)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 17 ianuarie 2023 12:42 / Actualizat marti, 17 ianuarie 2023 12:45
Semnătura fostului antrenor al FCSB-ului pe contractul cu ultima clasată, CS Mioveni, are nevoie de mai multe semne de exclamare.
Să te duci acolo unde nu prea mai sunt șanse de scăpare, să faci de bunăvoie acest pas, să-ți asumi o retrogradare după ce acum câteva luni erai în avionul de Londra pentru un meci (destul de bun, până spre final) al FCSB-ului cu West Ham, înseamnă să ai curaj.
Și să nu-ți pese că un eventual eșec, extrem de probabil după cum arată clasamentul, ți-ar putea păta un palmares de tehnician încă promițător la 42 de ani, devenit antrenor după o carieră de jucător care a însemnat destul de mult.
O aritmetică grea
Mioveniul, în momentul în care bate palma cu Dică, are doar 9 puncte (o singură victorie în 21 de meciuri!), iar primul loc care prinde barajul are 19 puncte. Primul loc care scapă direct are 21. E adevărat, se înjumătățesc punctele, dar ca să fie șanse reale, ar trebui să se împartă la 4, nu la 2. Plus că nu prea ai pe cine să bagi sub tine. UTA și "U" Cluj, care sunt imediat deasupra, nici nu concep că ar putea pica.
Mai bine antrenor decât analist?
Și-atunci, ce caută Dică la Mioveni? După episodul FCSB își reluase postura de analist TV în studiourile Orange Sport. Nu e nici aceea o muncă ușoară, dar măcar nu mai depinzi de rezultatul din meciul de la sfârșitul săptămânii, scapi de tensiunea aceea, nimic nu poate fi mai plăcut decât să comentezi ce vezi și să fii și plătit pentru așta. Mai bine spui tu ce trebuiau să facă alții, acum, dacă te-ai întors pe bancă, vor comenta alții despre ce-ar fi trebuit să faci tu.
Paralela cu Lucescu
În esență, semnătura lui Dică pe contractul cu Mioveniul e cumva înduioșătoare. Înmoaie sufletele în ideea că e om de-al locului, argeșean, și că ține neapărat să lucreze, să fie în circuit. Dar se poate traduce și prin cinica expresie "se duce la tăiere", deși însuși Dică a făcut zilele trecute o paralelă destul de îndrăzneață între sine și Mircea Lucescu. Care a luat-o și el de jos. A mers la Corvinul, mai întâi a retrogradat, apoi a repromovat și a făcut acea echipă din resursele căreia s-a hrănit naționala aproape un deceniu.
Deosebirea e că Lucescu nu-și începea apostolatul hunedorean la 42 de ani, cât are Dică acum, ci la vreo 33-34. Iar dintre cohortele de străini pe care-i tot aduce Mioveniul e greu de întrezărit o generație ca aceea cu "cangurii" lui nea Mircea, copți la dogoarea furnalelor.
Condiții simple, dar complicate
Ca să semneze cu Mioveniul, Dică a cerut două lucruri. Transferuri și plata salariilor restante. I s-a promis și una, și alta, au venit câțiva jucători (un mijlocaș belgian de prima ligă chiar atrage atenția), lefurile vor ajunge la zi în februarie, se zice. Dar vor putea șefii (în frunte cu primarul, e vorba de un club bugetar, să nu uităm!) să se țină și în lunile următoare de aceste pretenții ale lui Dică?
Voluptatea libertății
Se aude că s-au cesionat drepturile TV, ceea ce înseamnă că se dau mai devreme niște bani care în mod normal ar fi venit ceva mai târziu. Nu e o procedură care să revitalizeze financiar un club, e un fel de tratament de paleație. Nu vindecă, doar amână. Iar Dică va trebui să adune victorii și puncte cu o echipă care nu prea are acest obicei. Însă măcar se poate bucura că antrenează pe deplin, că la Mioveni nu-l bruiază și nu-l cicălește nimeni. Poate chiar pentru asta a acceptat să meargă acolo!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
