)
Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 15 aprilie 2024 14:19 / Actualizat luni, 15 aprilie 2024 16:16
O revenire perfectă, o contribuție importantă la titlul cucerit de FCSB. Este Vlad o soluție și pentru Euro 2024? Ar cam trebui să fie!
În romgleza care a năvălit până și în fotbal, atunci când nu iei gol se spune că ai reușit un clean-sheet. În limbaj neaoș se spune că ai scăpat cu poarta negăurită, sau, ca o traducere cuvânt cu cuvânt, că ai scăpat cu coala albă.
Vlad Chiricheș, în cele trei meciuri complete pe care le-a jucat în acest play-out, are trei coli albe, FCSB n-a luat gol cu el pe teren, izbutind trei victorii la zero. 1-0 la Farul, 2-0 acasă cu CSU, 1-0 în Gruia cu CFR.
Alergătorul solitar
La fiecare dintre aceste victorii, după ce a participat la sărbătoarea din fața suporterilor, Chiricheș s-a detașat de euforia grupului, și-a schimbat repede încălțările și a dat câteva ture de teren. Unii ar putea spune că a procedat ostentativ, să-l vadă lumea aflată încă în tribune ce profesionist e el. Să-l filmeze camerele, să se mediatizeze această impresionantă dezobosire individuală. E bine să te gândești și la imagine.
Nu mai urcă, dar pasează perfect
Contează mai puțin resortul acelor alergări solitare. Important este că după ce a stat 7 luni, Chiricheș a intrat bine la FCSB, ajutându-și echipa să nu ia gol.
A penetrat cuplul Dawa-Ngezana, care părea mai sudat etapă după etapă. Au fost speculații că s-ar fi putut folosi o defensivă cu trei stoperi, dar iată că nu! Chiricheș e acum mai titular ca oricând. Nu mai are acele urcări cu mingea la picior, de pe timpuri, dar intervențiile lui sunt corecte și eficiente. Iar pasele sale au adresă, ajung, aproape toate, la coechipieri.
Mai rar într-o lume în care stoperii folosesc la exasperare arhaicul, dar infailibilul procedeu numit gregar „bufa”.
Cifrele experienței
Sunt doar trei meciuri, dar cu fiecare dintre ele ne-am întrebat tot mai mult dacă Vlad poate fi o soluție și pentru echipa națională. Vorbim totuși despre un jucător cu 76 de selecții (mai multe decât Cornel Dinu, 75, iată un paradox, dar asta-i viața!).
De un fotbalist pe care Tottenham a dat 9,5 milioane de euro, apoi Napoli a mai plătit încă 7 milioane. Despre ultimul fundaș care a cucerit (în 2013) trofeul Gazetei, „Fotbalistul anului”, până la recenta încoronare a lui Radu Drăgușin. O distincție la care se abonează mai mult cei din liniile ofensive.
După șapte luni
Ultima sa apariție sub tricolor, sunt aproape doi ani de atunci, a fost tristă. 0-3 în Giulești cu Muntenegru, plus un șuvoi de critici.
Atunci, la nici 33 de ani, îi reproșam nu doar că e depășit, ci și că de cele mai multe ori e accidentat, că te lasă când ți-e lumea mai dragă. Acum are aproape 35 de ani (născut la 14 noiembrie 1989) și pare mai sănătos ca oricând.
A stat șapte luni (din 28 august anul trecut, după acel meci de la Arad), și-a refuzat salariul pe lunile de inactivitate (a acceptat doar 5.000 de euro, o optime din leafa negociată), s-a pregătit, a reintrat, joacă, asigură ariergarda campioanei. A fost fără greșeală în cele trei meciuri de play-off care, practic, au pus ștampila pe titlul echipei sale de club.
Mersul pe bicicletă
Sigur că la echipa națională avem cuplul Burcă-Drăgușin, cu ei ne-am calificat. De aici, decurg dilemele. Ce alegem? Un tânăr de 22 de ani care nu prea joacă la Tottenham sau un veteran de aproape 35 care încuie ușile către poarta campioanei României?
În mod normal, între campionatul nostru și cel englez nu încape termen de comparație.
Dar Chiricheș are un deceniu (cu accidentări cu tot) petrecut în Anglia și în Italia, iar aici intervine proverbul cu mersul pe bicicletă care nu se uită. Singura condiție e să nu se accidenteze din nou, că ar fi o pierdere pentru echipa națională.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
