)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 04 martie 2025 17:24 / Actualizat marti, 04 martie 2025 17:24
Cum să cazi din picioare și să mori la nici 20 de ani? Vorbim despre un tânăr viguros, care făcând sport a și fost mereu monitorizat medical.
Întâmplător, printr-un concurs de împrejurări, am aflat de existența fotbalistică a lui Luca încă de acum 4-5 ani. Știam că e la FCSB, la juniori, unde are condiții bune în Berceni, că a fost selecționat la reprezentativele U15, U16 și așa mai departe. Am vorbit cu antrenorii lui de la loturile naționale și am primit cele mai bune referințe. Copil bun, talentat, respectuos, bine crescut acasă, care încearcă prin sârg să surmonteze deficitul taliei mignone. De ”Verratti”, așa cum l-a numit MM Stoica.
O suferință nedeslușită
I-am urmărit pașii, i-am salutat debutul pe prima scenă, auzisem că a fost împrumutat la Metaloglobus și mă miram că nu juca acolo, la liga secundă. Acum nici o lună am vorbit cu cel prin intermediul căruia ajunsesem să-i urmăresc cariera. O rudă de-a lui Luca, unchi, vărul bunicului.
Mi-a spus că băiatul nu e bine, că nu mai merge de jumătate de an la antrenamente. Că face des febră mare, că amețește, că medicii nu-i dau de cap, că i-au prescris totuși un tratament și se pare că starea i s-a mai ameliorat.
Apoi, vinerea trecută, chenarul cernit din deschiderea site-ului Gazetei. Poza lui și vestea care a stat acolo ore întregi, până spre seară. Întotdeauna moartea fulgerătoare scoate viața de pe prima pagină...
Cazul medical e al medicilor
Am văzut declarația lui MM Stoica, spunea că nu-i poate ierta pe cei de la Academie că nu l-au informat de suferința băiatului. Apoi, după plecăciunea lui MM la sicriul lui Luca, declarația a fost corectată, cei de la Academie, scoși din culpă, apoi absolviți și cei de la Metaloglobus.
Probabil MM adunase niște date și conștientiza că un caz medical, că e vorba de un fotbalist de mare perspectivă sau de un tânăr oarecare, e totuși de competența medicilor, nu a antrenorilor sau a oficialilor din fotbal.
Se putea face mai mult?
Dar despre ce competență vorbim atunci când tânărul, slăbit și suferind de o jumătate de an, simțindu-se când mai bine (arareori), când, deseori, mai rău, iese la o cafea cu niște prieteni, cade pur și simplu, iar peste scurtă vreme i se constată decesul?
Cum de nu a fost internat, cum de nu i s-au făcut cele mai amănunțite analize, cum, dacă aici, în țară, nu s-a putut descălci diagnosticul, nu a fost trimis DE SISTEMUL MEDICAL ROMÂN în străinătate!!!! Acolo unde acest lucru ar fi fost cu putință?
Cum de i s-a spus că lucrurile merg spre bine, iar el a colapsat atât de neașteptat și atât de dramatic? Cum de a ajuns să moară cu zile, așa cum afirmă mulți dintre apropiații săi?
Voia sorții....
Viața mergând mereu înainte, aceste dileme încă ascuțite în aceste zile, dar care se vor înmuia cu trecerea timpului, vor duce la eterna constatare resemnată pe care o afișăm la astfel de vești.
Facem o cruce mare, spunem să-l ierte și să-l odihnească Dumnezeu și punem totul pe seama unei sorți potrivnice, filosofând metafizic și îngăimând că ”atâtea zile a avut el, săracul”. Oare doar atâtea? Nu cumva mai multe dacă voia sorții ar fi fost concurată, chiar și cu șanse puține, de strădania oamenilor?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
