a carierei lui Darius este exclusiv la latitudinea lui.