Articol de Alin Buzărin - Publicat sambata, 06 noiembrie 2021 11:15 / Actualizat sambata, 06 noiembrie 2021 11:15
Campioana României ni se înfățișează sub nivelul celei de-a treia competiții valorice europene. Ceea ce înseamnă pentru noi un inatacabil certificat de lipsă a valorii.
La Alkmaar, CRF a jucat acceptabil în ochii antrenorului ei și la fel ca până acum în acest an european în ochii privitorilor scuturați de subiectivism. Adică slab. Când ai un singur punct din patru meciuri, parcursul tău nu poate fi altfel decât neconvingător, modest, slab, subțire. La limita care duce spre alte epitete, aflate nu departe: groaznic, intolerabil, rușinos.
Joaca de-a calificarea
Cele mai iritante sunt teoriile despre posibila calificare din această grupă, venite după această prestație palidă, în care CFR n-a tras pe poartă. Bara lui Deac nu se pune, stâlpii nu mai înseamnă „pe spațiul porții” de pe vremea statisticienilor cu creion chimic, pe poartă e doar ce putea fi gol, iar bara nu putea fi gol!
Noi am marcat o singură dată în patru meciuri și am făcut un singur punct din douăsprezece posibile, însă de-acum încolo o să ne-apucăm de frânt norii pe genunchi, câștigăm tot, facem șase din șase și marcăm o mie de goluri! E o lipsă de realism comparabilă doar cu aceea care va fi descrisă în rândurile următoare:
Firmituri la masa săracilor
Așadar, când doar campioana României a fost repartizată în preliminariile Champions League, celelalte echipe românești fiind trimise în tururile de început ale acestei competiții marginale, Conference League, am sărit ca arși și am pus placa aceea tocită și deja plictisitoare cu interzicerea accesului la masa bogaților. Așa o fi?
În blamata competiție nou-înființată, Craiova și FCSB au cedat unor adversari albanezi, respectiv kazahi, Sepsi unor slovaci, iar CFR, eliminată consecutiv din preliminariile celorlalte două competiții e ciuca bătăilor în Conference, „lanterna roșie” desăvârșită și incontestabilă a unei grupe pe care numai Petrescu o vede foarte puternică.
Arta de a compara
Când a spus că AZ e peste Sevilla și Celtic, antrenorul CFR-ului n-a dat dovadă de amnezie, ci de interes, încercând să scuze acest lung șir de eșecuri europene. Apoi, întărindu-și teza, a zis că e greu cu adversari din Olanda, Danemarca și Cehia. Da, așa este, adversarele clujenilor vin din aceste țări, dar din burta, din străfundul clasamentelor respective. Doar Randers o duce mai binișor, locul 4 în campionatul danez.
Biata Jablonec e pe 13 din 16, iar acești batavi „cărora li se lipește mingea de picior” (Dan dixit!) sunt la mijlocul ierarhiei olandeze, pe poziția a noua, cu 5 victorii și 5 înfrângeri, simbolul celei mai aurite mediocrități. Pe când CFR e campioana României! Una care probabil că, strămutată în Cehia sau Danemarca, ar „locui” de la mijloc în jos, iar în Olanda e greu de crezut c-ar sta în prima ligă!
Nonvaloare
Comparațiile de mai sus nu mai țin nici de vârsta lui Deac și Camora, nici de țâfnele lui Alibec, nici de îmbolnăvirea lui Omrani și Cestor, nici de faptul că la primul gol al lui AZ se putea da henț. E vorba de un certificat de nonvaloare atribuit unui întreg fotbal național, pe care trebuie să-l acceptăm.
Să ronțăim în tăcere mămăliga acrită de la această masă a săracilor, la care nu ne-au trimis mașinațiunile vreunei forțe obscure, ci ne-am așezat noi înșine, de bunăvoie, prin tot ce-am făcut rău în ultimii ani.